Pagina documente » Stiinte Economice » Managementul productiei-obiective si programarea agregata

Cuprins

lucrare-licenta-managementul-productiei-obiective-si-programarea-agregata
Aceasta lucrare poate fi descarcata doar daca ai statut PREMIUM si are scop consultativ. Pentru a descarca aceasta lucrare trebuie sa fii utilizator inregistrat.
lucrare-licenta-managementul-productiei-obiective-si-programarea-agregata


Extras din document

CUPRINS
Capitolul I
OBIECTIVELE MANAGEMENTULUI PRODUCTIEI 3
Capitolul II
MANAGEMENTUL PRODUCTIEI 10
Capitolul III
MANAGEMENTUL PE PRODUS 38
Capitolul IV
MANAGEMENTUL APROVIZIONARII 51
Capitolul V
PROGRAMAREA AGREGATA 69
Capitolul VI
MANAGEMENTUL iNTRETINERII SI REPARARII UTILAJELOR 83
Capitolul VII
MANAGEMENTUL CALITATII 96
BIBLIOGRAFIE 114

Alte date

?Capitolul I

oBIECTIVELE managementULUI PRODUCtIEI

1.1. Principalele obiective ale managementului productiei

1.2. Obiectivele specifice managementului productiei

1.2.1. Minimizarea riscurilor

1.2.2. Diminuarea costului produsului

1.2.3. Diminuarea productiei neterminate

1.2.4. Reducerea termenelor comerciale

1.2.5. Cresterea productivitatii muncii

1.2.6. Diminuarea cheltuielilor generale

1.2.7. Optimizarea stocurilor

1.2.8. Realizarea produselor

1.2.9. Optimizarea achizitiilor

1.1. Principalele obiective ale managementului productiei

Managerii intreprinderilor doresc ca activitatile derulate sa conduca la cresterea continua a eficientei si eficacitatii, dezvoltand sistemul in concordanta cu solicitarile mediului, imbunatatind performantele tehnice si economice ale produselor realizate, asigurand prosperitatea organizatiei pe termen lung intr-un climat de munca inovant si motivational. Prin activitatile sale specifice managementul productiei urmareste cu prioritate realizarea a doua categorii de obiective:

1. De a satisface clientii in conformitate cu obligatiile asumate:

- de a prevedea ce doreste clientul, care sunt asteptarile sale si care sunt preferintele pentru viitorul apropiat;

- de a multumi clientul cu privire la pretul produsului prin minimizarea cheltuielilor aferente realizarii produsului;

- de a oferi produsul la timpul solicitat.

2. De a combina resursele puse la dispozitie:

- astfel incat bunurile si serviciile contractate sa fie realizate conform previziunilor;

- organizand procesul productiv intr-o maniera care sa gestioneze realist si judicios resursele.

Se poate concluziona ca managementul productiei trebuie sa gaseasca solutia prin care sa satisfaca clientul utilizand cat mai economic resursele puse la dispozitie. Din pacate, cele doua deziderate nu pot fi concomitent maximizate datorita aparitiei unor elemente conflictuale, astfel incat secvential intr-o faza initiala conducatorii trebuie sa stabileasca nivelele adecvate care satisfac clientii in termeni de pret, calitate si timp urmand ca apoi in faza secundara sa gaseasca metodele organizatorice care sa asigure utilizarea judicioasa a resurselor.

Trebuie precizat ca orice intreprindere industriala are furnizori si clienti, realizand valoare adaugata prin produsul oferit. Valoarea adaugata reprezinta motorul economic al societatii permitand:

- furnizarea de produse utile catre clienti;

- crearea de bogatie economica;

- distributia bogatiei economice catre personal, furnizori, colectivitate si actiuni;

- finantarea pe viitor a intreprinderii si crearea unor rezerve cu ajutorul carora se pot contracara consecintele conjuncturilor politice sau economice defavorabile.

1.2. Obiectivele specifice managementului productiei

Într-o abordare sumara, lipsita de profunzime, se poate declara ca managementul productiei are ca obiectiv realizarea unei productii de bunuri care se comercializeaza pe piata. Este o certitudine ca, intreprinderea, spre deosebire de alte organizatii, realizeaza bunuri pentru comercializare, dar aceasta consecinta logica nu justifica multitudinea si complexitatea actiunilor pe care managerii le initiaza si conduc in directia optimizarii proceselor si a rezultatelor economice. Pentru a intelege corect obiectivele derivate ale managementului productiei merita sa jalonam sumar evolutia competitivitatii intreprinderii, capacitatea agentului economic de a face fata concurentei, criteriile principale dupa care se apreciaza gradul de competitivitate fiind: nivelul pretului, calitatea produselor, calitatea serviciilor, productivitatea muncii, respectarea termenelor contractuale etc.

Industria, in prima sa faza, sfarsitul secolului XIX – prima jumatate a secolului XX, a cunoscut o crestere deosebita cu o piata avida de bunuri, in care oferta era cu mult inferioara cererii. Este faza productiei pentru vanzare. Principalele caracteristici ale perioadei: cantitati economice, stocuri tampon intre posturile de lucru, productia in serie sau masa, durate de fabricatie stabilite in functie de ciclul de productie etc.

În deceniile VII – VIII ale secolului XX, fiind echilibrata cererea cu oferta intram intr-o faza noua in care clientul isi alege furnizorul iar intreprinderea trebuie sa produca ce se va vinde. Se elaboreaza previziuni comerciale, se realizeaza coordonarea productiei in functie de comenzi, reorganizarea aprovizionarii si procurarii materialelor, reconsiderarea nivelului de stocuri etc.

Foarte rapid insa s-a trecut in faza caracterizata prin oferta excedentara datorata concurentei existente si a educarii utilizatorilor, cu clienti tot mai exigenti. Competitivitatea intreprinderii intr-un mediu concurential accentuat poate fi castigata doar daca:

- se stapanesc si se micsoreaza continuu costurile;

- se asigura o calitate ireprosabila produselor si serviciilor oferite;

- termenele de livrare sunt continuu reduse, oferta fiind prompta si conforma cu doleantele clientilor;

- se accepta productia unor serii de fabricatie reduse, dar personalizate;

- exista o mare adaptabilitate la evolutia conceptuala a produselor sau a tehnologiilor de fabricatie.

În aceasta faza, intreprinderea, tinde sa produca ceea ce este deja vandut, astfel incat dezvoltarea strategiei organizatiei trebuie sa niveleze considerentele susmentionate: pret-calitate, pret-serie mica, obiective divergente care necesita arbitraje pentru a obtine o coerenta globala.