Pagina documente » Stiinte Economice » Inventarierea elementelor de activ si de pasiv ale institutiilor publice

Despre lucrare

lucrare-licenta-inventarierea-elementelor-de-activ-si-de-pasiv-ale-institutiilor-publice
Aceasta lucrare poate fi descarcata doar daca ai statut PREMIUM si are scop consultativ. Pentru a descarca aceasta lucrare trebuie sa fii utilizator inregistrat.
lucrare-licenta-inventarierea-elementelor-de-activ-si-de-pasiv-ale-institutiilor-publice


Cuprins

CUPRINS :
INTRODUCERE .......7
CAPITOLUL I: ASPECTE GENERALE SI SPECIFICE PRIVIND ORAGANIZAREA SI FUNCTIONAREA INSTITUTIILOR PUBLICE
1.1. INSTITUTIA PUBLICA-ORGANISM SPECIALIZAT AL STATULUI
1.1.1. Conceptul de patrimoniu la institutiile publice.......9
1.1.2. Organizarea si clasificarea sistemului institutiilor publice......13
1.2. ORGANIZAREA SI CONDUCEREA CONTABILITATII iN INSTITUTIILE PUBLICE
1.2.1. Contabilitatea - sursa informationala in institutia publica......15
1.2.2. Reguli de baza privind organizarea si conducerea contabilitatii in institutiile publice 19
1.2.3. Documente justificative si registre contabile utilizate in tinerea evidentei contabile la institutiile publice ...23
1.2.4. Compartimentul financiar-contabil in institutiile publice - rol, activitati desfasurate..............27
1.3. PARTICULARITATILE UNITATII MILITARE CA INSTITUTIE PUBLICA
1.3.1. Dispozitii generale privind organizarea si conducerea contabilitatii in organizatia militara .........28
1.3.2. Elementele de activ si de pasiv ale unitatilor Ministerului Apararii Nationale ..............31
CAPITOLUL II: REPERE TEORETICE PRIVIND INVENTARIEREA ELEMENTELOR DE ACTIV SI DE PASIV ALE INSTITUTIEI PUBLICE
2.1. CONCEPTUL DE INVENTARIERE. CLASIFICAREA SI FUNCTIILE INVENTARIERII ...35
2.2. METODOLOGIA DESFASURARII INVENTARIERII. ETAPELE INVENTARIERII
2.2.1. Pregatirea si organizarea activitatii de inventariere .............42
2.2.2. Efectuarea inventarierii .45
2.2.3. Evaluarea elementelor de activ si de pasiv inventariate si stabilirea rezultatelor inventarierii............49
2.3. PARTICULARITATI PRIVIND INVENTARIEREA iN UNITATEA MILITARA
2.3.1. Generalitati privind inventarierea in unitatea militara .......56
2.3.2. Pregatirea si organizarea inventarierii in unitatea militara.......58
2.3.3. Efectuarea inventarierii in unitatea militara .........61
2.3.4. Stabilirea rezultatelor inventarierii in unitatea militara ..........62
CAPITOLUL III: MODALITATEA DE REGULARIZARE SI CONTABILIZARE A DIFERENTELOR CONSTATATE LA INVENTAR
3.1. PERISABILITATI SI SCAZAMINTE iN DOMENIUL MILITAR.....71
3.2. REGULARIZAREA SI COMPENSAREA DIFERENTELOR CONSTATE LA INVENTARIERE .73
3.3. iNREGISTRAREA iN CONTABILITATE A REZULTATELOR INVENTARIERII
3.3.1. Contabilizarea rezultatelor inventarierii la institutiile publice......74
3.3.2. inregistrarea in evidenta contabila si operativa a rezultatelor inventarierii la unitatile militare care aplica experimental Noul plan de conturi ........80
3.4. CERCETAREA ADMINISTRATIVA SI RASPUNDEREA MATERIALA............91
CAPITOLUL IV: STUDIU DE CAZ PRIVIND INVENTARIEREA GESTIUNII MATERIALE SI TEHNICA DE RESORTUL HRANIRII DIN CADRUL UNITATII MILITARE.........95
CONCLUZII SI PROPUNERI .108
BIBLIOGRAFIE SELECTIVA.113

EXTRAS DIN DOCUMENT

?

