Pagina documente » Drept » Imunitatile si privilegiile diplomatice. Natura lor juridica

Despre lucrare

lucrare-licenta-imunitatile-si-privilegiile-diplomatice.-natura-lor-juridica
Aceasta lucrare poate fi descarcata doar daca ai statut PREMIUM si are scop consultativ. Pentru a descarca aceasta lucrare trebuie sa fii utilizator inregistrat.
lucrare-licenta-imunitatile-si-privilegiile-diplomatice.-natura-lor-juridica


Cuprins

Cuprins
Introducere 3
Capitolul I. Imunitati si privilegii diplomatice. Natura lor juridica 8
1.1 Notiune de statut diplomatic, privilegiu si imunitate diplomatica 8
1.2 Natura juridica a imunitatilor si privilegiilor diplomatice 16
1.3 Durata imunitatilor si privilegiilor diplomatice 20
Capitolul II. Categoriile si particularitatile imunitatilor si privilegiilor diplomatice 24
2.1 Categoriile de imunitati si privilegii diplomatice. Clasificarea lor 24
2.2 Particularitatile imunitatilor si privilegiilor diplomatice 27
2.3 Inviolabilitatile diplomatice - echivalentul imunitatilor 47
Concluzii 53
Bibliografie 56
Adnotari

EXTRAS DIN DOCUMENT

?Ministerul Educatiei Tineretului si Sportului

al Republicii Moldova

Universitatea de Studii Europene din Moldova

Catedra drept international si activitate diplomatica

Introducere

Aproape printr-o lege a firii in fiecare etapa, secol, pare a se ivi la nivelul fiecarei entitati sociale personalitati cu vointa si puterea intelectuala de a modela intregul sistem international potrivit propriilor sale valori. Abordarea moderna a relatiilor internationale bazate pe statul – natiune si motivate de interese nationale a elaborat conceptual de echilibru al puterilor care a dominat diplomatia influentand relatiile internationale hotarator.

Privita cu admiratie din exterior, ca o activitate plina de grandoare, dat fiind ceremonialul in care se desfasoara, diplomatia este de fapt o complexa activitate zilnica plina de neprevazut, ce recomanda un studiu aprofundat asupra diverselor problematici existente. Omul in cursul evolutiei sale, a parcurs stadii diferite de adaptare in relatiile sociale, economice, in raporturile sale cu alte grupuri sociale, ce au adus forme variate de exploatare si in consecinta interese si structuri diferite de evolutie bazate pe interesul grupului social. Diplomatia este acea arta ce aduce o expunere, o promovare, a politicilor unui stat, numit stat acreditant, intr-un alt stat, numit stat acreditar. Altfel spus o prezentare consensuala a intereselor unui stat, prin reprezentantii sai, pe teritoriul altui stat.

Din cele mai vechi timpuri s-a recurs la diplomatie pentru a aplana starile de tensiune, starile conflictule, pentru a normaliza relatiile dintre state.

Potrivit lui Hernry Kissinger care defineste diplomatia ca fiind “o ajustare a diferendelor prin negociere”, acest proces este posibil numai in cadrul sistemului international care prevaleaza legitimitatea. [1 Henry Kissinger. Diplomatia. – Ed.: Bic ALL, Bucuresti, 2003. ] Cand mijloacele diplomatice inceteaza a fi utilizate in rezolvarea diferendelor, expunerea fortei nu va intarzia sa apara, distrugand bunul cel mai de pret al oricarei natiuni - pacea.

Diplomatul este chemat sa reprezinte statul sau, fara de care misiunea si nici el ca functionar de stat nu ar avea ratiuni de existenta, si caruia ii este raspunzator pentru tot ce intreprinde in numele acestuia. Rolul diplomatului este de a face cunoscute drepturile legitime, stabilirea unei colaborari de durata si de promovare a intereselor statului pe care il reprezinta.

Diplomatia poate fi reprezentata ca o institutie dinamica menita sa faciliteze scopurile nationale si internationale ale natiunilor, fie ele teluri fundamentale, interese vitale sau obiective politice concrete. Ea actioneaza ca un mijloc de aliniere a unor interese corelative si acomodare a deosebirilor internationale.

