Pagina documente » Stiinte Economice » Functiile si rolul fiscalitatii. Studiu privind calcularea si inregistrarea TVA (S.C. XYZ S.R.L., Bra

Despre lucrare

lucrare-licenta-functiile-si-rolul-fiscalitatii.-studiu-privind-calcularea-si-inregistrarea-tva-s.c.-xyz-s.r.l.-bra
Aceasta lucrare poate fi descarcata doar daca ai statut PREMIUM si are scop consultativ. Pentru a descarca aceasta lucrare trebuie sa fii utilizator inregistrat.
lucrare-licenta-functiile-si-rolul-fiscalitatii.-studiu-privind-calcularea-si-inregistrarea-tva-s.c.-xyz-s.r.l.-bra


Cuprins

CUPRINS
I. POLITICA FISCALA SI FISCALITATEA, IMPORTANTA ACESTORA IN PERIOADA DE TRANZITIE LA ECONOMIA DE PIATA
I.1 CONCEPTUL DE SISTEM FISCALA SI POLITICA FISCALA
I.2 TRASATURILE SI PRINCIPIILE DE BAZA ALE SISTEMULUI FISCAL
I.3 PRINCIPIILE POLITICII FISCALE
I.4 OBIECTIVELE, FUNCTIILE SI ROLUL FISCALITATII DEFINITIA SI OBIECTIVELE FISCALITATII
I.4.1 LEGISLATIA FISCALA
I.4.2 MECANISMUL FISCAL
I.4.3 APARATUL FISCAL
I.5 FUNCTIILE SI ROLUL FISCALITATII
I.6 LEGATURILE DINTRE FISCALITATE SI ALTE DOMENII
II. ADAPTAREA SISTEMULUI DE IMPOZITE
II.1 DIRECTE SI INDIRECTE LA CERINTELE
II.2 ECONOMIEI DE PIATA
II.3 CLASIFICAREA IMPOZITELOR SI TAXELOR
II.4 FISCALITATE SI REFORMA
II.4.1 PERFECTIONAREA SISTEMULUI FISCAL DIN ROMANIA
II.4.2 REFORMELE FISCALE IN EUROPA CENTRALA SI DE EST
II.4.2.1 REFORMA FISCALA IN POLONIA
II.4.2.2 REFORMA FISCALA IN CEHIA SI SLOVACIA
II.4.2.3 REFORMA FISCALA IN BULGARIA
III. TAXA PE VALOAREA ADAUGATA - IMPOZIT INDIRECT SPECIFIC ECONOMIEI DE PIATA
III.1 CONSTITUIREA BAZEI LEGALE SI EVOLUTIA EI IN TIMP
III.1.1 SCURT ISTORIC
III.1.2 TIPURI, PRINCIPII SI METODE DE CALCUL ALE TVA
III.1.3 TAXA PE VALOAREA ADAUGATA IN ROMANIA
III.1.3.1 OPERATII SUPUSE TAXEI PE VALOAREA ADAUGATA
III.1.3.2 LIVRARI DE BUNURI MOBILE
III.1.4 TRANSFERUL BUNURILOR IMOBILIARE
III.1.5 PRESTARI SERVICII
III.1.6 IMPORTUL DE BUNURI SI SERVICII
III.1.7 OBLIGATIILE PRIVIND INREGISTRAREA LA ORGANELE FISCALE
III.1.8 T.V.A. DATORAT BUGETULUI DE STAT
III.2 PLATITORII TAXEI PE VALOAREA ADAUGATA
III.3 SFERA DE APLICARE A TAXEI PE VALOAREA ADAUGATA
III.4 REGULI DE TERITORIALITATE
III.5 BAZA DE IMPOZITARE SI COTELE DE IMPOZITARE
III.5.1 COTELE DE IMPOZITARE
III.5.2 BAZA DE IMPOZITARE
III.6 FAPTUL GENERATOR SI EXIGIBILITATEA TVA
III.7 REGIMUL DEDUCERILOR
III.8 OBLIGATIILE PLATITORILOR DE TVA
III.9 CONCLUZII
IV. NOUL REGIM AL TVA IN UNIUNEA EUROPEANA
IV.1 ARMONIZAREA TAXEI PE VALOAREA ADAUGATA IN STATELE MEMBRE ALE UNIUNII EUROPENE
IV.2 INCEPUTUL RESTRUCTURARII TAXEI PE VALOAREA ADAUGATA IN STATELE MEMBRE ALE UNIUNII EUROPENE
IV.3 ALINIEREA TARILOR DIN EUROPA CENTRALA SI DE EST LA LEGISLATIA UNIUNII EUROPENE
V. STUDIU DE CAZ PRIVIND CALCULAREA, INREGISTRAREA SI VIRAREA TVA LA S.C. PROCONFORT S.R.L. BRAILA
VI. CONCLUZII
VII. BIBLIOGRAFIE