INTRODUCERE

Sectorul public este foarte diversificat, fiind reprezentat de institutiile publice care asigura servicii publice generale: organe ale puterii si administratiei de stat, organe legislative, organe judetene, organe ale puterii executive centrale si locale. Toate entitatile de drept public sunt ca orice persoana juridica titulare de patrimoniu; ele poseda un ansamblu de bunuri corporale si necorporale necesare desfasurarii activitatii lor economice, sociale, politice ori culturale (dupa caz), bunuri din a caror utilizare si gestionare rezulta drepturi si obligatii cu valoare economica, cuantificarea elementelor de activ si de pasiv la nivel global, cat si la nivel structural realizandu-se prin inventariere.

Punerea de acord a tuturor formelor de evidenta cu ocazia efectuarii inventarierii elementelor de activ si de pasiv ale institutiilor publice, asigura premisele indeplinirii obiectivului fundamental in ceea ce priveste produsele si instrumentele financiar-contabile, in sensul prezentarii prin intermediul situatiilor financiare anuale de inchidere a exercitiului financiar doar a acelor informatii caracterizate prin sinceritate, fidelitate si realitate. În aceasta forma, informatiile sunt deosebit de relevante si pentru prevenirea unor consecinte cu implicatii nefavorabile in gestionarea elementelor de activ si de pasiv ale institutiei si implicit in adoptarea de catre conducatori (ordonatori de credite) a unor decizii care sa nu concorde cu realitatea.

În aceasta lucrare de licenta, data fiind importanta inventarierii in ceea ce priveste administrarea, verificarea existentei si asigurarea integritatii patrimoniului institutiilor publice, prezint modalitatea teoretica de organizare si efectuare a inventarierii elementelor de activ si de pasiv ale acestor unitati patrimoniale, reglementata de prevederile legale in vigoare la aceasta data, precum si modalitatea de transpunere in practica a actelor normative pentru desfasurarea activitatilor specifice inventarierii in vederea inregistrarii in evidenta contabila a diferentelor constatate la inventar si realizarii documentatiei necesara a se intocmi ca urmare a constatarilor facute.

Lucrarea de licenta trateaza problematica inventarierii elementelor de activ si de pasiv ale instiutiilor publice si a modalitatii de inregistrare in contabilitate a rezultatelor operatiunilor intr-o strucutra formata din trei capitole care reprezinta abordarea teoretica a temei propuse, completata de studiul de caz realizat in capitolul IV.

Capitolul I prezinta cateva dintre aspectele generale si specifice ale organizarii si functionarii institutiilor publice ca organisme specializate prin care Statul isi organizeaza si desfasoara activitatile.

Aspectele generale se refera atat la continutul notiunii de patrimoniu al institutiilor publice prezentat prin prisma mai multor abordari, cat si la modalitatea de conducere a contabilitatii de catre compartimentul financiar-contabil al acestora.

Aspectele specifice ale organizarii si functionarii institutiilor publice fac referire la prezentarea particularitatilor modului de organizare si conducere a contabilitatii elementelor de activ si de pasiv ale unitatilor Ministerului Apararii Nationale.

Capitolul II cuprinde prezentarea pe larg a reperelor teoretice necesare organizarii si desfasurarii operatiunilor de inventariere, in scopul asigurarii cuprinderii celor doua laturi vizate de orice activitate de inventariere, indiferent de tipul sau: latura cantitativa care presupune punerea de acord a cantitatilor si valorilor inregistrate in contabilitate cu cele constatate faptic si latura calitativa data de evaluarea cu precizie a bunurilor si/sau valorilor supuse inventarierii.

În acest capitol prezint atat metodologia desfasurarii inventarierii pentru fiecare etapa a procesului, aratand pentru intreg personalul implicat masurile ce trebuie luate, responsabilitatile fiecareia si operatiunile ce urmeaza a fi efectuate in vederea crearii conditiilor favorabile desfasurarii in bune conditii a operatiunilor de inventariere si stabilirii rezultatelor, cat si particularitatile care apar in derularea acestora in unitatile militare ca detinatoare de bunuri si valori specifice obiectului sau de activitate (armament si munitie, tehnica de lupta, masini si utilaje pentru sprijin de lupta, echipament, materiale de resort).

