Pagina documente » Psihologie, Sociologie » Influenta unor factori psiho-sociali asupra comportamentului infractional de furt

Cuprins

lucrare-licenta-influenta-unor-factori-psiho-sociali-asupra-comportamentului-infractional-de-furt
Aceasta lucrare poate fi descarcata doar daca ai statut PREMIUM si are scop consultativ. Pentru a descarca aceasta lucrare trebuie sa fii utilizator inregistrat.
lucrare-licenta-influenta-unor-factori-psiho-sociali-asupra-comportamentului-infractional-de-furt


Extras din document

CUPRINS
Introducere......3
Cadru conceptual ............5
Personalitatea ......... 5
Socializarea ......... ..8
Normele sociale . .....10
Devianta - teorii ale deviantei ............ .....12
Capitolul I - Factori sociali care contribuie la formarea unei persoanlitati armonioase ...... ...,........17
Agentii socializarii .. 17
Familia ............ ....17
Structura si functiile familiei ...... 18 Socializarea in familie... 19 Rolurile parentale in procesul socializarii ......... 21 Scoala 22 Anturajul .............22
Capitolul II - Factori sociali cu influente negative asupra personalitatii..24
Atitudini parentale negative 25 Abandonul scolar ............ 27 Socializarea negativa in grup.............28 Tulburari psihice si de comportament ...... 29
Capitolul III - Penitenciarul ............ 34
Capitolul IV - Metodologie ....39 Obiective .......... 39 Ipoteze 40 Metode de recoltare a datelor .. 41 Tehnica chestionarului 41 Tehnica interviului ...... 42 Testul de personalitate 16 PF ........ 43 Testul de personalitate FPI ........... 48
Modalitati de recoltare a datelor ............ 52
Subiectii ............ 55
Capitolul V - Prelucrarea si interpretarea statistico-matematica si psihologica a datelor ...... 58
Capitolul VI - Concluzii . 75
Bibliografie . 78
Anexe .......... 80

Alte date

?INTRODUCERE

Începutul de mileniu a adus o crestere alarmanta a fenomenului infractionalitatii, atat in Romania cat si in intreaga lume. Economia de tranzitie in care se zbate inca tara noastra a dus la disparitia paturilor sociale specifice unei societati normale si la aparitia fenomenului de saracie, care ii determina uneori pe oameni sa ia masuri disperate pentru asigurarea traiului zilnic. Acest fapt nu se doreste a fi o scuza a dezvoltarii fenomenului infractional de furt, ci mai degraba o incercare de explicare a acestui flagel.

Prezenta lucrare isi doreste sa exploreze influenta exercitata de trasaturile de personalitate si a unor factori de mediu social (familia, scoala si anturajul, mai exact a principalilor factori ai socializarii si transformarii omului din fiinta biologica in fiinta sociala ) asupra comportamentelor umane si mai ales la aparitia comportamentelor infractionale de furt.

Principalele cercetari implicate in analiza fenomenului infractional sunt preocupate de explicarea cauzala si de evidentierea factorilor determinanti ai acestuia in vederea posibilitatii aplicarii unor masuri profilactice. Pentru a putea inlatura efectul, trebuie sa cunoastem cauza aparitiei acestui comportament. Dificultatea consta in faptul ca exista o cauzalitate sociala multipla, care se conjuga cu trasaturile individuale, unice, determinand o infinitate de comportamente si reactii, accesul la adevarata cauzalitate fiind de aceea foarte dificil.

Nu putem acuza numai individul ca a devenit infractor. Esecul lui este in acelasi timp si esecul societatii, care nu a reusit sa-l integreze si educe corespunzator, iar dupa ce acesta isi ispaseste pedeapsa societatea este necrutatoare, flagelandu-l si refuzand-i asfel reintegrarea si acceptarea lui, determinandu-l sa se comporte conform etichetei pe care ceilalti i-o atribuie.

