Pagina documente » Drept » Infractiuni privitoare la regimul armelor, munitiilor, materiilor radioactive si materiilor explozive

Despre lucrare

lucrare-licenta-infractiuni-privitoare-la-regimul-armelor-munitiilor-materiilor-radioactive-si-materiilor-explozive
Aceasta lucrare poate fi descarcata doar daca ai statut PREMIUM si are scop consultativ. Pentru a descarca aceasta lucrare trebuie sa fii utilizator inregistrat.
lucrare-licenta-infractiuni-privitoare-la-regimul-armelor-munitiilor-materiilor-radioactive-si-materiilor-explozive


Cuprins

INTRODUCERE 6
CAPITOLUL 1 CONSIDERATII GENERALE 8
1.1. NOTIUNEA DE INFRACTIUNE iN DREPT PENAL 8
1.1.1. Aspecte generale ale infractiunii 8
1.1.2. Definitia si trasaturile esentiale ale infractiunii 10
1.1.3. Conditiile preexistente ale infractiunii 16
1.1.4. Continutul infractiunii 18
1.2. ASPECTE COMUNE INFRACTIUNILOR PRIVITOARE LA REGIMUL STABILIT PENTRU UNELE ACTIVITATI REGLEMENTATE DE LEGE. 22
1.2.1. Obiectul juridic comun si material 22
1.2.2. Subiectul 23
1.2.3. Latura obiectiva 23
1.2.4. Latura subiectiva 24
1.2.5. Desfasurarea activitatii infractionale 24
1.2.6. Santionarea 24
1.2.7. Forma agravata 25
CAPITOLUL 2 REGIMUL ARMELOR SI MUNITIILOR 26
2.1. UZUL DE ARMA 26
2.1.1. Conditiile in care este permis uzul de arma 27
2.1.2. Situatiile in care se face uz de arma 36
2.2. NERESPECTAREA REGIMULUI ARMELOR SI MUNITIILOR 44
2.2.1. Notiune si definitii 44
2.2.2. Obiectul juridic special 44
2.2.3. Obiectul material 44
2.2.4. Subiectii infractiunii 46
2.2.5. Latura obiectiva 47
2.2.6. Latura subiectiva 52
2.2.7. Forme. Modalitati. Sanctiuni. 52
CAPITOLUL 3 NERESPECTAREA REGIMULUI MATERIALELOR NUCLEARE SAU AL ALTOR MATERII RADIOACTIVE 54
3.1. NOTIUNI SI DEFINITIE 54
3.2. OBIECTUL INFRACTIUNII 56
3.3. SUBIECTII INFRACTIUNII 57
3.4. LATURA OBIECTIVA 58
3.5. LATURA SUBIECTIVA 62
3.6. FORME. MODALITATI. SANCTIUNI 62
CAPITOLUL 4 NERESPECTAREA REGIMULUI MATERIILOR EXPLOZIVE 64
4.1. NOTIUNI SI DEFINITII 64
4.2. OBIECTUL INFRACTIUNII 68
4.3. SUBIECTII INFRACTIUNII 68
4.4. LATURA OBIECTIVA 69
4.5. LATURA SUBIECTIVA 72
4.6. FORME. MODALITATI. SANCTIUNI 72
CAPITOLUL 5 PARTEA APLICATIVA 74
CONCLUZII 80
BIBLIOGRAFIE: 82

EXTRAS DIN DOCUMENT

?INTRODUCERE

Autori de seama ai dreptului penal, practicieni de prestigiu au afirmat, iar criminalitatea reala demonstreaza, ca armele, munitiile, materialele nucleare si materiile explozive constituie mijlocul cel mai frecvent dar si eficient folosit de catre infractori pentru savarsirea celor mai grave fapte incriminate in legea penala, dar si pentru a-si asigura o posibilitate de scapare in cazul cand sunt surprinsi in momentul savarsirii infractiunilor. Din aceste considerente, dar si din altele, permiterea nelimitata de a detine ori purta arme si munitii, ca si de a efectua alte operatii cu acestea ori cu materiale nucleare, materii radioactive sau explozive ar constitui o incurajare si o incitare la activitati infractionale. Iata, pe scurt, dar edificator, motivatia instituirii unui regim juridic al armelor, munitiilor, al materialelor nucleare si al materiilor radioactive sau explozive.

Pentru a da satisfactie prevederilor constitutionale si obligatiile internationale la care Romania este parte, in Codul Penal sunt incriminate faptele prin care se aduce atingerea vietii sau integritatii fizice sau psihice a persoanei.

Cea mai eficienta ocrotire a vietii, integritatii fizice si psihice a persoanei, dar si a altor valori sociale, se realizeaza insa prin tragerea la raspundere juridica a celor care savarsesc fapte ce aduc atingerea acestor valori. Realitatile vietii sociale dovedesc ca sunt destule cazuri in care, pentru a preveni savarsirea unor fapte antisociale sau pentru a aduce infractorii in fata justitiei sau pentru a-i impiedica sa se sustraga de la consecintele raspunderii juridice sau, chiar, pentru a contracara actiunile lor violente, agentii de ordine si militarii trebuie sa fie abilitati prin lege sa faca uz de arma.

Atata vreme cat armele, munitiile, materialele radioactive si materiile explozive constituie instrumentele cele mai utilizate in savarsirea unor crime care intereseaza deopotriva comunitatea europeana, dar si comunitatea in general, apare justificata necesitatea instituirii unui cadru juridic adecvat care sa permit efectuarea unui control riguros al achizitionarii armelor de foc de catre particulari, ori vanzarile de arme sau mentinerea la un nivel ridicat de securitate nucleara, in intreaga lume, prin intarirea masurilor la nivel national si prin cooperarea internationala, incluzand, atunci cand este cazul, cooperarea tehnica in domeniul securitatii nucleare.