EXTRAS DIN DOCUMENT

?CAPITOLUL I

POLITICA FISCAL? SI FISCALITATEA,

IMPORTANTA ACESTORA ÎN PERIOADA DE TRANZITIE LA ECONOMIA DE PIAT?

1.1 CONCEPTUL DE SISTEM FISCAL? SI POLITIC? FISCAL?

Viitorul oricarui stat modern este de neconceput fara un sistem fiscal performant prin randament si superstabilitate din partea contribuabililor. Starea permanenta a unui stat contemporan este dependenta, in mare masura de istoria propriului sistem fiscal, de felul in care acesta a fost conceput si a functionat.„Ceea ce deosebeste o tara aflata in progres de una aflata in declin este in buna masura preferinta aratata construirii viitorului.Aceasta preferinta se masoara prin impozite, imprumuturi si rata dobanzilor”(Michael Albert).

În orice oranduire sociala, sistemul veniturilor publice este determinat de forma de proprietate asupra mijloacelor de productie si de sfera relatiilor marfa-bani.

În prezent, cea mai mare parte a mijloacelor de productie se afla in patrimoniul regiilor autonome si societatilor comerciale cu capital de stat. O alta parte a mijloacelor de productie apartine producatorilor asociati in organizatii cooperatiste, astfel ca produsul muncii lor revine organizatiilor respective.Aceste regii, societati comerciale participa la formarea veniturilor publice cu o parte din venitul realizat. În conditiile economico-sociale din Romania, fondurile destinate satisfacerii nevoilor publice provin, inca in proportie covarsitoare, de la regiile autonome, societatile comerciale cu capital de stat si organizatiile cooperatiste.

Populatia participa la fondurile publice cu o parte din veniturile sale.Ponderea acestei participari devine tot mai mare pe masura extinderii privatizarii in toate sectoarele economiei nationale, ca o trasatura specifica trecerii la economia de piata.

Relansarea economica in perioada de tranzitie va fi un nod indubitabil generata de sectorul privat creat in economie, de gradul de privatizare a sistemului productiv.Fara existenta unor agenti economici privati , nu putem accede la o relansare economica autentica.În acest sens, fiscalitatea poate oferi instrumente necesare autoritatii publice pentru accelerarea procesului de privatizare si, pe aceasta baza , a declansarii si sustiunerii relansarii economice.

Sistemul fiscal, este rezultatul, aparitiei si inmultirii trebuintelor publice ale comunitatilor umane.Finantele unui stat, ca si sistemul sau fiscal sunt in cea mai stransa legatura cu situatia lui politica, sociala si economica, intre regimul politic si finante existand o puternica interdependenta.Sistemul fiscal apare ca un rezultat istoric al mediului social, politic si economic dintr-un stat.

Sistemul fiscal este format din totalitatea impozitelor si taxelor provenite de la persoanele juridice si persoanele fizice care alimenteaza bugetele publice [1 Ioan Condor – Drept fiscal si Financiar, Ed. Tribuna Economica, 1996.].

Sistemul fiscal cuprinde o diversitate de impozite, taxe si alte varsaminte obligatorii, care afecteza veniturile tuturor persoanelor fizice sau juridice, ponderea efortului fiscal fiind suportate de mase, mai ales prin intermediul preturilor.

Sistemul fiscal poate fi definit si ca totalitatea impozitelor instituite intr-un stat care-i procura acestuia o parte covarsitoare din veniturile bugetare, fiecare impozit avand o contributie specifica si un anumit rol regulator in economie [2 Nicolae Hoanta – Evaziunea Fiscala, Ed. Tribuna Economica, 1997.].

