Pagina documente » Stiinte Economice » Impozitele directe.Impozitul pe avere

Despre lucrare

lucrare-licenta-impozitele-directe.impozitul-pe-avere
Aceasta lucrare poate fi descarcata doar daca ai statut PREMIUM si are scop consultativ. Pentru a descarca aceasta lucrare trebuie sa fii utilizator inregistrat.
lucrare-licenta-impozitele-directe.impozitul-pe-avere


Cuprins

CUPRINS
Cap.1 Caracterizare generala a impozitelor si locul impozitelor pe avere in sistemul de impozite.
1.1 Caracteristici generale ale impozitelor.............3 1.2 Locul impozitelor pe avere in sistemul de impozite...........10
Cap.2 Cadrul legislativ privind impozitele pe avere
2.1 Primele initiative legislative........16
2.2 Reglementari actuale generale in domeniul impozitelor pe avere..........18
Cap.3 Stabilirea, urmarirea si incasarea impozitelor pe avere
3.1 Analiza metodologica de stabilire, urmarire si incasare a impozitelor pe
avere la nivel de administratii financiare.............42
3.2 Metodologia de stabilire, urmarire si incasare a impozitelor pe avere.....47
Cap.4 Concluzii.....62
Bibliografie

EXTRAS DIN DOCUMENT

?Capitolul 1.

Caracterizare generala a impozitelor si locul impozitelor pe avere

in sistemul de impozite

1.1. Caracteristici generale ale impozitelor

Cea mai mare parte a resurselor publice sunt prelevari obligatorii si de aceea se impune definirea impozitului si precizarea continutului sau, atat din punct de vedere juridic si economic, cat si tehnic.

Definitia clasica a impozitului spune ca acesta este o contributie obligatorie, neconditionata si fara contraprestatie la suportarea sarcinii publice.

a. In legatura cu impozitul sunt de remarcat urmatoarele lucruri:

b. impozitul nu este un scop in sine ci urmareste asigurarea satisfacerii sarcinii publice, adica participarea tuturor cetatenilor la cheltuielile publice;

c. prin impozite se realizeaza si o redistribuire a veniturilor cetatenilor intre diferitele paturi ale populatiei;

d. scopul initial al impozitului il reprezinta procurarea de resurse pentru autoritatea publica, dar de regula, lui i se asociaza si unul aflat dincolo de sfera financiara, anume faptul ca este folosit de stat pentru a-si asigura interventia in viata social-economica;

e. ca regula generala, impozitul este o contributie obligatorie, neconditionata, adica, contribuabilul nu poate pretinde prestarea unui serviciu de catre autoritatea publica;

f. impozitul nu are o destinatie speciala.

Asociat impozitelor exista si categoria de taxe. Si taxele sunt instituite prin lege si au un caracter obligatoriu, dar au obiective precizate colectandu-se in anumite scopuri precise.

In cadrul taxelor exista si taxe care sunt obligatorii numai daca populatia solicita un serviciu si presupun o contraprestatie, adica sunt conditionate. Putem exemplifica in acest sens cu unele taxe administrative de genul taxelor notariale sau a taxelor de pasaport.

Prin fiscalitate se intelege preluarea obligatorie pentru bugetul statului a unei parti din veniturile cetatenilor. In ultimii 50 de ani a intervenit notiunea de parafiscalitate care se refera la realizarea altor venituri ale statului decat impozitele si taxele obisnuite. Este vorba aici de taxele administrative despre care am vorbit mai inainte si care sunt percepute de autoritatea publica pentru un presupus serviciu. Aceste taxe se percep in folosul unui anumit serviciu al statului si tendinta este de a stabili marimea acestor taxe mult mai mare decat costul contraprestatiei.

Impozitul poate reprezenta o parghie financiara deosebit de importanta prin intermediul careia statul poate interveni in economie. De altfel, reprezinta cea mai eficienta cale prin care statul poate incuraja anumite tipuri de activitati sau de a determina restrangerea altora.

Prezentam mai jos, succint, cateva din modalitatile tehnice de tranformare a impozitului intr-un instrument al politicii economice si sociale:

? adaptarea bazei de asezare (de calcul) a impozitelor;

? instituirea de monopoluri;

? instituirea unui sistem de scutiri si inlesniri;

? supradimensionarea impozitelor;

? sisteme de restituire fiscala.

