Cuprins

Aceasta lucrare poate fi descarcata doar daca ai statut PREMIUM si are scop consultativ. Pentru a descarca aceasta lucrare trebuie sa fii utilizator inregistrat.

Extras din document

CUPRINS
CAP.I. CONTINUTUL SI OBIECTIVELE TREZORERIEI iNTREPRINDERII 3
I.1. Continutul trezoreriei firmei 3
I.2. Obiectivele trezoreriei 12
CAP.II. FUNDAMENTAREA FLUXURILOR DE TREZORERIE LA S.C. ERGIO - PROD S.R.L. SI INFLUENTE ASUPRA TREZORERIEI ACESTEIA 14
II.1. Prezentarea societatii 14
II.2. Fundamentarea incasarilor 21
II.3. Fundamentarea platilor 27
II.4. intocmirea bugetului de trezorerie. Planul zilnic de incasari si plati 33
II.5. intocmirea planului zilnic de incasari si plati 42
CAP.III. ANALIZA TREZORERIEI LA S.C. ERGIO-PROD S.R.L. 46
III.1. Analiza fluxurilor de incasari si plati 46
III.2. Analiza trezoreriei intreprinderii in viziune statica 54
III.3. Posibilitati de imbunatatire a gestiunii trezoreriei la societatea studiata 65
CONCLUZII SI PROPUNERI 68
BIBLIOGRAFIE 77

Alte date

?

?CAP.I. CONTINUTUL SI OBIECTIVELE TREZORERIEI ÎNTREPRINDERII

I.1. Continutul trezoreriei firmei

Termenul de „trezorerie” provine din limba franceza de la cuvantul „tresorerie”, care inseamna tezaur, visterie, semnificand si locul unde se pastreaza si se administreaza tezaurul, metalele pretioase si alte valori ale statului.

Analizata la nivel macroeconomic, trezoreria reprezinta un ansamblu de operatii financiare efectuate de catre stat in vederea procurarii si cheltuirii mijloacelor banesti care-i sunt necesare pentru indeplinirea functiilor sale. Astfel, prin trezorerie se efectueaza incasarile si platile bugetare, se tine contabilitatea acestor operatiuni, se gestioneaza disponibilitatile bugetului, etc.

La nivel microeconomic, in cadrul unei intreprinderi, trezoreria are ca sarcina principala organizarea si stabilirea legaturilor dintre fluxurile de intrare si iesire de numerar, acestea fiind principalul efect generat de desfasurarea activitatii unei firme. Realizarea acestor fluxuri se datoreaza desfasurarii de activitati de cumparari si de vanzari necesare, formarea, majorarea si remunerarea capitalurilor, efectuarea cheltuielilor de investitii si de functionare, etc.

Astfel, conceptul de trezorerie semnifica un ansamblu de operatiuni financiare prin care se asigura capitalurile necesare desfasurarii activitatii de investitii, de exploatare, financiare si sociale a intreprinderii, gestionarea eficienta a acestor capitaluri si intreprinderea de actiuni pentru selectarea si negocierea creditelor de acoperire a deficitului de trezorerie sau de plasament corespunzator excedentului de trezorerie [1 Opritescu M., Dracea M., Sichigea N., "Finantele intreprinderii - curs", Reprografia Universitatii din Craiova, Craiova, 1997, pag.191].

Trezoreria este considerata a fi elementul esential al gestiunii pe termen scurt a intreprinderii. Sarcina de baza ce revine trezoreriei este asigurarea lichiditatii, intreprinderea fiind nevoita sa faca fata tuturor obligatiilor banesti aferente unui exercitiu financiar, rezultate din raporturile economice si financiare ale acesteia. Notiunile de trezorerie si gestiune a trezoreriei sunt, in general, utilizate cu acelasi inteles. Trezoreria reprezinta, deci, activitati specializate de organizare si conducere a fluxurilor de intrare si iesire de moneda,. de administrare a lichiditatilor si a unor credite pe termen scurt [2 Adochitei M., "Finantele intreprinderii", Editura Sylvi, Bucuresti, 2000, pag. 238].

Literatura de specialitate prezinta notiunile de „trezorerie” si „gestiunea trezoreriei” ca fiind unele fara foarte mari diferentieri. Astfel profesorul I. Neagoe defineste gestiune a trezoreriei ca fiind administrarea optima a fondurilor pe termen scurt pentru asigurarea solvabilitatii intreprinderii in cele mai bune conditii, iar trezoreria ca totalitatea operatiilor care administreaza fondurile pe termen scurt [3 Neagoe,I., „Finantele intreprinderii”, Editura Ankarom, Iasi, 1997, pag. 301].

