Cuprins

Aceasta lucrare poate fi descarcata doar daca ai statut PREMIUM si are scop consultativ. Pentru a descarca aceasta lucrare trebuie sa fii utilizator inregistrat.

Extras din document

CUPRINS
Pag.
Introducere
2


Capitolul I
FUNDAMENTAREA STRATEGIEI DE PIATA - continut si abordare generala
6
1. Mediul intern
10
1.1. Analiza cifrei de afaceri
10
1.1.1. Analiza factoriala a cifrei de afaceri
12
1.1.2. Analiza cifrei de afaceri in corelatie cu capacitatea de productie si cu cererea
15
1.2. Analiza calitatii produselor si a efectelor economico - financiare ale modificarii acesteia
18
2. Diagnosticul mediului extern al firmei
22
2.1. Cererea
22
2.2. Oferta
26
2.3. Concurenta
31


Capitolul II
FUNDAMENTAREA STRATEGIEI DE PIATA LA S.C. ROFEP S.A.
36
1. Prezentarea S.C. ROFEP SA, resurse materiale, umane, financiare
36
2. Mediul intern al firmei ROFEP SA
43
2. 1. Analiza cifrei de afaceri
43
2.1.1. Analiza factoriala a cifrei de afaceri
44
2.1.2. Analiza cifrei de afaceri in corelatie cu capacitatea de productie si cu cererea
47
2.2. Analiza calitatii produselor si a efectelor economico - financiare ale modificarii acesteia
51
3. Diagnosticul mediului extern al firmei
54
3.1. Oferta
54
3.2. Cererea
58
3.3. Clientii
60
3.4. Piata potentiala
61
3.5. Concurenta
63


Capitolul III - Concluzii
66
Bibliografie
70
Anexa I

Alte date

?

INTRODUCERE

Viziunea strategica a intreprinderii moderne este tot mai mult impusa de conditiile noi in care isi desfasoara activitatea. Este vorba deopotriva de conditiile interne ale intreprinderii (tehnice, organizatorice si de alta natura) cat si de cele exterioare, intre care: cresterea dimensiunilor intreprinderii, largirea spatiului sau de actiune, instabilitatea surselor de aprovizionare, multiplicarea interdependentelor cu mediul, ridicarea nivelului tehnic al activitatii, modificarea formelor de organizare si conducere, modificarea tehnologiilor, prelungirea duratei ciclului de fabricatie, amplificarea efectelor colaterale ale activitatii economice asupra mediului (economic, social, ecologic) si altele.

Orice intreprindere, indiferent de profil, dimensiune si de spatiul socio-economic in care activeaza, trebuie sa-si probeze permanent viabilitatea, capacitatea de concurenta si adaptare, performanta economico-financiara, aceasta cu atat mai mult cu cat mecanismele clasice ale economiei de piata se formeaza si urmeaza sa functioneze cu toate rigorile ce le presupun.

Sintetic, astfel de probleme isi gasesc reflectarea in eficienta activitatilor care au la baza anumite determinari cantitativ-calitative ale factorilor productiei - natura, munca si capitalul, randamente maxime ale utilizarii lor (fara a ignora normalul in ceea ce priveste impactul economico-social si de mediu). Aceasta este piatra unghiulara a redresarii, inscrierii pe curbe ale ascensiunii, in jurul ei graviteaza in esenta cerintele contractului de management, insusi procesul de restructurare microeconomica.

O contributie la realizarea unor astfel de obiective are analiza economico-financiara, care prin abordarile si tehnicile ei concura la diagnosticarea starii diferitelor fenomene, a cauzei lor si implicit actiunii de reglare si dezvoltare pe un orizont de timp.

În scopul cunoasterii fenomenelor, al desprinderii legaturilor cauzale apare necesara analiza, ca metoda de cunoastere bazata pe descompunerea sau desfacerea unui obiect sau fenomen in partile sale componente, precum si pe stabilirea factorilor care il determina. Analiza apare ca instrument indispensabil in procesul cunoasterii in orice domeniu al activitatii umane, intrucat permite stabilirea structurii fenomenelor, a relatiilor de cauzalitate, a factorilor care le genereaza, a legilor formarii si desfasurarii lor, ceea ce constituie suportul formularii deciziilor privind activitatea in viitor.