O definitie mai elaborata o da Lucien Mehl si Pierre Beltrame, care considera sistemul fiscal ca fiind totalitatea impozitului in care componentele sunt in legatura dinamica intre ele ca si cu sistemul economic si aparatul socio-politic.

Sistemul fiscal este in mod normal expresia vointei politice a unei comunitati umane organizata, fixata pe un teritoriu determinat si dispunand de o autonomie sufucienta pentru a putea, prin intermediul organelor care o reprezinta, sa se doteze cu o serie de reguli juridice si fiscale.

Orice sistem fiscal reprezinta doua caracteristici :

? Exclusivitatea aplicarii , care presupune faptul ca se aplica intr-un teritoriu geografic determinat, fiind unicul colector al resurselor fiscale pentru un buget sau pentru un sistem bugetar

? Autonomie tehnic, adica un sistem fiscal este autonom daca este un sistem fiscal complet care contine toate regulile de asezare, lichidare si incasare necesare pentru punerea sa in aplicare.

Daca un sistem fiscal, prezentand cele doua caracteristici de mai sus, a fost elaborat de organele proprii ale teritoriului in care se aplica, se va putea vorbi de o autonomie fiscala completa sau de suveranitate fiscala.

În situatii speciale, un stat poate sa decida ca pe teritoriul sau sa coexiste doua sau mai multe sisteme fiscale care sa se bucure de o autonomie mai mult sau mai putin intinsa si intretinand intre ele relatii definite prin conventii sau acorduri de drept intern (cazul statelor federale).

Aplicarea reglementarilor cu caracter fiscal, asezarea si perceperea impozitelor si taxelor nu se pot infaptui fara existenta unui mecanism bazat pe tehnici, metode si instrumente specifice desfasurarii activitatii de urmarire si control.

Sistemele fiscale, in decursul istoriei ca si astazi, au evoluat urmarind ca:

? prin numarul si marimea impozitelor sa satisfaca necesitatile de fonduri ale statului;

? sa simplifice si sa inlesneasca munca de colectare a impozitelor;

? impozitele sa fie tolerate de contribuabili;

? sa creasca numarul contribuabililor pentru eliminarea inechitatilor in aceasta privinta.

Impozitele finanteaza activitatile statului. Totusi impozitele sunt si instrumente prin intermediul carora statul redistribuie venitul si avutia si o parte integranta a politicii fiscale a statului, fiind utilizate la stabilizarea cererii agregate.În scopul obtinerii unui randament ridicat al sistemului fiscal, in conditiile existente si specifice tarii noastre, precum si altora angajate in procesul tranzitiei, se opteaza pentru evitarea unei rate ridicate a fiscalitatii in raport cu PIB, considerandu-se ca aceasta pe termen mediu sa nu fie mai mare de 30%.

Organizarea sistemului fiscal, conceperea si functionarea sa, conduce la mutatii in viata sociala, economica si politica .

Prin utilizarea sa ca instrument al deciziilor politice, sistemul fiscal este in acelasi timp generator si rod al politicii fiscale, adica face sa functioneze diferite tehnici si mecanisme de prelevare a impozitelor in scopuri politice, economice si sociale.

Notiunea de politica fiscala are un inteles in general, mai restrans, deoarece ea nu include decat folosirea sistemului fiscal in scopuri urmarite de puterile publice. Ea se prezinta, ca o viziune coerenta si dinamica a sistemului fiscal, reunind procedeele prin care puterile publice incredinteaza diferitelor componente ale sistemului fiscal sarcina asigurarii resurselor necesare colectivitatilor publice, sa modifice pe termen scurt sau lung, situatia economica si sociala a acestor colectivitati.

În acest context, politica fiscala poate fi un ansamblu concertat de masuri de ordin fiscal, luate atat pentru procurarea de catre stat a veniturilor necesare balansarii cheltuielilor publice, cat si pentru a favoriza, pe termen mediu si lung, cresterea economica [3 Ioan Condor – Drept fiscal si Financiar, Ed. Tribuna Economica, 1996.].

Politica fiscala cuprinde metodele si mijloacele concrete de procurare a resurselor financiare utilizate de stat pentru reglarea proceselor economice si a relatiilor sociale. Politica in domeniul fiscal trebuie sa stabileasca volumul si provenienta resurselor bugetare si extrabugetare care pot constitui fondurile financiare ale statului, metode de prelevare si utilizare, precum si obiectivele economice ce trebuie atinse de instrumentele fiscale.