Fundamentul gestiunii pe termen scurt este, asadar, trezoreria, gestiunea trezoreriei fiind echivalenta cu asigurarea echilibrului pe termen scurt al intreprinderii.

Gestiunea de trezorerie (sau gestiunea pe termen scurt) reprezinta un domeniu vast al gestiunii financiare a unei intreprinderi. Notiunea de trezorerie se refera indeosebi la incasari, lichiditati, disponibilitati banesti ale intreprinderii la un moment dat, reprezentand fondurile pe care le detine in cont si in casa. Totodata, notiunea de trezorerie mai desemneaza si diferenta dintre necesarul de active circulante si fondul de rulment sau diferenta dintre incasari si credite bancare pe termen scurt.

Pentru intreprinderile mici si mijlocii problemele financiare cele mai importante sunt legate de gestiunea nevoilor ciclului de exploatare si modul lor de finantare. Pentru marile intreprinderi aria problemelor financiare este mai extinsa: ele elaboreaza o politica financiara in vederea posibilitatilor de utilizare a numeroaselor surse de finantare, care urmeaza sa fie aplicata pe o perioada mai lunga de timp si care se concretizeaza in proiectarea unei anumite structuri financiare, in politica de indatorare promovata, ca si in previzionarea rentabilitatii proiectelor avute in vedere.

Minimizarea costului capitalului, daca trezoreria este negativa, si maximizarea rentabilitatii capitalului, daca trezoreria este pozitiva sunt doua actiuni importante urmarite prin gestiunea pe termen scurt. Totodata gestiunea trezoreriei impune obtinerea unei flexibilitati maxime a echilibrului financiar (procurarea fondurilor necesare si utilizarea sau plasarea celor care prisosesc).

Astfel, gestiunea de trezorerie determina interventia, atat a deciziei de finantare, cat si a deciziei de plasament; alegerea modalitati lor de finantare pe termen scurt este mai importanta decat a formelor de plasament cand trezoreria este negativa si invers, daca trezoreria este pozitiva.

Din punctul de vedere al elementelor patrimoniale componente ale unei intreprinderi, se constata ca trezoreria poate fi definita din doua puncte de vedere [4 Onofrei M., „Finantele intreprinderii”, Ed. Economica, Bucuresti, 2004, pag 228]:

1. ca ansamblu al disponibilitatilor ce includ lichiditatile din: casierie, conturi de la banci, acreditive, conturi alimentate special pentru carnete cec cu limita de suma si titluri de plasament susceptibile de a se transforma in bani;

2. ca diferenta intre:

- necesarul de active circulante (NFR) si fondul de rulment (FR)

- incasari si credite bancare pe termen scurt.

Din cele mentionate anterior, se desprinde concluzia referitoare la faptul ca trezoreria se poate defini, in sens larg, ca diferenta intre activele si datoriile a caror lichiditate si exigibilitate sunt imediate.

Pentru activitatea pe care o implica trezoreria intr-o intreprindere sunt esentiale elementele gestiunii de trezorerie [5 Toma M., Alexandru F., „Finante si gestiune financiara de intreprindere”, editia a 2-a, Ed. Economica, Bucuresti, 2003, pag. 257], care se regasesc in urmatoarele aspecte:

- accelerarea incasarilor si reducerea fondurilor neutilizate existente in conturi bancare;

- alegerea mijloacelor de plata adaptate nevoilor intreprinderii;

- optimizarea trezoreriei;

Primul din cele trei elemente ale trezoreriei are in vedere stabilirea termenelor si instrumentelor de plata ce urmeaza a se utiliza in urma negocierii contractelor economice, din punctul de vedere al relatiilor pe care le detine firma cu clientii sai. Pe parcurs, furnizorul poate actiona in directia accelerarii recuperarilor, cointeresand clientii sa plateasca mm repede, oferind in schimb bonificatii sau cote de rabat inca de la efectuarea livrarilor.

