Pagina documente » Psihologie, Sociologie » Metode de evaluare - modalitati de aplicare si abordarea interdisciplinara a educatiei prin evaluarea

Despre lucrare

lucrare-licenta-metode-de-evaluare-modalitati-de-aplicare-si-abordarea-interdisciplinara-a-educatiei-prin-evaluarea
Aceasta lucrare poate fi descarcata doar daca ai statut PREMIUM si are scop consultativ. Pentru a descarca aceasta lucrare trebuie sa fii utilizator inregistrat.
lucrare-licenta-metode-de-evaluare-modalitati-de-aplicare-si-abordarea-interdisciplinara-a-educatiei-prin-evaluarea


Cuprins

Cuprins:
I. Evaluarea:
1. Definitii ale evaluarii ;
2. Activitatea umana si evaluarea ;
3. Evaluarea cunostintelor ;
II. Metode si instrumente de evaluare:
A. Metode Traditionale:
a. Verificarea orala ;
b. Verificarea scrisa ;
c. Verificarea practica ;
B. Metode complementare:
a.Referatul ;
b. Investigatia ;
c. Proiectul ;
d. Portofoliul ;
e. Observarea sistematica a activitatii si a comportamentului elevilor ;
f. Autoevaluarea ;
III. Forme si tipuri de evaluare:
1. Evaluarea initiala ;
2. Evaluarea continua ;
3.Evaluarea cumulative, sumativa sau globala ;
IV. Utilizarea testelor:
a. Testul ;
b. Tipuri de teste ;
c. Tipuri de teste in activitatea geografica ;
d. Exemple de teste de evaluare pentru clasele gimnaziale ;
V. Abordarea interdisciplinara a educatiei prin evaluarea autentica:
a. Premise a abirdarii intredisciplinare a continutului invatarii ;
b. Evaluarea autentica : principii ;
c. Contributia evaluarii autentice la proiectarea interdisciplinara a ivatarii.
Concluzii

EXTRAS DIN DOCUMENT

?I.Evaluarea

1. Definitii ale evaluarii

Desi evaluarea constituie o componenta consubstantiala a tuturor manifestarilor omului si desi ea reprezinta un aspect necesar al existentei umane derulate in parametri normali de functionalitate, definirea evaluarii nu este lipsita de dificultate. Definitiile " clasice" sunt invocate alaturi de cele de data recenta, iar cele care privesc aspectele generale ale evaluarii sunt valorificate drept premise inductoare definitiilor particularizate in domeniul educatiei.

Joel Davitz si Samuel Ball aratau ca evaluarea " este procesul de apreciere a sistemului educational sau a unei parti a sistemului, [...] prin care se stabileste daca sistemul ( de invatamant) isi indeplineste functiile pe care la are , daca obiectivele sistemului sunt realizate".

Benjamin Bloom apreciaza ca evaluarea se constituie ca raspuns sau efect al existentei unei intentionalitati specificitate a genului uman.Existand un scop determinat, avaluarea apare ca" formularea unor judecati de valoare privitoare la rezultatele obtinute in procesul de invatamant"; ea indica " nivelul pe care l-au atins " obiectivele proiectate. Fiind fie cantitative, fie calitative, judecatile presupun operarea sau integrarea in substanta proprie a unor criterii.

David P. Ausubel si Floyd G. Robinson delimiteaza sensul evaluarii dupa ce precizeaza faptul ca acestea trebuie sa excluda suprapunerea semantica cu masurarea. Evaluarea este reprezentata drept " punct final intr-o succesiune de evenimente care cuprinde urmatorii pasi": stabilirea scopurilor pedagogice prin prisma comportamentului dezirabil al elevilor, proiectarea si executarea programului de realizare a scopurilor propuse, masurarea rezultatelor programei, evaluarea rezultatelor. Dupa cum se observa, autorii americani separa activitatea de masurare de cea de evaluare, desi ele sunt concepute in continuitatea, interdependenta si complementaritatea lor. Temeiul pozitivitatii evidentiate este dat de constientizarea complementaritatii masurarii si a dificultatilor ei de realizare practica.

2. Activitatea umana si evaluarea

In actiunile umane, mai cu seama in cele intreprinse deliberat si care se disting printr-un grad ridicat de complexitate, evaluarea este un fapt obiectiv. Intreaga existenta a omului este insotita de numeroase evaluari. Actiunile, atitudinile, competentele, comportamentele omului sunt apreciate de catre altii si de el insusi. „ Ciclul existentei noastre este un sir de examene in fata naturii, a societatii, a propriei constiinte.” ( Pavelescu, V.,1986).

Observatiile efectuate asupra actiunilor omului au condus la constatarea ca, cu cat o activitate este mai complexa, cu atat actiunile evaluative devin mai necesare, evidente si isi amplifica rolurile. Actiunile umane vizeaza realizarea unor scopuri. Insasi existenta unor scopuri, exprimand trebuinte variate, aspiratii ale omului, fac necesara desfasurarea activitatii menita sa conduca la realizarea lor. B. Bernstien surprinde acesta reletie atunci cand afirma ca << relitatea nerealizata declanseaza activitatea menita sa o realizeze >>. Or, daca actiunile vizeaza realizarea unor scopuri este firesc ca, intreprinzand o anumita activitate, realizatorul acesteia sa se intereseze, in final, ca si pe parcursul ei, de masura in care si-a atins scopul urmarit si chiar in modul in care s-a derulat activitatea.