Capitolul III este alocat exclusiv prezentarii operatiunilor desfasurate ulterior stabilirii rezultatelor inventarierii, prezentand modalitatea de regularizare si contabilizare a diferenelor constatate la inventar.

Structurat pe patru subcapitole, acesta trateaza in ordinea desfasurarii activitatilor de regularizare operatiunile executate in vederea efectuarii compensarilor cantitative intre diferentele constatate, stabilirii perisabilitatilor admise pentru toate categoriile de bunuri si efectuarii inregistrarilor in evidentele contabile si operative a rezultatelor acestor operatiuni (atat dupa Planul de conturi pentru institutii publice, cat si dupa Noul plan de conturi aplicat experimental de unele institutii publice si unitati ale Ministerului Apararii Nationale), in vederea realizarii concordantei intre existentul faptic de bunuri si valori si cel inscris in evidenta contabila. Ultimul subcapitol prezinta formele de raspundere a personalului pentru pagubele produse patrimoniului Ministerului Apararii Nationale si constatate cu ocazia inventarierii, precum si modalitatea de cercetare si stabilire a raspunderii pentru acestea in sarcina persoanelor care se fac vinovate de producerea lor.

Studiul de caz din Capitolul IV este o aplicare in practica a notiunilor teoretice prezentate in primele capitole. Este realizat la una din gestiunile U.M. 01766 Bucuresti, respectiv la gestiunea materiale si tehnica de resortul hranirii.

Am incercat sa surprind pentru fiecare etapa a efectuarii operatiunilor de inventariere actiunile ce trebuie desfasurate, precum si atributiile si sarcinile ce revin personalului cu responsabilitati pentru buna desfasurare a acestei lucrari premergatoare inchiderii exercitiului financiar si pentru inregistrarea in contabilitate a rezultatelor. Anexele lucrarii de licenta constituie documentatia intocmita pentru pregatirea si efectuarea inventarierii, precum si pentru activitatile desfasurate ca o consecinta a inventarierii.

Lucrarea de licenta se finalizeaza prin prezentarea concluziilor referitoare la problematica studiata si a propunerilor autorului in vederea eficientizarii activitatilor de inventariere in unitatile militare.

CAPITOLUL I:

ASPECTE GENERALE SI SPECIFICE PRIVIND ORAGANIZAREA SI FUNCTIONAREA INSTITUTIILOR PUBLICE.

1.1. INSTITUTIA PUBLIC? – ORGANISM SPECIALIZAT AL STATULUI

1.1.1. Conceptul de patrimoniu la institutiile publice

Contabilitatea, ca activitate specializata in masurarea, evaluarea, cunoasterea, gestiunea si controlul activelor, datoriilor si capitalurilor proprii, precum si a rezultatelor obtinute elaboreaza procedee de evidenta, calcul, analiza si control in expresie valorica a existentei si starii precum si a miscarii si transformarii patrimoniului. Obiectul contabilitatii patrimoniului il constituie reflectarea in expresie baneasca a bunurilor mobile si imobile, inclusiv solul, bogatiile naturale, zacamintele si alte bunuri cu potential economic, disponibilitatile banesti, titlurile de valoare, precum si miscarile si modificarile intervenite in urma operatiilor patrimoniale efectuate, cheltuielile, veniturile si rezultatele obtinute [1 Legea contabilitatii nr. 82/1991, republicata (M.O. nr.48 din 14.01.2005). ].

Obiectul contabilitatii institutiilor publice il constituie pe de o parte patrimoniul public (aflat in administrarea institutiei) si patrimoniul privat al institutiei, cu drepturile si obligatiile rezultate din activitatea desfasurata, iar pe de alta parte constituirea de venituri si cheltuielile efectuate din alocatii bugetare si extrabugetare, rezultatele activitatii desfasurate si inchiderea exercitiului bugetar [2 Tiron Tudor Adriana, Gherasim Ioan, Contabilitatea institutiilor publice, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 2002, p.72.].

Patrimoniul reprezinta obiectul unui drept, respectiv al dreptului de proprietate, ca drept real asupra bunului. În aceasta calitate, patrimoniul exclude tertele persoane de la beneficiul acestui drept cu caracter pecuniar, in consecinta, el putand fi evaluat si exprimat in echivalent banesc.

