Cuprins

Aceasta lucrare poate fi descarcata doar daca ai statut PREMIUM si are scop consultativ. Pentru a descarca aceasta lucrare trebuie sa fii utilizator inregistrat.

Extras din document

Cuprins
FINANTE PUBLICE
SISTEMUL BUGETAR
PRINCIPIILE BUGETARE
PROCESUL BUGETAR
Elaborarea proiectului de buget
Aprobarea bugetului de stat .
Executia bugetului de stat ,
incheierea exercitiului bugetar si intocmirea contului de executie bugetara
Controlul bugetar
EXECUTIA DE CASA A BUGETULUI DE STAT
Executia de casa prin sistemul bancar
Executia de casa i bugetului de stat prin sistemul de trezoreriel
SISTEMUL FISCAL
1. CONCEPTUL DE SISTEM FISCAL
NOTIUNI GENERALE PRIVIND IMPOZITELE SI TAXELE
1. CONTINUTUL IMPOZITELOR SI TAXELOR
2. ELEMENTELE IMPOZITULUI
3. PRINCIPIILE IMPUNERII
Principiile de echitate fiscala
Impunerea in cote (sume) fixe
Impunerea in cote procentuale
Principiile de politica financiara
Principiile de politica economica
Principiile social-politice
4. ASEZAREA IMPOZITULUI
5. CLASIFICAREA IMPOZITELOR
IMPOZITE DIRECTE
1. IMPOZITELE PE VENIT
Impozitele pe veniturile persoanelor fizice
Obiectul impozitarii
Impozitele pe veniturile persoanelor juridice
2. DUBLA IMPUNERE SI METODELE DE EDITARE UTILIZATE iN PRACTICA FINANCIARA
Continutul dublei impuneri
Metode pentru evitarea dublei impuneri utilizate in practica financiara internationala
IMPOZITELE INDIRECTE
1. TAXELE DE CONSUMATIE
Accizele
Taxele generale pe vinzari
2. TAXELE VAMALE
Principiile de baza pentru aplicarea reglementarilor vamale si regimurile vamale in Rominia

Alte date

?FINANTE PUBLICE

SISTEMUL BUGETAR

Principiile Bugetare

La baza intocmirii si executarii bugetului de stat stau o serie de principii care definesc: modul de reflectare a veniturilor si cheltuielilor publice in bugetul de stat, sau sfera de cuprindere a acestuia; durata de timp pentru care parlamentul autorizeaza guvernul sa incaseze veniturile si sa efectueze cheltuielile stabilite, relatia care trebuie sa existe intre totalul veniturilor si cheltuielile bugetare ca si intre elementele componente ale acestora; informarea opiniei publice despre limitele imputernicirii date guvernului de a realiza venituri si de a efectua cheltuieli, ca si despre modul cum aceasta imputernicire a fost transpusa in practica.

În literatura de specialitate, aceste principii (a-h=8) sunt cunoscute sub denumirea de:

a) Universalitatea bugetului. Potrivit acestui principiu veniturile si cheltuielile publice trebuie sa figureze in buget cu sumele lor totale sau globale.

Ratiunea acestui principiu rezida mai cu seama in considerente politice. Scopurile politice urmarite, in general, prin elaborarea bugetului si anume dreptul de aprobare al parlamentului, nu ar fi indeplinit complet daca in buget nu ar fi cuprinse toate veniturile si cheltuielile. În acest mod i se ofera parlamentului posibilitatea cunoasterii veniturilor totale ce urmeaza a se incasa si destinatia acestora in perioada considerata.

b) Unitatea bugetului. Acest principiu presupune ca toate veniturile si cheltuielile statului sa fie reflectate intr-un singur document si dupa o schema unitara de clasificare.

Aplicarea unei astfel de reguli da o imagine mai clara a situatiei financiare a statului, deoarece citirea unui singur document face mai usor de inteles provenienta veniturilor, destinatia cheltuielilor ca si faptul daca veniturile acopera sau nu cheltuielile.