În demersul stiintific al acestei lucrari am incercat sa determin daca exista diferente semnificative intre trasaturile de personalitate ale indivizilor si cele ale populatiei neincarcerate, nedelincvente ( care nu a dezvoltat o conduita infractionala) si in ce mod aceste diferente, daca exista, sunt raspunzatoare de devianta de la normele sociale. Dar omul traieste si se modeleaza, se transforma in cadrul unui grup social de apartenenta, intr-o societate care determina schimbari in individ si asupra careia individul exercita in acelasi timp influente.

Care sunt insa acei factori cu cea mai mare influenta asupra comportamentului si care este mecanismul prin care acestia actioneaza, dar mai ales de ce nu actioneaza asupra tuturor in acelasi fel? Mi-am propus sa urmaresc acei factori care au cea mai mare pondere in socializarea individului si modul in care acestia actioneaza asupra determinismului biologic al persoanei si influenta trasaturilor individuale de personalitate in complexitatea acestui proces.

CADRU CONCEPTUAL

PERSONALITATEA

Personalitatea este totalitatea modelelor de comportament, organizate intr-un sistem unic, ale unui individ, care se modeleaza in urma interactiunii cu mediul social in care acesta traieste.

Un rol important il au insa si preconditionarile genetice cu care acesta se naste. Însa zestrea aceasta biologica reprezinta doar materia bruta, care va fi prelucrata, si care va da nastere, in functie de anumiti factori, unei personalitati unice.

Dezvoltarea psihica este legata in mod indiscutabil de „ materialul de constructie” oferit de mediu, conceput drept cadru in care se naste, traieste si se dezvolta personalitatea. „ Continuturile de mediu i se ofera copilului in anumite cadre sau contexte – grupurile sociale carora li se integreaza simultan sau succesiv, copilul- si constituie tot atatea medii dispuse ierarhic, de la micromediile cu sfera restransa la medii cu o arie din ce in ce mai larga.” (P. Golu, 2001).

Un alt factor important in modelarea personalitatii il reprezinta cultura, care genereaza anumite influente in procesul de socializare al copilului. Formarea personalitatii consta de fapt in interiorizarea elementelor specifice culturii. La majoritatea membrilor unei culturi se remarca anumite trasaturi de personalitate comune. Daca intre personalitatea individuala si cea a culturii nu se remarca diferentieri mari se poate spune ca persoana este integrata in cultura. Daca apar diferente mari se considera ca acea persoana este devianta in raport cu cultura societatii.

Determinanta in dezvoltarea armonioasa a copilului este nu orice educatie, ci educatia corect construita. „Daca educatia este gresit conceputa si practicata, atunci, in virtutea fortei persuasive pe care o are, ea se impune ca dominanta intr- o varianta negativa, destructurata, primind mai devreme sau mai tarziu < replica> personalitatii copilului, care, simtindu-se frustrata in spirala devenirii ei, incearca sa se sustraga de sub tutela unei asemenea educatii si sa isi caute singura factorii dezvoltarii ” (P. Golu, 2001)

O alta influenta este determinata de experienta de viata, care este unica pentru fiecare. Experintele de viata nu se cumuleaza pur si simplu ci sunt traite si evaluate atat din perspectiva trecutului cat si a normelor si valorilor pe care individul si le-a interiorizat, este deci un proces de integrare activa, in care au loc modificari de atitudini si comportamente si chiar de personalitate. Aceste schimbari sunt foarte utile intrucat ajuta la modificari ale sistemelor de referinta prin achizitionarea de noi experiente sau prin reconditionari ale seturilor normative si valorice.

Cele mai multe teorii despre conceptul de personalitate admit ca individul, pe parcursul existentei sale, trece prin mai multe stadii de dezvoltare. Personalitatea este sinteza elementelor care alcatuiesc comformatia mentala a unui individ dandu-i o fizionomie unica. Aceste elemente sunt particularitati ale constitutiei psiho-fiziologice, componente instinctivo-afective, modul sau de a reactiona la situatii si urmele lasate de experientele traite pe parcursul vietii. Prin personalitate se intelege forta de coeziune a Eu-lui, gradul de rezistenta, unitatea si continuitatea structurii sale psihice, care ii permit sa ramana el insusi de-a lungul existentei. Olof Kinberg considera ca personalitatea si mediul formeaza o totalitate functionala, iar atunci cand una dintre cele doua componente se modifica, se schimba si totalitatea functionala..