Explicatia notiunii de patrimoniu trebuie sa porneasca in mod logic de la originea acesteia, respectiv patrimonium, care in limba latina desemna averea sau mostenirea lasata de inaintasi. Expresia are corespendenta si in alte lexicuri grefate pe limba latina sub formele: le patrimoine in limba franceza, il patrimonio in limba italiana, el patrimonio in limba spaniola. Mentionez ca in limba engleza si germana nu se utilizeaza termenul de patrimoniu, ci doar continutul sau economic si juridic; in consecinta, in contabilitatea anglo-saxona termenul de patrimoniu este substituit de cele doua componente ale sale, respectiv avere pentru activ si capital pentru pasiv [3 Capron Michel, Istorie si geopolitica contabila, Editura Humanitas, Bucuresti, 1997, p. 27.].

În abordarea patrimoniului din punct de vedere contabil [4 E. Niculescu, Gh. Lepadatu, Drept contabil, Editura Tribuna Economica, Bucuresti 1998, p. 24.] se are in vedere totalitatea bunurilor apartinand institutiei publice, dobandite in cadrul relatiilor de drepturi si obligatii. Patrimoniul reprezinta o unitate sintetica de structura, o entitate autonom constituita, distincta atat fata de persoana careia ii apartine, cat si fata de fiecare element din care este compus. Orice element component al patrimoniului indeplineste o functie dubla:

? componenta a intregului, calitate care il integreaza in structura si functiile intregului;

? entitate de sine statatoare, insusire care permite delimitarea in anumite circunstante a fiecarei parti fata de intreg.

Ca unitate sintetica de structura, patrimoniul manifesta urmatoarele trasaturi [5 C. Hamangiu, I. Rosetto Balanescu, Al. Baicoianu, Tratat de drept civil roman, Vol. I, Editura All, Bucuresti, 1995, p. 231. ]:

? este o universalitate juridico-economico-financiara;

? este personal, in sensul ca apartine unei singure institutii publice, aceasta fiind o conditie ontologica de intemeiere a personalitatii juridice;

? este distinct fata de persoana juridica careia ii apartine si nu inclus acesteia;

? este unic;

? este indivizibil;

? este netranferabil.

Pentru a exista un patrimoniu, sunt necesare doua elemente interdependente:

? subiectul de patrimoniu, adica persoana juridica sau fizica care sa aiba posesia si gestiunea bunurilor materiale, drepturilor si obligatiilor aferente, avand si dreptul de decizie asupra acestora in sensul punerii in folosinta, modificarii si transformarii lor ;

? bunurile concrete (valori materiale si banesti) care il compun, ca obiect al relatiilor de drepturi si obligatii; aceste obiecte, bunuri si valori reprezinta averea persoanei fizice sau juridice (subiectului de patrimoniu), iar utilizarea ei (averii) transforma elementele componente in mijloace economice.

În contabilitate exista mai multe conceptii referitoare la modul de definire al patrimoniului.

Din punct de vedere juridic patrimoniul este format din totalitatea drepturilor si obligatiilor cu valoare economica, apartinand institutiei publice (subiect de drept), precum si din totalitatea bunurilor (obiectelor) la care acestea se refera [6 Oprean Ioan si colectiv, Bazele contabilitatii – Editia a-IV-a, Editura Intelcredo, Deva, 2000, p. 27. ]. Patrimoniul institutiei publice este privit din punctul de vedere al drepturilor si obligatiilor pecuniare (materiale) in corelatie cu bunurile si valorile corespondente.

Rezulta ca patrimoniul institutiei publice ca entitate economico-sociala sintetizeaza doua elemente principale:

? elementele patrimoniale exprimate sub forma banilor, a mijloacelor materiale si banesti, exprimate valoric si uneori cantitativ ;

? elementele patrimoniale exprimate sub forma raporturilor sau relatiilor juridice de natura pecuniara, generate de desfasurarea activitatilor, concretizate sub forma drepturilor si obligatiilor patrimoniale.

La randul lor, drepturile patrimoniale se compun din :

Oferta anului

Reducere 2020