Dupa parerea prof. Gheorghe Filip caracteristicile definitorii ale impozitelor, ca principala forma a resurselor financiare publice, pot fi sintetizate astfel [1 Filip, Ghe., Finante, Ed. Junimea, Iasi, 2002, p. 224]:

a) prelevarea sub forma impozitelor are titlu obligatoriu, (in sarcina contribuabilului) si se realizeaza in mod silit. În aceasta relatie dintre stat si persoanele fizice sau juridice, actioneaza obligatia de a plati suma stabilita drept impozit fara a se cere consimtamantul expres al platitorului, iar in cazul in care acesta din urma nu se conformeaza, statul poate aplica masuri coercitive. Sub acest aspect, este de observat ca ipostaza de forta publica in care se afla statul ii confera acestuia dreptul de a executa silit incasarea impozitelor de la persoanele private, daca acestea nu efectueaza operatiunile de plata in conditiile prevazute

de lege. Acest drept este prevazut prin legile de instituire a impozitelor, iar in virtutea fortei sale, statul ii poate constrange pe supusii sai sa-si indeplineasca si aceasta obligatie.

b) impozitele se preleva la dispozitia statului, fara o contraprestatie directa din partea acestuia, intre prelevarile sub forma de impozite si actiunile de finantat carora le sunt destinate nu se stabileste, in principiu, o corespondenta directa, in mod independent de destinatia, ce li se va da, impozitele se preiau de la persoanele fizice si juridice fara ca statul sa le ofere, in schimb si in mod direct, bunuri, servicii sau alte avantaje, in ideea de contraprestatie. În mod indirect, insa, prelevarea sub forma impozitelor nu exclude obtinerea de foloase din partea statului, dar aceasta apare ca o operatiune separata, distincta. Asadar, cheltuirea resurselor mobilizate prin impozite presupune prestarea de catre stat a unor servicii publice si, implicit, anumite avantaje in favoarea persoanelor fizice si juridice, fara a se urmari, insa, existenta unei corelatii intre marimea prelevarii ca impozit si marimea foloaselor ce revin contribuabililor, cu atat mai mult cu cat de serviciile statului beneficiaza si cei care nu sunt afectati de plata impozitelor.

c) prelevarea sub forma impozitelor se efectueaza cu titlu nerestituibil (nerambursabil), exprimand, deci, transfer definitiv la dispozitia statului, ceea ce inseamna ca sumele prelevate nu se mai restituie contribuabililor. Aceasta trasatura este de altfel, imprimata categoriei generale a finantelor, in acceptiunea sa restrictiva.

Este evident ca, in aceste conditii, prelevarea ca impozit presupune o reducere a puterii de cumparare a contribuabilului si acumularea ei la dispozitia statului. Acest transfer de putere de cumparare este acceptat ca o necesitate cu caracter obiectiv, un rau necesar, de catre societate, pornind de la considerentul ca functionarea statului nu ar fi posibila in absenta prelevarilor sub forme ale impozitelor, taxelor etc.

Procurarea resurselor financiare la dispozitia statului sub forma impozitelor presupune un ansamblu de elemente si reglementari prin care se creaza cadrul tehnico-organizatoric si operational pentru instituirea, asezarea si incasarea acestora.

Principalele elemente tehnice folosite in practicarea impozitelor sunt [2 Ibidem1]:

? subiectul,

? suportatorul,

? obiectul,

? sursa,

? unitatea de impunere,

? cota impozitului,

? asieta.

Subiectul reprezinta persoana fizica sau juridica in sarcina careia este stabilita, prin lege, obligatia de plata a impozitului. Din acest motiv, subiectul se mai numeste si platitor. Tot pentru a-1 desemna pe subiect, este utilizat si termenul de contribuabil, semnificand persoana fizica si juridica care, platind impozitul, cedeaza parti din veniturile sau averile sale sub forma de impozite sau contributii obligatorii catre stat. Este, insa, posibil ca persoana reprezentand subiectul sau platitorul sa difere de cea aflata in ipostaza de contribuabil si suportator efectiv al impozitului, adica a sarcinii fiscale. Astfel, daca acesta este suportat efectiv din venitul sau averea celui care il plateste, subiectul este si contribuabil si se confunda cu suportatorul sarcinii fiscale. Daca, insa, impozitul platit de o persoana se suporta din venitul /averea altei persoane, atunci subiectul difera de suportator.