Exista un principiu general de drept, potrivit caruia un stat isi exercita suveranitatea asupra tuturor persoanelor, inclusiv strainii, care se afla pe teritoriul sau si nici o activitate nu se poate desfasura pe acest teritoriu fara permisiunea sa. Dar in aceste conditii, o misiune diplomatica nu si-ar mai pute exercita functiile si deci, justifica existenta ei; ca atare, trebuie sa i se creeze, ei si membrilor ei, minimul necesar de conditii - acele imunitati, privilegii si facilitati care alcatuiesc ceea ce in mod curent se intelege prin "statut diplomatic"; acest tratament special are ca efect sa-i scoata de sub autoritatea si competenta judiciara a statului acreditar [2 Cahier Philippe. Le droit diplomatique contemporain. - Geneve, 1964, sec. ed. p. 183.] si sa le ofere conditiile necesare pentru functionarea lor.

Obligatiile statului primitor de a asigura securitate personala diplomatilor si a-i excepta de la urmarirea penala sunt esentiale si inerente caracterului reprezentativ al trimisului diplomatic si functiilor sale; ei trebuie sa fie liberi de orice interventie a unui stat sau altul. [3 Forgac Albert. New Diplomacy and the United Nations. - New York, 1965, p. 45.]

Institutia imunitatilor, privilegiilor si facilitatilor diplomatice ocupa un loc central in cadrul dreptului diplomatic, constituind garantia activitatii diplomatice insasi pentru ca, fara acordarea de imunitati si privilegii, care creeaza pentru agentii diplomatici acea conditie juridica de natura sa le asigure libertatea deplina si securitatea necesara, exercitarea functiilor de catre acestia nu ar putea avea loc.

În literatura de specialitate se expune parerea ca notiunea de imunitate diplomatica inseamna tratamentul pe care, in baza dreptului international, statele sint obligate sa-l acorde orga­nelor diplomatice straine acreditate in aceste state [4 Burian Alexandru. Drept di­plomatic si consular. - Editura „ARC", Chisinau, 2001;

Anghel Ion M. Dreptul diplomatic si consular. - Editura Lumina LEX, Bucuresti, 1996, p. 149-150;

Niciu Martian I. Drept international public. Vol. II, Ed. Fundatiei „Chemarea", Iasi, 1995, p. 144-146.] sau, prin aceasta expresie este desemnat intregul complex de garantii de care se bucura o misiune diplomatica si personalul aceste­ia din partea statului acreditar. [5 Bonciog Aurel. Drept diplo­matic. – Ed. Paideia, Bucuresti, 1997, p. 91;

Popescu Dumitra, Adri­an Nastase. Drept international public. - Bucuresti, 1995, p. 299;

Geamanu Grigore. Drept international contemporan. - Bucuresti, 1965, p. 435;

???????? ?.?. ??????­????????? ?????. – ??????, 1990, ?. 76.]

În Conventia de la Viena cu pri­vire la relatiile diplomatice din 1961 se indica ca „o conventie internationala cu privire la relatiile, privilegiile si imunitatile diplomati­ce ar contribui la favorizarea rela­tiilor de prietenie dintre tari, orica­re ar fi diversitatea regimurilor lor constitutionale si sociale” si con­comitent se precizeaza, ca „sco­pul acestor privilegii si imunitati este nu de a crea avantaje unor indivizi, ci de a asigura indeplini­rea eficace a functiilor misiunilor diplomatice ca organe de repre­zentare a statelor”. [6 Burian Alexandru. Privilegiile si imunitatile diplomatice // Revista Nationala de Drept, vol. 1, 2002. p. 34. ]

Sefii de state, sefii de guverne, ministrii afacerilor externe beneficiaza de imunitati si privilegii „conform normelor de drept international (art.21 al Conventiei asupra misiunilor speciale), care difera, mai ales, in privinta normelor protocolare dar si in privinta imunitatilor.

În unele privinte, sefii de state se bucura de imunitati mai mici chiar decat ale agentilor diplomatici; imparatul Wilhelm al V-lea al Germaniei a fost trimis in judecata pentru „ofensa adusa moralei si autoritatii sacre a tratatelor”. Hitler ar fi comparut in fata unui tribunal la Nurnberg, daca ar fi fost prins viu. Tribunalele internationale pentru judecarea violarilor grave ale drepturilor omului nu exclud de la jurisdictie sefii de state.