Nici o stiinta nu se poate dispensa de instrumentul analizei ca metoda de cercetare. Dar, cerintele perfectionarii acestui instrument metodologic, ale sporirii eficientei sale in procesul cunoasterii au impus aparitia de discipline stiintifice independente de analiza in diferite domenii ale stiintei (matematica, chimie, fizica, biologie, economie, s.a.).

Analiza fenomenelor din natura si societate implica metode care sa tina seama de natura deosebita a acestor doua categorii de fenomene. Fenomenele din domeniul social-economic se realizeaza prin intermediul vointei oamenilor, ceea ce face necesara studierea factorilor bio-psiho-sociologici, pe cand fenomenele din natura se realizeaza independent de vointa oamenilor. Din aceasta trasatura fundamentala rezulta si o serie de particularitati ale analizei fenomenelor social-economice.

Pentru fenomenele naturii este posibila microanaliza, reducand obiectul analizei la dimensiuni de laborator, fara a se altera concluziile analizei, ceea ce nu este posibil pentru fenomenele social-economice. Esantioanele in cercetarile social-economice au o multime de limite privind posibilitatea generalizarii concluziilor.

Complexitatea studierii relatiilor cauza - efect este amplificata, in conditiile analizei fenomenelor economice, ca urmare a caracterului deosebit de complex al acestor fenomene. Nu pot fi minimalizate o serie de aspecte din care deriva caracterul complex al analizei cauzale:

- acelasi efect poate fi produs de cauze diferite;

- efecte diferite pot combina dand o rezultanta a complexului de actiuni sau forte;

- complexitatea si intensitatea cauzei pot determina nu numai intensitatea fenomenului dat cat si calitatea lui;

Piata, ca mecanism de regalare a functionarii economiei, are un impact complex si permanent asupra deciziilor libere si autonome ale agentilor economici privind optiunile in alocarea resurselor, dimensiunea alocarii, respectiv investirii, eficienta utilizarii lor in vederea asigurarii marjei concurentiale, a viabilitatii. În acest context, s-a definit ca necesitate si utilitate analiza economico-financiara ca instrument de supraveghere a activitatii si performantelor ei, inclusiv cu luarea in considerare a variabilelor probabile ale pietei.

De fapt, o asemenea necesitate si utilitate rezulta din concluziile de-a lungul timpului, ale marilor autori, care, in esenta, subliniaza ca prin analiza economico-financiara trebuie sa capete raspuns la intrebari de maniera urmatoare:

- cum se apreciaza structura utilitatilor si resurselor?

- cum sunt asigurate echilibrele financiare de baza?

- daca intreprinderea probeaza o eficacitate suficienta in utilizarea resurselor economice si financiare?

Raspunsuri la astfel de intrebari, subordonat scopului si in limitele necesare, cauta sa obtina oricare utilizator al informatiei, fie el intern (structurile functionale si conducerea intreprinderii), fie extern (banci, organe fiscale, parteneri de afaceri). Ele se regasesc in cuprinsul si sistematica presupusa de orice studiu de fezabilitate sau de evaluare economica a intreprinderii.

Evident, elementele primare ale patrimoniului actual conceptual-metodologic al analizei economico-financiare au aparut, cu peste doua secole in urma, o data cu inceputul revolutiei industriale si au devenit tot mai largi si explicite prin lucrari ca: On the Economy of Machinery and Manufactures (Charles Babbage), Scientific Management (Frideric Taylor), Administration generale industrielle (Henry Fayoll) si zeci de autori consacrati ai secolului al XX-lea ca: Frank si Lillien Gilbert, H.B. Maynard, Pierre Conso, Gerard Charreaux, E. Cohen s.a., fara a exclude contributia scolii economice romanesti, in principal prin catedra de Analiza economico-financiara din cadrul Academiei de Studii Economice, precum si a altor cadre din celelalte centre universitare.