Al doilea element de alegere a termenelor reale de plata si a instrumentelor de decontare adecvate permite accelerarea intrarilor de fonduri sau prelungirea termenelor de plata. Spre exemplu, plata cu cecuri efectuata de client nu inseamna ca furnizorul poate dispune imediat de suma respectiva. Timpul care se scurge intre ordinul de plata dat bancii de un client si inscrierea sumei respective in contul furnizorului se numeste, in literatura de specialitate, float. Acest termen reprezinta numarul de zile in care banii se gasesc in circuit postal si bancar. Floatul reprezinta deci, ansamblul sumelor de bani intrate in sistemul bancar, fara a fi aparut in creditul contului intreprinderii pentru a dispune de ele, sau ansamblul sumelor debitate in contul intreprinderii, dar ramase la dispozitia bancii.

Ultimul element al gestiunii de trezorerie, optimizarea acesteia, are in vedere trei principii: utilizarea profitabila a creditelor, dupa ce in prealabil au fost selectate cele mai ieftine si mai suple; promovarea unei tehnici adecvate de plasament a excedentelor de trezorerie; evitarea, pe cat posibil, a unor conturi creditoare (care se remunereaza) sau a unor conturi debitoare care aduc costuri.

Din prisma trezoreriei, in politica de indatorare trebuie sa se tina cont de costul creditului, care implica atat nivelul dobanzii, cat si numarul si cuantumul diverselor comisioane bancare (de angajament, de neutilizare etc.). În concluzie se urmareste un credit redus si o suplete sporita a utilizarii respectivei posibilitati de creditare. Politica de plasament pe termen scurt practicata de intreprindere trebuie sa tina cont de trei directii, in ceea ce priveste trezoreria, si anume: randament ridicat, lichiditate buna si risc redus. Dar aceste trei conditii nu pot fi, in general, indeplinite simultan; insa firma trebuie sa aleaga cea mai avantajoasa oportunitate.

Continutul trezoreriei intreprinderii presupune realizarea unor activitati principale [6 Bucataru D., „Gestiunea financiara a intreprinderii”, Ed. Junimea, Iasi, 2004, pag. 178], cum ar fi:

- stabilirea bugetului de trezorerie ca o rezultanta a intocmirii tuturor celorlalte bugete ale firmei;

- previzionarea incasarilor si platilor zilnice precum si evidentierea diferentelor.

În desfasurarea activitatii unei intreprinderi, trezoreria are ca atributii si asigurarea:

- lichiditatilor pentru derularea tuturor tranzactiilor intreprinderii;

- efectuarii platilor la scadenta in conformitate cu obligatiile asumate;

- analizei diferitelor finantari posibile pe termen scurt;

- selectarii oportunitatilor de plasament pe termen scurt a excedentelor;

- echilibrarii soldurilor de trezorerie cu un cost minim;

- gestionarea riscurilor legate de trezorerie (financiar, valutar).

Trezoreria trebuie gestionata asa incat sa se obtina, pe de o parte, cele mai mici costuri ale capitalurilor folosit de firma, iar pe de alta parte, plasarea eventuale lor excedente sa se realizeze cu cele mai bune rentabilitati [7 Giurgiu 1. A., „Finantele firmei”, Presa Universitara Clujeana, Cluj-Napoca, 2000, pag. 186].

O componenta importanta a gestiunii de trezorerie o constituie previziunea pe termen scurt a echilibrului financiar al intreprinderii, intelegand prin aceasta anticiparea unor echilibre intre incasari si plati, intre nevoi de surse pentru exploatare si sursele proprii plus cele imprumutate - echilibru care are in vedere atat cuantumul fluxurilor, cat si periodicitatea sau ritmul in care urmeaza a avea loc [8 Toma M., Alexandru F., „Finante si gestiune financiara de intreprindere”, editia a 2-a, Ed. Economica, Bucuresti, 2003, pag. 257].

Dimensionarea resurselor banesti necesare si determinarea modalitatilor de procurare a lor este obiectivul principal al activitatii de previziune financiara, astfel fiind anticipate fluxurile de trezorerie.

Fluxurile de trezorerie reprezinta incasarile si platile la nivelul intreprinderii. Acestea pot fi clasificate dupa mai multe criterii. Astfel, criteriile dupa care sunt structurate incasarile [9 Bucataru D., „Gestiunea financiara a intreprinderii”, Ed. Junimea, Iasi, 2004, pag. 179] sunt:

? sursa de provenienta

? functia intreprinderii care le-a generat (investitie, exploatare, finantare).

Dupa sursa de provenienta incasarile se grupeaza in:

o incasari din vanzarea bunurilor, efectuarea lucrarilor si serviciilor;

o incasari din valorificarea catre terti a unor stocuri ce depasesc nevoile reale, ori care sunt fara miscare, inutilizabile sau reprezinta materiale recuperabile;