A. Porot si Th. Kammerer (Virgil Dragomirescu, 1976) stabilesc ca fiind trasaturi fundamentale ale unei personalitati normale urmatoarele : unitatea si identitatea ( un tot coerent organizat si rezistent ), vitalitatea ( conditionata de oscilatiile endogene si stimulii exteriori la care raspunde si reactioneaza ), constientizarea ( individul are o reprezentare mentala a tuturor activitatilor sale fiziologice si psihice ) si raporturile cu mediul ambiant ( personalitatea opune Eu-l lumii exterioare si ii da astfel consistenta si limitele sale ). Alterarea izolata sau complexa a acestor elemente realizeaza patologia personalitatii. De aceea este necesara studierea cauzelor si conditiilor care duc la inadaptare si dezorganizare a personalitatii.

Psihiatria clasica imparte in cinci categorii personalitatile :

? Personalitatea imatura. Nedezvoltarea personalitatii se intalneste la oligofreni, la care lipsa dezvoltarii unor procese psihice duce la o personalitate de nivel inferior. Caracteristicile acestui tip de personalitate sunt : neadaptarea comportamentului la cerintele sociale, trairile afective difuze, incapacitatea de previziune, sugestibilitate crescuta, reactii de demisie, reactii de opozitie si reactii de compensare ( mitomanie, fuga ). Mediul in care traieste debilul determina in mare parte tulburarile sale de adaptare.

? Personalitatea nevrotica are un caracter instabil, intolerant sau contradictoriu, prezinta tendinte de conduite agresive, nehotarare, dificultati in relationarea sociala, are forme obsesivo-fobice si idei delirante.

? Personalitatea dizarmonica sau psihopatica reprezinta prototipul comportamentului deviant determinat de inadaptarea la mediul social. Acest tip de personalitate se caracterizeaza prin : comportament antisocial, delictual, spontaneitate in actiuni ( dictata de necesitatea satisfacerii imediate a pulsiunilor instinctiv-emotionale si imaturitatea afectiva ), tendinte narcofilice, de bravare si de simulare, respingerea si indepartarea sistematica de societate. Din aceasta categorie de personalitate fac parte dezechilibratii, degeneratii, perversii si idiotii morali care nu se pot adapta la o activitate sociala organizata si nu se pot incadra in normele societale.

? Personalitatea psihotica se dezvolta treptat si distruge componentele structural-functionale ale vietii psihice. Indivizii cu acest tip de personalitate reprezinta un pericol social, au tendinte distructive si manii, variatii bruste de dispozitie, impulsivitate, stereotipii comportamentale. Din aceasta categorie fac parte maniacalii, melancolicii, schizofrenii si cei care au sindromul Ganser.

? Personalitatea dementiala si degradanta. Persoanele din aceasta categorie prezinta modificari somatice si metabolice care determina modificarea personalitatii in sensul scaderii activitatii intelectuale a memoriei, diminuarea interesului si ostilitate. Neadaptarea acestor indivizi se leaga de dorinta lor de a iesi din comun. Acestia prezinta comportamente deviante, agresive, impulsivitate si scaderea capacitatii de discernamant.

Dezvoltarile dizarmonice ale personalitatii nu sunt afectiuni care apar brusc la un moment dat si dispar cu tratament, ci insotesc individul toata viata si se structureaza treptat din copilarie pana la maturitate.

Formarea personalitatii este rezultatul socializarii, a interactiunii dintre factorii personali, de mediu si cei culturali..