Actualitatea temei cercetate. Asigurarea tratamentului pe care-1 presupun imunitatile si privilegiile diplomatice constituie o premisa necesara, nu numai pentru relatiile normale dintre cele doua state intre care s-a stabilit raportul de misiune, ci si pentru comunitatea internationala in ansamblul ei. Deci, importanta imunitatilor si privilegiilor diplomatice depaseste cadrul functional initial de premisa existentei unei misiuni diplomatice, avand implicatii si asupra relatiilor normale dintre statul acreditant si statul acreditar, influentand relatiile comunitatii internationale insasi. Unul dintre judecatorii Curtii Internationale de Justitie (M. Lachs) remarca faptul ca: "Principiile si regulile privilegiilor si imunitatilor diplomatice nu sunt inventia sau sistemul unui singur continent sau a unei singure culturi; ele sunt stabilite in decursul secolelor si sunt impartasite de toate rasele si civilizatiile." [7 Anghel Ion M. Dreptul diplomatic si consular. - Editura Lumina LEX, Bucuresti, 1996, p. 149.]

Institutia inviolabilitatii misiunilor diplomatice si a personalului lor isi pastreaza actualitatea fiind destul frecvente si grave cazurile de incalcare a protectiei si securitatii misiunilor si reprezentantilor lor diplomatici si consulari. Desi trimisii diplomatici beneficiaza dintr-o epoca indepartata, de o protectie speciala in baza vechilor reguli cutumiare, precum si a conventiilor de la Viena din 1961 si 1963 privind relatiile diplomatice si consulare si cu toate ca Adunarea Generala a ONU de mai multe ori a examinat anumite aspecte ale problemei, in ultimele decenii s-a inregistrat un sir vast de violari sau ne respectari a dispozitiilor pertinente ale dreptului international, in special conventiile prin care sunt reglementate relatiile diplomatice si consulare, inclusiv securitatea fizica a personalului diplomatic si consular si inviolabilitatea localurilor diplomatice si consulare; ori, aceasta evolutie risca sa aduca daune intr-un mod ireparabil mecanismelor insesi ale relatiilor internationale.

Scopul si obiectivele tezei. Evolutia dezordonata si perpetua a raporturilor internationale creeaza dificultati de cunoastere stiintifica a imunitatilor, privilegiilor si facilitatilor diplomatice. Prezenta lucrare este o incercare de a evidentia diferite aspecte specifice si contradictorii ale problemei acordarii acestora misiunilor diplomatice si a personalului lor. Datorita polemicii ridicate in jurul acestui subiect, intentia noastra a fost ca in cele ce urmeaza sa examinam in mod detaliat un anumit segment al cadrului de activitate diplomatica, si anume, imunitatile si privilegiile diplomatice.

Diversificarea actuala a relatiilor internationale a generat probleme care necesita un studiu mai aprofundat. Odata cu dezvoltarea relatiilor interstatale, problemele ce tin de acordarea imunitatilor si privilegiilor diplomatice capata o noua configuratie si se ivesc noi aspecte. Apar evident intrebarile: in ce masura aceste principii pot „tine pasul” evolutiei rapide a relatiilor internationale, care influenteaza mereu cadrul juridic international; care sunt modalitatile de conectare si conlucrare a institutiei imunitatilor si privilegiilor diplomatice cu institutia drepturilor omului; a prevazut oare legislatia Uniunii Europene acordarea stricto sensu a imunitatilor si privilegiilor diplomatice institutiilor diplomatice - iata cateva probleme la care trebuie de reflectat. Din aceste considerente, in lucrare s-a incercat de a avea un mod obiectiv de abordare si analiza a temei. Nu intentionam sa facem o elucidare exhaustiva a subiectului sau sa oferim solutii definitive cu privire la problemele sus-mentionate. În lucrare sunt prezentate principalele aspecte si tendinte din domeniul acordarii imunitatilor si privilegiilor diplomatice, cu evidentierea elementelor noi, precum si a lacunelor, iar unde este posibil, sugerarea unor solutii sau prezentarea concluziilor cu scop de recomandare.

