Pagina documente » Stiinte Economice » Fuziunea bancara

Cuprins

lucrare-licenta-fuziunea-bancara
Aceasta lucrare poate fi descarcata doar daca ai statut PREMIUM si are scop consultativ. Pentru a descarca aceasta lucrare trebuie sa fii utilizator inregistrat.
lucrare-licenta-fuziunea-bancara


Extras din document

Alte date

?Introducere

Principiile de baza privind dezvoltarea companiilor mari in anii 80 – economiile, manevrarea, flexibilitatea in a doua jumatate a anilor 90 s-a inlocuit cu orientarea companiilor asupra expansiunii si cresterii a acestora. Institutiile tin sa gaseasca resurse suplimentare privind diversificarea activitatii sale, dintre care cea mai raspandira metoda este fuziunea. Fuziunea – este cea mai folosita metoda de dezvoltare, la care apeleaza chiar si cele mai mari companii. Acest proces devine un fenomen obisnuit in conditiile economiei de piata.

Putine probleme a teoriei si practicii economice creeaza mai aprinse discutii decat cele legate de fuziunea sau absorbtia companiilor. Exista diferite pareri privind eficienta si necesitatea unui astfel de tip de restructurare a companiei. Unii privesc fuziunea ca o sursa importanta de ridicare a eficientei si randamentului institutiei, altii o considera doar o reflectare a ambitiilor managerilor, a caror porniri micsoreaza, dar nu maresc eficacitatea companiei.

Însa oricare ar fi opinia, fuziunea si asocierea sunt o realitate obiectiva, care are necesitatea de a fi studiata si analizata la urma carora se vor trage concluziile, care permit de a nu efectua greselile altora.

Desi fuzionarea bancilor in Republica Moldova inca nu a capatat un caracter general, aceasta tema ramane in continuare destul de actuala. Pentru unele banci este, chiar, destul de dureroasa. Cele mai multe banci comerciale din Moldova insa se vor confrunta totusi, cu necesitatea fuzionarii.

Trebuie remarcat ca sectorul bancar nu este singurul care trece astazi printr-o operatie activa de fuzionare – „mariajele” dintre diverse companii schimbari esential atmosfera concurentei. În multe tari din lume, fuzionarea atat a unor banci mari, cat si a unor banci mici, se desfasoara pe parcursul ultimilor cativa ani in ritmuri rapide.

Cele mai multe fuziuni au loc in virtutea faptului ca actionarii mizeaza pe o crestere imediata a profitului preconizat dupa incheierea fuziunii. Daca organizatia care a achizitionat are management mai agresiv decat banca cumparata, veniturile ar putea creste pe masura ce vor fi exploatate pietele si vor fi valorificate noi timpuri de servicii.

De aceea, fuziunile pot ajuta institutiei bancare asociate la diversificarea surselor de bani in numerar si a veniturilor, drept rezultat formandu-se o banca si mai stabila, capabila sa reziste oscilatiilor bruste ale economiei in conditiile concurentei. În aceasta lucrare se va studia natura, tipurile, modalitatile si efectele aparitiei fuziunilor in sectorul bancar, avand in vedere actele normative si factorii decisivi ce determina procedura fuziunilor bancare.

O importanta deosebita o are posibilitatea de a te orienta in tipurile de fuziuni, de a evidentia scopurile principale pe care le urmaresc partile la incheierea contractului de fuziune, de a estima eficienta acestei afaceri si urmarile posibile. Daca institutia este expusa pericolului de a fi absorbita ea trebuie sa fie bine pregatita: sau sa ia masuri adecvate impotriva absorbtiei la timp sau sa obtina conditii cat mai avantajoase in urma asocierii, tinand cont ca de facto in urma absorbtiei castiga nu compania care absoarbe, ci cea absorbita, si trebuie doar de a maximiza acest avantaj.

Primul capitol este consacrat in totalitate studiului teoretic a proceselor de fuziune. Aici se analizeaza tipurile de clasificare a fuziunilor, evolutia acestui proces pe parcursul istoriei. Se face un studiu detaliat a motivelor de baza, care conditioneaza initierea procesului de fuziune. Se studiaza mecanismele procesului de fuziune, problema selectarii partenerilor de fuziune si metodele de aparare impotriva fuziunilor fortate. În ultimele doua subpuncte se analizeaza eficienta procesului de fuziune si a urmarilor acestora asupra institutiilor fuzionate.

În cadrul capitolului doi, se analizeaza exemple de fuziuni bancare din practica internationala. În primul subpunct are loc o analiza detaliata a fuziunilor in SUA. Pe baza a trei exemple se studiaza organele de control ce reglementeaza procesul de fuziune, conditiile necesare pentru aprobarea fuziunii, modalitatile de crestere a bancilor prin fuziune. La fel, tot in capitolul doi, se analizeaza cateva exemple de fuziune din Rusia, Canada si Coreea de Sud. În ultimul subpunct se face o cercetare amanuntita a efectelor pe care le are procesul de fuziune asupra consumatorilor, asupra modificarii conjuncturii pietei si asupra Bursei de Valori Mondiale.

Capitolul trei este consacrat in intregime evolutiei procesului de fuziune in Republica Moldova. Primul subpunct analizeaza reglementarea fuziunilor bancare: norme, limite privind efectuarea procesului de fuziune. Ulterior se face un pronostic privind variantele cele mai efective de fuziune dintre banci, care ar aduce rezultate favorabile. În ultimul subpunct se analizeaza mersul procesului de fuziune in Republica Moldova, incercarii si esecurile fuziunii bancare.