Sub aspect politic, un buget unitar, ofera posibilitatea examinarii de catre corpul legislativ a politicii financiare de ansamblu promovata de guvern si pe care poate sa si-o insuseasca sau nu.

Cu timpul, s-a adoptat in practica metoda ca, pe langa bugetul general sau ordinar al statului, sa se intocmeasca diferite alte categorii de bugete, dupa cum urmeaza:

Bugetele extraordinare se practica in perioadele de dificultati financiare deosebite, determinate de razboaie, crize etc. Cheltuielile respective se inscriu intr-un buget distinct de cel ordinar si se acopera, de regula, prin venituri special instituite, asa cum ar fi: impozite speciale, imprumuturi publice, emisiuni monetare etc.:

Bugetele anexe sunt cuprinse in mod distinct in bugetul general al statului fiind intocmite de unele intreprinderi, institutii de stat sau de uniuni monopoliste sau fiscale.

Bugetele autonome sunt bugetele proprii ale colectivitatilor locale si ale unor organisme publice (intreprinderi industriale, comerciale, de credit etc.) care au autonomie financiara. Bugetele autonome se aproba de catre consiliile locale sau de consiliile de administralie ale unitalilor economice de stat, iar veniturile si cheltuielile acestora nu sunt supuse discutiilor parlamentare.

Conturile speciale de trezorerie se intocmesc pentru incasari si plati care nu constituie propriu-zis venituri sau cheltuieli definitive pentru buget (ex.: avansurile acordate de stat unor furnizori si care urmeaza a fi regularizate la efectuarea lucrarii; plati pentru operatiuni monetare ale statului si care urmeaza sa se recupereze din profitul realizat etc.). Operatiunile in conturile speciale de trezorerie au un caracter exceptional sau provizoriu si trebuie, in principiu, sa se balanseze.

Conturile speciale de trezorerie se intalnesc sub diverse forme, care difera de la o tara la alta:

- conturi cu afectatie speciala, in care se inregistreaza cheltuielile ce sunt acoperite pe seama unor resurse special mobilizate, fapt ce incalca principiul neafectarii resurselor bugetare;

- conturile de comert inregistreaza veniturile si cheltuielile aferente unor operatii cu caracter industrial sau comercial efectuate in mod ocazional de unele institutii ale statului;

- conturile de reglementare cu guvernele altor tari au la baza acorduri internationale prin care guvernele tarilor straine finanteaza diverse cheltuieli (cheltuieli militare sau pentru consolidarea datorie publice externe) din tara care le deschide;

- conturile de operatiuni monetare sunt deschise pentru a evidentia veniturile si cheltuielile generate de operatiunile de emisiune monetara, operatiunile cu Fondul Monetar International etc.;

- conturile de avans au rolul de a reflecta avansul acordat de Ministerul Finantelor unor colectivitati locale, in limita creditelor bugetare aprobate, pana la incasarea impozitelor locale prevazute in bugetele respective.

În Romania, pentru perioada de tranzitie la economia de piata se prevad a fi intocmite, pe langa bugetul ordinar, bugete anexe, fonduri speciale si extrabugetare pe obiective si programe de redresare si de limitare a dezechilibreIor din economie.

c) Realitatea bugetului. Potrivit acestui principiu veniturile si cheltuielile inscrise in buget trebuie stabilite pe baze reale astfel incat statul sa nu aiba dificultati financiare in cursul anului dupa aprobarea bugetului. În fapt, aplicarea acestui principiu este limitata fie de imposibilitatea de a formula previziuni in legatura cu evolutia viitoare a economiei, fie de modul in care se efectueaza evaluarile bugetare.

d) Anualitatea bugetului, are in vedere, pe de o parte, intervalul de timp pentru care puterea legislat va aproba veniturile si cheltuielile statului, iar pe de alta parte, intervalul de timp in care puterea executiva realizeaza veniturile si efectueaza cheltuielile aprobate.