Politica fiscala trebuie conceputa si privita ca subsistem al politicii economice, alaturi de politica bugetara, monetara si de credit, de politica preturilor precum si de politica ocuparii fortei de munca.

Politica fiscala, ca parte integranta a politicii economice a statului, cuprinde ansamblul reglementarilor privind stabilirea si perceperea impozitelor si taxelor, caracterizand optiunile statului in materie de impozite si taxe. În acest context, politica fiscala trebuie sa realizeze folosirea constienta a intregului ansamblu de instrumente si procedee cu caracter fiscal pentru stabilirea nivelului si structurii prevederilor obligatorii, operatiilor impozabile al venitului national pentru asigurarea rezervelor necesare bugetului de stat si al administatiilor locale, in scopul realizarii obiectivelor politice, economice si sociale din tara.

Ca atare, ansamblul parghiilor, procedeelor, institutiilor de specialitate si reglementarile fiscale vor trebui orientate spre restructurarea si dezvoltarea economiei romanesti. Astfel, este de preferat o politica fiscala care sa nu fie indreptata spre continua crestere a impozitelor, ci spre largirea bazei de impozitare. Mai exact, odata cu scaderea stimulativa a impozitelor pe societate sau individ sa creasca numarul persoanelor sau societatilor, subiecte ale impozitelor, diminuandu-se impozitele va creste rentabilitatea. Existand mai multi investitori si investitii mai mari, va spori numarul subiectilor impozabili si volumul impozitelor colectate, deci o crestere a veniturilor publice.

Astfel, utilizarea impozitelor si taxelor ca parghii de influentare a comportamentului macroeconomic, poate conduce la relansarea economiei.Politica fiscala contribuie la dezvoltarea ecomonica si prin facilitatile fiscale pe care le promoveaza care pot in fapt sa joace un rol pozitiv in atragerea de investitii, daca sunt simple, clare si bine definite. Deasemenea este necesara asigurarea unei stabilitati a sistemului fiscal. Frecventele modificari si completari ce se aduc reglementarilor fiscale creaza greutati in cunoasterea corecta si aplicarea unitara a legislatiei fiscale, creeaza o stare de neincredere si nesiguranta investitorilor interni si straini pentru soarta investitiei pe care intentioneaza sa o faca.

În etapa actuala, indiferent de fortele politice conducatoare se impune a se promova o politica fiscala care sa tina seama de situatia economiei romanesti.

În scopul fundamentarii unei politici fiscale care sa vina in spijinul cresterii economice, trebuie avute in vedere unele criterii de baza, pe termen mediu, ce pot orienta reforma fiscala in procesul tranzitiei:

? generarea de venituri suficiente la bugetul administratiei de stat si la bugetele locale, urmarindu-se evitarea cresterii fiscalitatii locale in unele judete fata de altele;

? eficienta impunerii- care trebuie sa orienteze sistemul fiscal spre evitarea erodarii inutile a economiilor agentilor economici si ale populatiilor ;

? echitatea fiscala- care trebuie asigurata intre agentii economici din acelasi domeniu de activitate precum si orientarea sistemului de impunere in directia protectiei sociale a cetatenilor prin fiscalitate;

? simplitatea instrumentelor de impunere;

? mentinerea productiei industriale, precum si stimularea investitiilor prin masuri fiscale speciale;

? cuprinderea in sfera impozitarii a tuturor surselor de venit;

? masuri majore impotriva evaziunii fiscale.

Pentru realizarea scopurilor propuse privind adoptarea unei politici fiscale adecvate perioadei de tranzitie in Romania este necesar sa fie creata o noua administrare fiscala si implementat un sistem informational coerent capabil sa furnizeze in mod operativ sursele de date corespunzatoare. Aceste precizari se impun deoarece este cunoscut faptul ca in Romania nu opereaza un sistem de conturi nationale si o structura potrivita in care instrumentele fiscale sa poata functiona la parametrii propusi.

1.2 TR?S?TURILE SI PRINCIPIILE DE BAZ? ALE SISTEMULUI FISCAL

Oferta anului

Reducere 2020