Capitolul I. Fenomenul fuziunii in cadrul economiei de piata

1.1. Notiunea de fuziune. Clasificarea fuziunilor. Evolutia lor.

Oricare ar fi motivele, orice fuziune este pur si simplu o tranzactie financiara. În urma careia o banca sau cateva banci sunt absorbite de alte institutii financiare. Banca achizitioneaza, de regula, cea mai mica din cele noua, renunta la caracterul sau si accepta o noua denumire, de obicei, aceasta este denumirea organizatiei care a cumparat-o. Toate activele si pasivele bancii achizitionate se adaoga la activele si pasivele bancii cumparatoare.

Conform prevederile Regulamentului cu privire la fuziunea sau asocierea bancilor din Republica Moldova termenul fuziune este tratat:

Fuziunea este procesul de reorganizare care consta in contopirea a doua sau mai multe banci, in rezultatul careia este creata o noua banca ca persoana juridica (banca succesoare), bancile contopite (bancile cedente) incetandu-si simultan activitatea ca persoane juridice.

La fuziunea bancilor, toate drepturile patrimoniale si obligatiile fiecareia din bancile cedente trec, potrivit actului de transfer si bilantului consolidat, la banca succesoare. Neincluderea in bilantul consolidat si in activul de transfer a unor obligatiuni contractate, angajamente si garantii emise a bancii cedente nu scuteste banca succesoare de indeplinirea acestora dupa inregistrarea fuziunii.

De mentionat, nu toate fuziunile bancare presupun absorbirea altor banci de catre banca ce cumpara. Unele fuziuni bancare pur si simplu inseamna ca un mic grup de investitori a venit in locul fostilor proprietari.

O alta forma de fuziune a bancilor comerciale prevazuta de legislatia Republicii Moldova constituie asocierea.

Asocierea este procesul de reorganizare, in care o banca inglobeaza una sau mai multe banci, devenind succesor de drepturi si obligatiuni ale bancii (bancilor) inglodate. Dupa asocierea statutului juridic al bancii succesoare ramane neschimbat, iar banca (bancile) inglodata (cedenta) isi inceteaza existenta.

Clasificarea fuziunilor.

În managementul corporativ modern se poate de evidentiat o multime de tipuri de fuziuni si asocieri a companiilor. Criteriile de clasificare cele mai raspandite sunt (tabelul 1.1.1):

- caracterul integrarii institutiei;

- apartenenta teritoriala a institutiei ce fuzioneaza;

- atitudinea institutiei fata de fuziune;

- metoda unirii potentialelor;

- conditiile fuziunii;

- mecanismul fuziunii.

Vom examina acele tipuri de fuziuni care au o raspandire mai larga.

În dependenta de caracterul integrarii insitutiei avem:

1) fuziuni orizontale – unirea institutiilor unei singure ramure, care produc produse analogice sau presteaza aceleasi servicii;

2) fuziuni verticale – unirea companiilor din diferite ramuri, legate de procesul tehnologic de productie, diversificarea companiei achizitionate fie pe stadiile trecute pana la sursele de materie prima, fie pe stadiile ulterioare pana la consumatorul final;

3) fuziuni complimentare – integrarea institutiilor din diferite ramuri, care produc produse complimentare;

4) fuziuni de conglomerat – integrarea companiilor din diferite ramuri cu o gama de productie complet diferite. În cadrul conglomeratului companiei anexate nu au nici un scop comun cu activitatea de baza a firmei achizitionate. Productia de baza in acest caz are un caracter vag sau nu exista defel.

La randul sau fuziunea de conglomerat se impart in 3 tipuri:

a) fuziuni cu largirea liniei de productie (product line extension mergers), uniunea productiei neconcurente, canalelor de desfacere si a proceselor de productie care se aseamana;

b) fuziuni cu extinderea pietei (market extension mergers), achizitionarea a canalelor de desfacere a productiei suplimentare;

c) fuziuni de conglomerat pure, care nu presupune nici o asemanare.

În dependenta de apartenenta teritoriala fuziunile se clasifica in:

1) fuziuni nationale – integrarea companiilor, care se afla in cadrul unui singur stat;

2) fuziuni transnationale – integrarea companiilor, care se afla in tari diferite (transnational merger) sau achizitionarea companiilor din alte state (cross-border acquisition).

Luand in considerare globalizarea activitatilor gospodaresti, in conditiile actuale fenomen caracteristic devine fuziunea si asocierea nu numai a institutiilor din alte tari, dar si a corporatiilor transnationale.

În dependenta de atitudinea personalului de conducere a institutiei achizitoare fata de procesul de fuziune sau asociere deosebim:

1) fuziuni binevole – sunt fuziunile in cazul cand conducerea si actionarii institutiei achizitoare si a celei achizitinatoare sustin procesul de fuziune;

2) fuziuni fortate – sunt fuziunile si asocierile in cazul cand managerii companiei achizitionatoare nu sunt de acord cu acest proces si interprind masuri de aparare impotriva absorbtiei. În acest caz compania achizionatoare este nevoita de a lua masuri pe piata valorilor mobiliare impotriva institutiei achizitionate cu scopul de a o absorbi.