M-am hotarat sa ma ocup de aceasta problematica pentru ca am considerat ca criticii actualei reglementari prezinta aceste infractiuni pur si simplu, fara sa puna accentul mai mult pe ele. Pentru a intelege mai bine continutul infractiunilor, a fost necesar sa vorbesc si despre termeni precum: militar, consemn, infractiune, infractor, autoritati publice, institutii publice, legitima aparare, stare de necesitate, comandant, subordonat, teritoriu.

Ca viitor ofiter, consider ca este imperios necesar sa se stie mai multe despre aceste materiale cu care vom intra in contact.

Este in afara oricarei indoieli ca domeniile activitatilor ce au ca obiect arme si munitii, substante nucleare sau alte materii radioactive, precum si materii explozive sunt de mare risc in ceea ce priveste comiterea unor fapte cu nivel ridicat de periculozitate sociala sau producerea unor accidente de gravitate deosebita.

Din acest motiv, printre instrumentele de garantare a respectarii regimului stabilit pentru acest gen de activitati se numara si cele mai aspre instrumente juridice, cele specifice dreptului penal. În acest scop, in Codul penal au existat de la inceput sau au fost introduse ulterior norme de incriminare care asigura sanctionarea comportamentelor ce incalca regimurile juridice stabilite pentru activitatile din domeniile enumerate.

Astfel, in Codul penal sunt incriminate faptele de: nerespectare a regimului armelor si munitiilor (art. 279); de nerespectare a regimului materialelor nucleare sau al altor materii radioactive (art. 279¹) si cea de nerespectare a regimului materiilor explozive (art. 280), despre care o sa va vorbesc mai departe in aceasta lucrare.

CAPITOLUL 1 Consideratii generale

1.1. Notiunea de infractiune in drept penal

1.1.1. Aspecte generale ale infractiunii

Institutiile fundamentale ale dreptului penal sunt: infractiune, raspunderea penala si pedeapsa. Caracterizarea - ca fundamentale - a acestor institutii este justificata de imprejurarea ca toate normele dreptului penal, indiferent daca apartin partii generale sau speciale a acestuia, se bazeaza pe ele ori graviteaza in jurul lor.

Între cele trei institutii sus mentionate exista o stransa legatura si conditionare, in sensul ca institutia infractiunii determina existenta si functionarea celorlalte doua. Fara infractiune nu poate exista raspundere penala si fara raspundere penala nu se poate concepe aplicarea unei pedepse. Savarsirea oricarei infractiuni atrage, pentru cel care a comis-o, o pedeapsa, pedeapsa implica, din partea persoanei care o suporta, raspunderea sa penala pentru fapta savarsita.

În legislatiile moderne, notiunii de infractiune [

1Denumirea de infractiune provine din substantivul latinesc infractio, -onis, care inseamna spargere, frangere; echivalentul in franceza este infraction.] i se acorda un spatiu restrans printr-o formulare concreta [2J.Prandel, Droit pénal général, Paris, 1990, p.262, arata ca prin infractiunea se intelege "orice actiune sau omisiune pe care societatea o interzice sub amenintarea unei pedepse".], iar in alte cazuri, definitii foarte largi [3A.Decoeg, Droit pénal général, Armand Colin, 1971, p.61, defineste infractiunea ca "o conduita calificata astfel printr-un text de lege".].

Codul penal da expresie acestei reactii in articolul 17 alin. 2, in care se arata ca infractiunea este singurul temei al raspunderii penale. În ipoteza in care datorita unor cauze determinate prevazute de lege (legitima aparare, starea de necesitate, constrangerea fizica sau morala) caracterul penal al faptei savarsite este inlaturat, nu exista nici raspundere penala si, desigur, nici pedeapsa.

De subliniat ca, totusi, din cele trei institutii fundamentale, cea a infractiunii este mai importanta pentru ca, asa cum s-a subliniat in doctrina penala, ea constituie piatra de temelie a oricarui sistem de drept penal, deoarece reglementarile sale se rasfrang asupra tuturor normelor incriminatoare din acel sistem de drept penal.

Infractiunea, ca institutie fundamentala, presupune, prin urmare, un ansamblu de norme penale prin care se reglementeaza, in general, conditiile de existenta si trasaturile caracteristice comune tuturor infractiunilor descrise in legea penala, si nu in special, adica prin perspectiva diferitelor infractiuni, ca de exemplu: furt, omor, talharie, fals.

Codul penal, in capitolul I din Titlul II al Partii generale prevede reglementari care privesc infractiunea in aspectele ei generale. Aceste reglementari au ca principal obiect stabilirea prin norme de drept a trasaturilor esentiale ale infractiunii.

Înainte de a trece la examinarea reglementarilor din Codul penal este necesar sa prezentam cateva consideratii generale asupra infractiunii privita din punct de vedere material, social-politic si juridic.

Privita din punct de vedere material, infractiunea este o activitate omeneasca indreptata impotriva regulilor de convietuire sociala, este activitate antisociala, neconvenabila pentru relatiile sociale.

Unele dintre aceste activitati antisociale reprezinta un pericol social mai mic, altele un pericol social mai mare. Acestea din urma sunt considerate si apreciate ca activitate infractionala. Astfel, trecerea de partea dusmanului, spionajul, omorul, calomnia, delapidarea sunt fapte deosebit de periculoase. Unele din acestea se comit prin violenta, altele prin frauda, iar altele sunt producatoare de grave prejudecati materiale.