Cuprins

Aceasta lucrare poate fi descarcata doar daca ai statut PREMIUM si are scop consultativ. Pentru a descarca aceasta lucrare trebuie sa fii utilizator inregistrat.

Extras din document

CUPRINS
Introducere......1
Capitolul 1. LANSAREA PAC. OBIECTIVE SI PRINCIPII.....3
1.1 RATIUNI ALE EXISTENTEI PAC..........3
1.2 LANSAREA PAC. OBIECTIVE SI PRINCIPII...........5
1.2.1 OBIECTIVE............5
1.2.2 PRINCIPIILE PAC..7
Capitolul 2. PROCESUL DECIZIONAL iN AGRICULTURA SI MECANISMUL DE SPRIJINIRE A POLITICII AGRICOLE..........12
2.1 DECIZIILE LUATE iN CADRUL PAC....12
2.2 MECANISMUL DE SPRIJINIRE A POLITICII AGRICOLE.........15
2.2.1 PRETUL INDICATIV, PRETUL LARG SI PRETUL GARANTAT............15
2.2.2 ARGUMENTE INTERVENTIEI PRIN PRET GARANTAT..19
Capitolul 3. REFORMA PAC............24
3.1 COSTURILE POLITICII AGRICOLE......24
3.2 NECESITATEA REFORMEI.28
3.3 REFORMA PAC.30
3.3.1 PRIMII PASI iN REFORMA.............30
3.3.2 REFORMA MACSHARRY; IMPACTUL REFORMEI DIN ANUL 1992 ASUPRA CONSUMATORILOR SI A FERMIERILOR.............33
3.4 ESTE POSIBILA O REFORMA RADICALA?.........40
3.4.1 RENATIONALIZAREA......41
3.5 O POLITICA RURALA COMUNA...44
3.6 RESCRIEREA OBIECTIVELOR PAC.....48
3.7 AGENDA 2000; VIITORUL AGRICULTURII EUROPENE.........52
Capitolul 4. COORDONATELE ALE AGRICULTURII ROMiNESTI iN PERIOADA DE TRANZITIE.......55
4.1 TRANZITIA ECONOMICA: UN EXPERIMENT ECONOMICO-SOCIAL FARA MODEL ECONOMIC...55
4.2 TRANZITIA AGRICULTURII ROMiNESTI............58
4.2.1 SETEA DE REFORMA (REFORMA FONDULUI FUNCIAR DIN 1991).......58
4.2.2 1992-1996: FRICA DE REFORMA MiNA FORTE A STATULUI.............60
4.2.3 DUPA 1997: MOMENTUL ADEVARULUI - IMPERATIVUL REFORMEI..............64
4.2.4 O EVALUARE A CELOR DOISPREZECE ANI DE AGRICULTURA........68
Capitolul 5. STADIUL ACTUAL SI PERSPECTIVELE iN PROCESUL DE ADERARE A ROMiNIEI LA UE (DOMENIUL AGRICOL).............71
Concluzii.84
Anexe.....86
Bibliografie.............93

Alte date

?

INTRODUCERE

Asigurarea continuitatii inseamna adesea promovarea schimbarii. Acest lucru este foarte adevarat pentru politica agricola comuna. Din 1962 de cand a fost fondata, PAC a cunoscut un proces continuu de adaptare si reforma pentru a mentine un sector care este vital nu numai pentru comunitatea fermierilor ci si pentru societatea in ansamblu.

Cu certitudine rolul PAC s-a schimbat: imediat dupa cel de-al doilea razboi mondial scopul PAC a fost acela de a asigura autosuficienta in produse agro-alimentare si stabilizarea turbulentelor pietei agricole. La inceputul anilor 1980 aceste obiective au fost atinse, inlaturand definitiv spectrul penuriei alimentare de pe continentul european si asigurand un standard de viata corespunzator fermierului si familiei sale. În realitate anumite obiective initiale ale PAC au condus la un sistem ce a stimulat productia intensiva pe scara mare uneori cu consecinte serioase pentru mediu, bunastarea animalelor si calitatea alimentelor. Rezultatul: lacuri de lapte si munti de carne pe care consumatori nu pot sa le consume dar pe car contribuabilul trebuie sa le plateasca.