Transformarea copilului din fiinta biologica in fiinta sociala este un proces complex care are loc treptat si progresiv si include atat dezvoltarea cognitiva cat si morala. Prin cognitie individul utilizeaza informatia furnizata de mediu si de memoria experientelor anterioare pentru a lua decizii. Procesul de socializare nu este la fel pentru toti indivizii pentru ca intervin diferentieri la nivel cognitiv. Prin dezvoltarea morala sunt interiorizate regulile si asteptarile sociale exterioare. Exista anumite concepte de baza universale ( dreptate, egalitate, autoritate si dragoste ), dar comportamentele morale sunt conditionate de trasaturile de personalitate si de cultura societatii in care traieste individul.

Indiferent de abordare, organismul nu poate fi separat de personalitate si nici personalitatea de mediul social in care traieste individul.

SOCIALIZAREA

Socializarea inseamna interiorizarea normelor si valorilor sociale si adaptarea comportamentului la regulile impuse de cadrul social in care traieste individul, inca de la varste fragede. Prin socializare se urmareste dobandirea de catre individ a capacitatilor corecte de discernamant pentru a putea realiza distinctia dintre conduitele permise si cele prohibite, intre ceea ce este legitim si ce este ilegal, capacitatea de a-si juca in mod adecvat rolurile sociale, conform modelului etico-normativ al societatii.

Socializarea este procesul de interactiune sociala prin care individul dobandeste cunostinte, valori, atitudini si comportamente necesare pentru participarea efectiva la viata sociala. Socializarea este procesul prin care un organism biologic este transformat intr-o fiinta sociala care interactioneaza cu ceilalti. Socializarea incepe la nastere si dureaza toata viata. Desi socializarea este un proces social global se realizeaza in grupuri si medii sociale, care se raporteaza diferit la cultura societatii globale. Din aceasta perspectiva se poate vorbi de o socializare pozitiva ( conforma cu valorile, normele si asteptarile societatii ) si de una negativa ( contrara societatii generale dar conforma cu valorile si normele unui grup ).

Învatarea este un proces de modificare a comportamentului, prin care individul se adapteaza la conditii si experiente noi. Acest proces este activ: prin el sunt adaugate achizitii noi la cele deja existente, iar cunostintele sunt modificate, reevaluate din perspectiva noilor informatii. Individul invata din experientele trecute si retine consecintele pozitive ale acestora si le evita pe cele cu consecinte neplacute. În acelasi timp omul invata si din observarea comportamentelor celor din jur si din interactiunea lui cu ceilalti

Socializarea este procesul prin care orice grup social transmite membrilor sai modelul sau normativ si cultural, determinandu-i sa invete normele, valorile si stilurile de viata. Din punct de vedere al socializarii devianta este definita ca o conduita invatata, asimilata prin intermediul acelorasi mecanisme si procese care determina invatarea conformismului social. Maturizarea sociala implica nu numai imaginea de sine, dar si Eul ideal.

Adaptarea reprezinta o stare permanenta a organismului uman, caracterizata prin captarea valentelor bio-psihice, cu scopul integrarii sociale. Din aceasta perspectiva devianta poate fi definita ca un fenomen de inadaptare.

Imaturizarea sociala este incapacitatea subordonarii si ierarhizarii valorilor autentice, alegerea unor trasee facile, dar ilicite, discrepanta dintre aspiratii si capacitatile proprii, imposibilitatea selectivitatii si redusa capacitate de autovalorizare autentica.

Insuficienta maturizare sociala reprezinta dificultatile de integrare sociala, conflictele dintre cerintele unui anumit sistem normativ si capacitatile individului de a se raporta la acestea. Acest fenomen poate fi explicat printr-o defectuoasa asimilare a cerintelor si normelor sociale, adica un deficit de socializare si prin insuficienta acomodare, adaptare la cerintele mediului social in care traieste individul. R. Mucchielli (1981, apud M. Petcu) explica insuficienta maturizare sociala prin teoria disociabilitatii. Conform acestei teorii disociabilitatea se traduce prin:

? necceptarea colectivitatii si a societatii

? falsa perceptie sociala, a celor din jur

? lipsa anticiparii si evaluarii adecvate a consecintelor actelor comise