Potrivit acestui principiu, bugetul este aprobat de catre parlament anual. Ratiunea limitarii autorizatiei parlamentare la un an de zile rezida in considerente de ordin politic si financiar. Examinarea proiectului de buget remis spre aprobare, ocazioneaza pentru puterea legislativa controlul, supravegherea si eventual, limitarea masurilor si actiunilor intentionate de guvern. Cu cat intervalele la care aceasta examinare are loc sunt mai reduse cu atat controlul respectiv poate fi considerat ca fiind mai eficient.

Data inceperii anului bugetar depinde de caracteristicile economiei nationale, de traditie, de regimul de lucru al parlamentului etc.

Uneori, exercitiul bugetar depinde Si de activitatea ramurilor care asigura cea mai mare parte din veniturile bugetare.

Suma limitata inscrisa in buget si aprobata de parlament pana la care se poate efectua o anumita categorie de cheltuieli poarta denumirea de credit bugetar. În materie de cheltuieli se considera a fi sume maxime prevazute, iar autorizatia parlamentara consta in dreptul conferit guvernului de a efectua cheltuieli in limita creditelor bugetare aprobate. Deci, valabilitatea autorizatiei respective este de un an de zile. Aceasta durata nu poate fi depasita decat in anumite conditii prevazute de lege.

În materie de venituri acestea se considera a fi sume minime de realizat, iar autorizatia parlamentara consta in dreptul conferit guvernului de a incasa veniturile inscrise in buget. Valabilitatea acestei autorizatii este tot de un an de zile. In practica se cunosc unele abateri de la principiul anualitatii ca si in cazul altor principii bugetare.

Anualitatea se refera si la durata executiei bugetului, in sensul ca in decursul unui an guvernul este obligat sa incaseze veniturile si sa efectueze cheltuielile aprobate. In practica financiara apar frecvent situatii cand unele venituri aferente anului bugetar nu pot fi incasate pana la finele acestuia, sau unele cheltuieli angajate in anul respectiv nu pot fi lichidate decat in anul urmator.

In Romania, exercitiul bugetar este anual, coincide eu anul calendaristic si se incheie pe baza normelor metodologice elaborate de Ministerul Finanlelor. Toate operatiunile efectuate in decursul unui an in contul unui buget, apartin exerciliului corespunzator de executie a bugetului respectiv. Pentru toti agenlii economici si alti contribuabili, anul financiar are aceeasi durata ca si exercitiul bugetar.'

e) Echilibrul bugetar. Acest principiu consta in acoperirea cheltuielilor bugetare cu venituri bugetare considerate ordinare.

În perioada clasica echilibrarea bugetului prin venituri ordinare era considerata ca fiind "cheia de bolta" a finantelor publice. În prezent, in unele tari, legislatia permite in mod implicit intocmirea de bugete deficitare din motive de politica conjuncturala.

În tara noastra, pentru perioada de tranzilie la economia de piala, se considera ca legislatia bugetara sa prevada si posibilitatea administrarii unui buget deficitar.

Acoperirea deficitului bugetar se va realiza prin imprumuturi pe termen scurt, mijlociu si lung de la banci, case de economii, prin lansarea de obligatiuni de stat (bonuri de tezaur), atat pe piata interna cat si pe piata externa.

f) Neafectarea veniturilor bugetare. Potrivit acestui principiu veniturile care formeaza fondul bugetar se despersonalizeaza, adica nu este permisa afectarea unui venit bugetar pentru finantarea unei anumite cheltuieli bugetare. În practica se intalnesc exceptii, cand se legifereaza constituirea, in afara bugetului ordinar, a unor fonduri speciale pe seama unor surse speciale, adica scoase si ele in afara bugetului ordinar. Pentru astfel de venituri cu afectiune speciala se intocmesc, de regula, bugete separate de tipul celor deja amintite (extraordinare, anexe, autonome, conturi speciale de trezorerie).

g) Specializarea bugetara. Potrivit acestui principiu, autorizarea parlamentara nu se da in mod global, ci se aproba veniturile pe surse si creditele bugetare pe destinatii de cheltuieli. Individualizarea veniturilor si a cheltuielilor in cadrul procedurii parlamentare de aprobare urmareste ca, prin detalierea actiunii parlamentare, sa se limiteze competenta organelor executive in realizarea acestora.

