Cuprins

Aceasta lucrare poate fi descarcata doar daca ai statut PREMIUM si are scop consultativ. Pentru a descarca aceasta lucrare trebuie sa fii utilizator inregistrat.

Extras din document

Alte date

?

1. Creditul. Trasaturi caracteristice

1.1. Definitia creditului

Creditul este operatiunea prin care se ia in stapanire imediata resurse, in schimbul unei promisiuni de rambursare viitoare, in mod normal insotite de plata unei dobanzi ce remunereaza pe imprumutator.

Operatiunea priveste doua parti. O parte acorda creditul iar cealalta parte il primeste sau astfel spus se indatoreaza.

Operatiunile de credit pot interveni intr-o gama ampla, de la relatii intre indivizi sub forma unor acorduri personale simple, pana la tranzactiile formalizate ce se efectueaza pe piete monetare sau financiare foarte dezvoltate si formulate in cadrul unor contracte complexe. O parte importanta a relatiilor de credit priveste mobilizarea capitalurilor disponibile si a economiilor.

Partile implicate, tipul de instrumente utilizate si conditiile in care creditul este consimtit, sunt extrem de diverse si in continua evolutie. Dispozitivul institutional variaza, de asemenea, de la tara la tara.

Esentialul ramane acelasi peste tot: o valoare actuala se transmite de la un creditor (investitor sau imprumutator) unui debitor (imprumutat) care se angajeaza sa-l ramburseze, dupa un timp, in conditiile specificate in acordul de credit, in cadrul caruia debitorul promite, de asemenea a plati dobanda pentru a remunera pe creditor.

In amplitudinea sa, esenta raportului de credit se dezvaluie prin analiza trasaturilor caracteristice.

Subiectele raportului de credit, creditorul si debitorul prezinta o mare diversitate in ce priveste apartenenta la structurile social - economice, motivele angajarii in raport de credit si durata angajarii sale, astfel ca ierarhizarea acestor laturi, in amanunt, este dificila.

O apreciere generala asupra naturii participantilor la procesul de creditare: creditori si debitori, contureaza trei categorii principale de ampla cuprindere: intreprinderile, statul si populatia.

Raportul de credit implica primordial redistribuirea unor capitaluri aflate in stare de disponibilitate ceea ce presupune preexistenta unor procese de economisire sau acumulari monetare.

Se afirma preponderent, in calitate de creditori, intreprinderile, care pe de o parte manevreaza importante disponibilitati monetare, din circuitul carora au loc considerabile degajari cu caracter temporar, ce pot fi angrenate in procesul de creditare. Pe de alta parte, intreprinderile, prin repartizarea profitului, consituie fonduri si rezerve, remunereaza actionarii, fapte ce majoreaza global capacitatea de creditare a economiei nationale.

Cresterea veniturilor populatiei prin angajarea masiva in procesele economice, prin nivelul inalt al productivitatii muncii si prin amplitudinea spiritului de prevedere si economisire, caracteristici ale evolutiei contemporane in toate tarile dezvoltate, a facut din populatie un factor major in desfasurarea raporturilor de credit, in primul rand, in postura de creditor.

In tarile dezvoltate aportul populatiei in formarea resurselor de creditare tinde sa-l ajunga pe cel al intreprinderilor. Astfel in 1998 in Japonia fata de 143.788 miliarde yeni, cat reprezentau acumularile intreprinderilor, populatia inregistra un volum de economii de 128.243 miliarde yeni.

In calitate de debitori alaturi de intreprinderi si populatie se afirma amplu in toate tarile dezvoltate, statul.

1.2. Sferele creditului

In economia de piata raporturile de credit sunt considerabile, in dimensiunile lor si multiple in varietatea lor.

Se urmareste caracteristica fenomenului general, in primul rand prin gruparea operatiilor de credit, functie de natura lor si de cadrul in care actioneaza, subliniind implicit aspectele ce le diferentiaza.

In al doilea rand, se urmareste ca aceasta grupare sa cuprinda in mare parte raporturile de credit semnificative.

Infaptuind o asemenea analiza a raporturilor de credit folosim a ampla paleta de criterii, care sa le caracterizeze, sa le afirme interdependentele si, prin aceasta, sa le diferentieze.

Criteriile care determina delimitarea principalelor tipuri de credit sunt:

- persoana creditorului;

- modalitatea specifica de formare si utilizare a capitalurilor disponibile;

- persoana debitorului;

- dimensiunile si dinamica necesitatilor debitorului si modul de folosire a capitalurilor, imprumutului;

- obiectul creditarii si sfera de utilizare;

- duratele de constituire a capitalului disponibil si de utilizare de catre imprumutati.

Privite din acest punct de vedere raporturile de credit s-au cristalizat, de-a lungul vremii, in cinci sfere principale: creditul comercial, creditul bancar, creditul obligatar, creditul ipotecar si creditul de consum.

1.3. Participantii si intermediarii

In economie actioneaza trei mari categorii de participanti (denumiti agenti ultimi sau unitati de cheltuieli), pe care le apreciaza dupa rezultatul bugetului lor:

- unitatile excedentare, care economisesc (si cauta plasament pentru aceste economii): aceste unitati fiind de fapt familiile;

- unitatile deficitare ale caror cheltuieli de dezvoltare in principal, sunt superioare propriilor lor acumulari sau economii, acestea sunt considerate, in mod general, prin denumirea de intreprinderi nonfinaciare;

- unitati cu situatii alternative, respectiv uneori excedentare, alteori deficitare, situatii in care se afla administratia si exteriorul (acesta din urma ca expresie a interventiei agentilor economici externi pe piata interna).

Este evident ca in aceasta acceptiune se pornesc de la considerarea ecuatiei general acceptata: economii=investitii, care exprima orientarea fluxului economic general si deci releva faptul esential ca in economie exista doi poli : imprumutatorul final si imprumutatorul ultim, participantii preponderenti ai procesului de redistribuire a capitalului in economie, intre care se desfasoara multilple circuite.

2. Operatiunile active ale bancilor

Operatiunile active ale bancilor comerciale sunt operatiunile in care bancile isi angajeaza resursele in vederea indeplinirii functionalitatilor statutare si a obtinerii de profit.