Continutul tezei. Lucrarea este compusa din introducere, doua capitole si incheiere. În primul capitol se definesc notiunile de statut diplomatic, imunitate si privilegiu diplomatic. De asemenea se examineaza in detalii natura lor juridica, se analizeaza diferite aspecte conceptuale ce tin de domeniul sus numit. Urmatorul capitol descrie cu amanuntul categoriile si particularitatile imunitatilor si privilegiilor diplomatice. Periodic se fixeaza cele mai proeminente si remarcabile probleme cu privire la subiectul temei, ca in cele din urma – in incheiere – sa se evalueze un sir de concluzii prin prezentarea atat a regulilor predominante, precum si a schimbarilor si variatiilor care intervin in scopul stabilirii noilor tendinte, iar unde este posibil, sugerarea unor raspunsuri.

Capitolul I. Imunitati si privilegii diplomatice.

Natura lor juridica

1.1 Notiune de statut diplomatic, privilegiu si imunitate diplomatica

Imunitatile si privilegiile diplomatice reprezinta unele dintre cele mai vechi practice si concepte ale dreptului international public, datand din perioada sclavagista sub forma inviolabilitatii persoanei solului, sol ce era considerat la romani persoana sfanta (sancti habenitur legati – lat.).

Acordarea unui statut special misiunii diplomatice si personalului ei pe teritoriul statului acreditat este necesara pentru implinirea in conditii cit mai bune a misiunii acestora.

În conformitate cu principiul suveranitatii, fiecare stat stabileste regimul juridic pentru persoanele care se afla pe teritoriul sau, chiar daca nu au cetatenia lui. Ca o exceptie de la aceasta regula este statutul special al misiunilor diplomatice si al personalului lor prezentat prin privilegii si imunitati diplomatice.

Drepturile si privilegiile de care se bucura misiunile diplomatice, agentii si personalul lor in tara de resedinta in vederea indeplinirii in bune conditii a misiunilor poarta numele de imunitate diplomatica.

Expresia „imunitati si privilegii” desemneaza intregul complex de garantii de care se bucura o misiune diplomatica si personalul acesteia din partea statului acreditar. [8 Bonciog Aurel. Drept diplo­matic. – Ed. Paideia, Bucuresti, 1997. p.133.]

O misiune diplomatica are sarcini de indeplinit, dar pentru infaptuirea lor, membrii misiunii si aceasta insasi trebuie sa se bucure de garantii care sa faciliteze desfasurarea activitatilor si sa impiedice orice abuz din partea autoritatilor statului acreditant. Aceste garantii sint asigurate prin imunitati si privilegii diplomatice.

Practica internationala a confirmat de-a lungul timpului ca recunoasterea acestor drepturi si privilegii este esentiala pentru mentinerea si dezvoltarea relatiilor intre statele suverane. Recunoasterea imunitatilor si privilegiilor diplomatice este guvernata in ansamblu de cerintele principiului reciprocitatii (nerespectarea lor de catre statul acreditar atrage masuri de retorsiune) fata de diplomatii sai din partea statului acreditant

Imunitatile, privilegiile, drepturile si facilitatile sint reglementate de normele dreptului diplomatic si au forta juridica necesara, care poate atrage raspunderea statului in caz de nerespectare.

Inviolabilitatile constau in ocrotirea, prin anumite interdictii si masuri, de catre statul de resedinta a personalului diplomatic, localului, arhivei si a altor bunuri ale misiunii diplomatice impotriva oricaror pericole, amenintari sau presiuni ce s-ar putea exercita asupra lor in scopul influentarii activitatii diplomatice.

Imunitatile reprezinta in principiu exceptarea persoanelor care exercita o activitate diplomatica si a bunurilor lor de la jurisdictia penala, civila si administrativa a statului strain pe teritoriul caruia se afla.

Privilegiile constau din anumite avantaje acordate agentilor si reprezentantelor diplomatice, cum ar fi: scutirea de a plati impozite, scutirea de taxele vamale, dreptul de a folosi anumite mijloace de comunicare.

Pentru explicarea naturii privilegiilor si imunitatilor de care se bucura misiunea diplomatica si agentii ei au fost emise in principal doua teorii: [9 D.Popescu, A.Nastase, F.Coman „Drept International Public”, Bucuresti 1994, p.277.]

Prima teorie a fost teoria extrateritorialitatii, care sustinea ca imunitatea diplomatica s-ar intemeia pe ideea ca diplomatul, oriunde s-ar afla, trebuie sa fie considerat totdeauna pe teritoriul propriului sau stat (sec. XVII pina la inceputul sec. XX).

Oferta anului

Reducere 2020