Dezvoltarea analizei economico-financiare, mai ales in ultimii 20 de ani, isi are originea in modificarea fundamentala a conceptiei si locului intreprinderii in societate. Indiferent de domeniul sau de activitate, intreprinderea este considerata astazi, ca unul dintre actorii esentiali ai devenirii economiei nationale si, in acelasi timp, un camp al initiativei personale si loc al inovarii si promovarii.

Principalele probleme ale bazelor teoretice - metodologice ale analizei economico-financiare sunt urmatoarele: analiza economico-financiara in mecanismele manageriale; factorii care determina schimbari de stare in functiunea sistemelor microeconomice; analiza diagnostic; rolul in evaluarea si reglarea performantelor economico-financiare ale intreprinderii; metode si tehnici ale analizei economico-financiare; sisteme organizationale ale realizarii analizei economico-financiare.

CAPITOLUL I

Fundamentarea strategiei de piata

Reusita strategiei de piata depinde, inainte de toate, de realismul ei, de masura in care alegerea si formularea ei au fost bine fundamentate; aceasta conditie fiind indeplinita, vor intra apoi in consideratie mijloacele puse in miscare pentru promovarea ei in practica.

Ca orice decizie, adoptarea strategiei de piata este rezultatul unei optiuni dintr-o pluritate de variante. Drept termeni de referinta servesc, pe de o parte, posibilitatile intreprinderii (factori endrogeni), iar pe de alta parte, particularitatile pietei in care intreprinderea isi desfasoara activitatea (ori isi propune sa-si desfasoare) activitatea (factori exogeni), strategia de piata urmarind tocmai punerea intreprinderii in legatura cu piata, fructificarea oportunitatilor acesteia.

Solicitata sa-si formuleze o atitudine fata de toate problemele principale ale pietei, intreprinderea isi va modela strategia in functie de fiecare dintre acestea. Strategia globala va fi reprezentata nu de o atitudine “medie” ci va incorpora pozitia intreprinderii fata de fiecare grup de aspecte pe care le ridica piata. Principalele variante strategice sunt:

1. Pozitia intreprinderii fata de dinamica pietei. Fata de o piata a carei capacitate potentiala se inscrie intr-o tendinta clara – de dezvoltare, stagnare sau regres – intreprinderea isi poate propune, in concordanta cu propriul sau potential, una dintre variantele urmatoare:

- strategia cresterii, a dezvoltarii activitatii de piata, caracteristica intreprinderilor aflate in expensiune, cu o sinergie radicala si functionand in cadrul unor piete dinamice.

- Strategia mentinerii volumului activitatii de piata, strategie indicata in conditiile in care piata este saturata sau potentialul intreprinderii este limitat, nepermintreprinderii este limitat, nepermtand extinderea activitatii;

- Strategia restrangerii activitatii de piata, strategie de supravietuire.

2. Pozitia intreprinderii fata de structurile pietei este determinata de prezenta unor segmente in cardul pietei, cu particularitati evidente in privinta sortimentelor si a articolelor solicitate de cumparatori. Se pot diferentia dupa acest criteriu:

- strategie nediferentiata cand firma se adreseaza pietei in mod global, fara a tine cont de eventualele segmentari existente in cadrul ei.

- Strategie diferentiata cand produsele firmei sunt specifice fiecarui segment de piata.

- Strategie concentrata, cand intreprinderea se raporteaza la un singur segment sau la un numar restrans de segmente, adaptandu-se specificului acestora.

3. Pozitia intreprinderii fata de schimbarile pietei se refera la adaptarea firmei la evolutia cerintelor pietei, in ritmuri si directii noi, neasteptate. Se diferentiaza:

- strategie activa – intreprinderea intervine efectiv pentru influentarea sau modelarea pietei.

- Strategie adaptiva – intreprinderea isi propune sa tina pasul cu schimbarile pietei

- Strategie pasiva – intreprinderea are un comportament de asteaptare fata de schimbarile pietei.

4. Pozitia intreprinderii fata de exigentele pietei se refera la nivelul calitativ la care intreprinderea isi propune sa-si desfasoare activitatea. Se deosebesc urmatoarele strategii:

- strategia exigentei ridicate presupune satisfacerea la un nivel cat mai inalt al exigentelor pienalt al exigentelor pietei, uneori chiar depasirea acestora.