Schimbarea prioritatilor sociale si economice reclama un nou concept pentru agricultura europeana.

Reforma din 1992 a fost un mare pas inainte in aceasta directie: ea a urmarit aducerea productiei la nivelul consumului incurajand, in acelasi timp, practicile productive mai putin intensive, si prietenoase fata de mediul inconjurator. Cu toate acestea mai sunt inca multe de facut, iar daca nu se reuseste in prezent, procesul se va dovedi foarte scump maine. Simplu, nu vom fi capabili sa raspundem oportunitatilor ce se intrevad cum ar fi schimbarea preferintelor consumatorului, extinderea spre est a Uniunii, iar competitivitatea scazuta a agriculturii europene se va mentine. Consecintele vor fi in mod egal daunatoare fermierilor, consumatorilor si contribuabililor: vom avea noi surplusuri, reducerea veniturilor fermierilor, inflamarea bugetului si reducerea sprijinului public.

Reformele produse de Agenda 2000 a Comisiei Europene arata cum poate fi pus in practica un model viabil pentru agricultura europeana. Reducerea preturilor administrative si cresterea platilor directe va fi in beneficiul fermierului european prin stimularea consumului pe pietele europene stagnante, creand oportunitati pentru concurenta de pe pietele internationale ce se anunta promitatoare fara a mai apela la subventii pentru export. Politica de dezvoltare rurala, care constituie al doilea nou pivot de baza al PAC, va contribui la remunerarea directa a fermierilor pentru serviciile pe care ei le furnizeaza societatii, precum protectia mediului si prezervarea patrimoniului rural, care de asemenea constituie o importanta sursa de noi locuri de munca si cultura regionala.

Capitolul I

LANSAREA PAC. OBIECTIVE SI PRINCIPII

1.1 RATIUNI ALE EXISTENTEI PAC

Tratatul de la Roma semnat in 1957 a facut referire expresa la doua sectoare economice: transportul si agricultura. Politica comuna reprezinta cea mai fidela expresie a principiilor de integrare pe care le presupune constituirea unei Uniunii Europene.

Motivele pentru care agricultura a fost luata in discutie sunt numeroase, principalul fiind insa gradul ridicat al ocuparii fortei de munca in agricultura. În 1958 agricultorii reprezentau 25% din populatia activa, angajati in exploatari agricole foarte mici. Agricultorii aveau inca o slaba eficienta, contribuind doar cu 10% din PIB.

În acelasi timp, tarile Europei de Vest, in pofida sprijinului financiar acordat prin Planul Marshall, se confruntau cu o mai mare intarziere economia. Agriculturile europene chiar si cele mai evoluate (Marea Britanie, Olanda, Danemarca), era inca putin mecanizate.

În acest context a aparut necesitatea unei politici agricole, insa deseori a fost pusa intrebarea: de ce o politica agricola pentru un intreg sector si nu masuri generale de asistenta pentru entitati care aveau astfel de necesitati.

Un raspuns ar fi ca preturile manifestau o mare instabilitate din cel putin trei motive:

? Productiile agricole era influentate de evolutiile climei, boli, epidemii;

? Un decalaj mare intre deciziile cu privire la natura si amplitudinea productiei si volumul cresterii cererii pietei;

? Cererea pentru produsele alimentare aveau o elasticitate redusa in raport cu preturile.

Necesitatea unei politici sectoriale specifice mai rezida si din faptul ca cererea pentru produsele agricole este relativ inelastica in raport cu veniturile.