Suportatorul impozitului este persoana fizica sau juridica aflata in postura de a suporta efectiv impozitul platit, in sensul cedarii unei parti din puterea sa de cumparare, prin efectul de diminuare a venitului sau averii sale (antrenat de plata impozitului). Acesta mai este cunoscut si sub denumirea de destinatar al impozitului, adica cel caruia ii este destinata sarcina fiscala. Persoana suportatorului poate fi, deci, identica sau nu cu cea a subiectului, in masura in care suportatorul este o alta persoana decat subiectul impozitului, acesta din urma plateste impozitul catre stat, dar transfera sarcina fiscala asupra suportatorului de la care incaseaza suma platita ca impozit. O asemenea situatie este caracteristica impozitelor indirecte pe cheltuieli, de tipul taxelor de consumatie, stabilite ca obligatie de plata in sarcina anumitor persoane, in calitate de subiecti, dar avand destinatari, si deci, suportatori pe fie consumatorii finali, in acest caz, subiectii incaseaza impozitul de la consumatori, odata cu pretul bunurilor si serviciilor vandute, iar apoi il preleva la dispozitia statului; consumatorii fiind, de fapt, suportatorii sarcinii fiscale. Obiectul impozitului este cunoscut si sub denumirea de materie impozabila, reprezentand valori sub diferite forme ale veniturilor si averilor sau activitati aducatoare de valori ce intra sub incidenta impozitarii. In sistemele moderne de impunere (impozitare), obiectul impozitului il constituie, mai ales, veniturile realizate sub diverse forme (salarii, profituri, etc.), respectiv averile sub forma bunurilor de orice fel detinute in proprietate sau supuse unor ''tranzactii”, inclusiv activul net al intreprinderilor etc.

În functie de tipul de impozite practicat, obiectele acestora sunt reprezentate prin formele concrete ale veniturilor sau averilor aflate in diferite ipostaze, intre acestea: la impozitul pe salarii, obiectul il constituie salariile brute la impozitul pe profit, obiectul este profitul impozabil; la impozitele pe averea detinuta in proprietate, ca obiect cladirile, terenurile, inventarul agricol, industrial etc.; la cele pe consum, ca obiect se considera a fi produsele (industriale, agricole etc.) sau serviciilor destinate consumului etc.

Sursa impozitului desemneaza substanta sau valoarea din care se preia sau se suporta impozitul, presupunand o diminuare a ei. Ea se confunda, adesea, cu obiectul impozitului (materia impozabila), iar formele obisnuite sub care se constituie sunt cele ale veniturilor realizate si, uneori, ale averilor detinute. Alteori, aceasta difera de obiect, cum este cazul, la impozitele pe diferite activitati (comerciale, profesii libere) sau pe unele forme ale averii (cladiri etc.), in care sursa este venitul obtinut din acea activitate sau din exploatarea averii.

Unitatea de impunere este concretizata prin unitatea de masura in baza careia se dimensioneaza materia impozabila. Astfel in cazul impozitelor pe venit unitatea de impunere se confunda cu unitatea monetara a statului respectiv. În alte cazuri, (la terenuri, la cladiri), unitatea de impunere este insasi unitatea de masura in care se exprima obiectul sau materia impozabila, (metri,patrati, hectare, tone, capacitatea cilindrica etc.).

Cota impozitului, cunoscuta si sub denumirea de cota de impozitare, exprima marimea procentuala a impozitului ce revine pe unitatea de materie impozabila, respectiv suma stabilita ca impozit pe unitatea de masura a obiectului respectiv. În toate tarile se practica mai multe feluri de cote, fie exprimate procentual fata de valoarea materiei impozabile, fie in unitate monetara pe unitatea de masura a materiei impozabile.

Cotele de impozitare exprimate procentual pot fi:

a) progresive;

b) progresive in transe (la salarii);

c) proportionale (la profit)

Cota de impunere poate fi aparenta (cea prevazuta de lege) sau reala (care poate fi mai mica sau mai mare decat cea aparenta, datorita unui sistem de scutiri sau penalizari.

Oferta anului

Reducere 2020