Instrumentul tehnic utilizat pentru aplicarea principiului specializarii este "Clasificatia bugetara". Clasificalia bugetara este o schema de grupare a veniturilor si a cheltuielilor inscrise in buget.

h) Publicitatea bugetului presupune ca dupa supunerea proiectului de buget dezbaterii parlamentare, si dupa aprobarea bugetului, acesta sa fie publicat spre a fi adus la cunostinta opiniei publice.

Publicitatea bugetului se realizeaza prin mass-media (presa, radio, televiziune etc.), atat in faza de intocmire, cat si in faza de aprobare si executie a bugetului de stat. Cifrele bugetului sunt comentate cu prilejul dezbaterilor parlamentare, nu numai in salile de sedinte ale organelor legislative, ci si in presa, radio-tv s.a. Dupa aprobarea legii bugetare aceasta este data publicitatii in Monitorul Oficial.

Mersul executiei bugetare este publicat trimestrial. Sunt date publicitatii informatii atat despre bugetul de stat si bugetele locale, cat si despre bugetele anexa, bugetele extraordinare, fondurile speciale, bugetele regiilor autonome.

Procesul Bugetar

Ansamblul operatiunilor privind elaborarea proiectului de buget, aprobarea acestuia, executia bugetului, incheierea si aprobarea contului de executie bugetara, precum si controlul bugetar reprezinta procesul bugetar. Aceste operatiuni se deruleaza intr-un cadru constitutional (legal) si admimstrativ institutional cu particularitati de la o tara la alta.

Elaborarea proiectului de buget

În general, proiectul de buget este elaborat de puterea executiva (guvern) prin intermediul Ministerului Finantelor (Bugetului).

La elaborarea proiectului de buget se au in vedere obiectivele programului de guvernamant al partidului (coalitiei de partide) care detin majoritatea parlamentara si analizele efectuate de Ministerul Finantelor sau alt organ de specialitate privind: evolutia economiei, factorii care au determinat sau pot genera schimbari in marimea si structura veniturilor si cheltuielilor bugetare etc.

Pornindu-se de la aceste obiective se pune problema stabilirii concordantei intre necesarul de resurse bugetare (cheltuieli) cu posibilitatile de acoperire ale acestora. De regula, necesarul de resurse bugetare este mai mare decat posibilitatile de acoperire a acestora. Pentru realizarea acestei concordante se impune ajustarea obiectivelor programului guvernamental in raport cu constrangerile de natura financiara. De aceea, procedura de elaborare a proiectului bugetului de stat impune parcurgerea mai multor etape, cu particularitati de la o tara la alta, astfel:

a) Ministerul Finantelor elaboreaza o prima varianta de buget cu luarea in considerare a orientarilor generale stabilite de guvern in domeniul veniturilor si cheltuielilor bugetare si pe baza informatiilor privind situatia economica a tarii. In acest sens, determina nivelul veniturilor ce vor fi incasate, propune noi surse de venituri bugetare si evalueaza cuantumul cheltuielilor ce vor fi efectuate;

b) conducatorii agentiilor guvernamentale si ceilalti ministrii care sunt de fapt beneficiarii alocatiilor bugetare elaboreaza, cu ajutorul serviciilor de specialitate de la nivelul organelor pe care le coordoneaza, propuneri privind cheltuielile ce se estimeaza a se efectua in anul pentru care se elaboreaza bugetul;

c) daca intre agentiile guvernamentale si ministerele de resort, pe de o parte, si Ministerul Finantelor, pe de alta parte, apar divergente, acestea se solutioneaza intr-o prima faza, la nivelul specialistilor institutiilor respective, in a doua faza la nivelul ministrului finantelor si al fiecaruia dintre ministrii de resort, iar in a treia faza, la nivelul primului-ministru sau al guvernului.