La o crestere a veniturilor, cererea pentru produse alimentare ramane contanta datorita potentialului limitat de consum si modificarile in structura acesteia. Comparativ cu elasticitatea cererii in raport cu veniturile pentru servicii de 1,8 elasticitatea pentru produse agroalimentare este de 0,45. O consecinta a acestei situatii este ca agricultura nu-si poate spori veniturile printr-o simpla crestere a productiei in raport cu alte sectoare.

Veniturile obtinute in agricultura pot fi mentionate doar printr-o crestere a productiei/locuitor si nu printr-o crestere a productiei totale.

PAC, asa cum a fost ea conceputa, s-a dorit a fi solutia pentru atingerea a trei categorii de obiective: economice – promovarea progresului tehnic, alocarea optima a resurselor, sociale – nivel de viata echitabil pentru agricultori, preturile rezonabile pentru consumatori, si politice – garantarea securitatii alimentare.

PAC trebuia sa ia in considerare diversitatea agriculturii tarilor membre, a modului traditional de exploatatie europeana de dimensiune mica si mijlocie care favoriza prezervarea mediului rural. În 1960 sectorul agricol aflat sub incidenta PAC cuprindea 15 milioane de persoane care lucrau in exploatarile agricole avand in medie 11 ha. Putine din tarile membre aveau un aparat administrativ adecvat pentru a controla procesul.

Solutia initiala s-a vazut intr-un sistem de preturi administrative si un set de masuri complementare: coordonarea eforturilor in domeniul formarii profesionale, al cercetarii si informarii agricole, actiuni comune pentru dezvoltarea consumului anumitor produse, programe de dezvoltare. În timp politica agricola s-a dovedit a fi, in pofida obiectivelor contradictorii pe care si le propuse, cea mai importanta realizare a procesului de integrare europeana. Asa a fost considerata cel putin pana in anii 1980 caracterizati de o criza bugetara de proportii. Din acel moment in agricultura europeana, opinia generala este ca a devenit victima proprie reusite.

1.2 LANSAREA PAC. OBIECTIVE SI PRINCIPII

1.2.1 OBIECTIVE

O prima intrebare care s-ar ridica ar fi care a fost locul agriculturii in efortul de formare a Comunitatii Economice Europene.

Initial discutiile s-au purtat asupra includerii sau nu a agriculturii in procesul de integrare a pietelor nationale. Teoria economica subliniaza faptul ca la nivelul unei zone de liber schimb, un proces de integrare nu poate fi avantajos decat daca economiile au o structura concurentiala si nivelurile comparabile de dezvoltare. Este de stiut faptul ca in cel moment, agriculturile europene erau caracterizate de o puternica eterogenitate, iar plasarea lor intr-un regim liber schimb specific pietelor comune ar fi accentuat disparitatile existente, cu tot ansamblul de efecte economice, sociale si politice.

Ceea ce a determinat includerea agriculturii in procesul constructiei europene au fost interesele politice si economice.

Titlul III din partea a doua a Tratatului de la Roma a fost dedicat exclusiv agriculturii.

Art. 39 al Tratatului de la Roma prevedea urmatoarele:

? Cresterea productivitatii agricole inconjurand modernizarea exploatatiilor;

? Garantarea unui standard de viata echitabil populatiei agricole;

? Stabilizarea pietelor produselor agricole evitand alternanta dintre cresterea si prabusirea preturilor;

? Garantarea securitatii aprovizionarii cu alimente, dar la preturi rezonabile pentru consumatori.

Obiectivele PAC au fost concepute atat in interesul producatorilor cat si al consumatorilor. Dar cum acestea se situeaza adesea in opozitie, cum este cazul diferitelor interese nationale, PAC s-a bazat pe solutii de compromis intre diferitele interese [1 N. Suta, Comert International si politici comerciale, Editura ALL, 2000].

Tratatul de la Roma propunea de fapt elaborarea unui program comun de dezvoltare a agriculturii tarilor membre care sa tina cont de:

? Caracterul particular al activitatii agricole decurgand din structura sociala a agriculturii si disparitatile structurale intre diverse regiuni;