Ca toate activitatile umane, educatia - actiune constienta, intreprinsa deliberat, in perspectiva unor scopuri - presupune si procese evaluative, asociate constant si aflate in interactiune cu toate celelalte componente ale acesteia. Aceste procese reprezinta un domeniu problematic de experiza foarte variat, iar consideratiile pe care le comporta constituie componentele unei teorii generale ale educatiei."

Evaluare trebuie conceputa nu numai ca un control al cunostintelor sau un mijloc de masurare obiectiva, ci si o cale de perfectionare, ce presupune o strategie globala asupra formarii. Operatia de evaluare nu este o etapa supraadaugata ori suprapusa procesului de invatatre, ci constituie un act integrat activitatii pedagogice. Evaluarea constituie o ocazie de validare a justetii secventelor educative, a componentelor procesului didactic si un mijloc de delimitare, fixare si inrerventie asupra continuturilor si obiectivelor educationale.

Evaluarea se refera la sistemul de invatamant, dar in stransa corelatie cu alte sisteme ale organismului social.Evaluare realizata in interiorul sistemului de invatamant, la nivelul procesului de pilda, genereaza anumite informatii care au o functie autoreglatoare pentru cresterea eficientei instruirii. Un rol important in functionarea procesului didactic il are conexiunea inversa, care este asigurata in buna masura de actul evaluarii. Ioan Nicola (1992) identifica doua niveluri la care se poate concepe evaluarea:

- evaluarea economica, ce vizeaza eficienta sistemului de invatamant prin prisma raportului dintre resursele materiale si financiare investite de societate si rezultatele invatamantului, materializate in competentele achizitionate.

- evaluarea pedagogica, unde eficienta invatamantului este decelata prin prisma raportului dintre obiectivele proiectate si rezultatele obtinute de catre elevi in activitatea de invatare.

Dar evaluarea trebuie sa vizeze si alte componente ale actului paideutic, prin raportarea acestora unele la altele. Astfel este interesant de valorizat adecvatia obiectivelor scolare la valorile si cerintele sociale, concordanta dintre desfasurarile curriculare si paradigmale stiintei si culturii, raportul dintre continutul invatamantului si obiectivele instruirii, relatia dintre continuturile stipulate si posibilitatile si disponibilitatile elevilor, aprecierea activitatilor educative raportate la obiective, a metodologiei in raport cu continutul si obiectivele educative etc. si , de ce nu, evaluarea evaluarii insasi.

3. Evaluarea cunostintelor

Procesul educational are trei componente: predare- invatare- evaluare, primele doua depinzand, in mare masura, de modul cum este proiectata evaluarea.

Evaluarea in procesul de invatamant este o activitate de colectare, organizare si interpretare a datelor privind efectele directe ale relatiei professor- elev, cu scopul de a eficientiza functionarea intregului sistem educational. Evaluarea are in primul rand un rol de feedback elevi, profesori, parinti si factori de decizie. Rezultatele evaluarii constituie si elemente de sprijin in luarea de decizii privind modificarile curriculum-ului, efectuarea de prognoze si anticiparea costurilor economice ale educatiei. Deci scopul major al educatiei este sa ofere datele necesare care sa permita luarea celor mai bune decizii educationale.( Neacsu, I., Stoica, A, 1996, p.1).

Importanta si semnificatia evaluarii creste foarte mult in conditiile organizarii procesului de instruire pe semestru si a existentei la sfarsitul fiecarui semestru a unei secvente speciale de trei saptamani consacrate predominant demersului de evaluare a rezultatelor scolare.

Docimologia ( gr. dokime- proba, cantarire, examen; dokimastikos- apt de a examina; dokimastica- ramura a docimologiei, care se ocupa cu pregatirea examinatorilor) este stiinta examinarii sau a evaluarii care studiaza sistematic examenele, analizeaza stiintific modurile de notare, variabilitatea notarii, mijloacele care contribuie la asigurarea obiectivitatii examenului ( Palelescu, V., 1986).

Evaluarea este actul didactic complex prin care se evidentiaza cantitatea cunostintelor si abilitatilor dobandite, valoarea ( nivelul, performanta si eficienta) acestea la un moment dat , referitoare la o prestatie orala, scrisa, sau practica.

Evaluarea implica trei elemente: verificarea, aprecierea si notarea.

Verificarea este actul didactic prin care profesorul constata volumul si calitatea cunostintelor si abilitatilor practice pe care le au elevii la momentul si tema respectiva.

Aprecierea este actul didactic prin care profesorul estimeaza valoarea, nivelul, performantele cunostintelor si capacitatilor elevilor la un moment dat si la tema respectiva.

Notarea este actul didactic prin care profesorul masoara si valideaza rezultatul pregatirii elevului obtinut prin verificare si apreciere, iar rezultatul este reprezentat prin simboluri conventionale ( note sau calificative). Nota si calificativul reprezinta un indicator sintetic, cantitativ si calitativ al performantei elevului obtinuta prin invatare.

II. Metode si instrumente de evaluare :

Metoda semnifica o „cale de urmat” pentru realizarea unui obiectiv bine precizat si definit, un demers de cercetare sau investigare a modalitatilor eficiente de cunoastere. Circumscrisa actiunii instructiv-educative, metoda devine acea cale eficienta de organizare si de conducere a invatarii sub semnul comun al aceluiasi mod de actiune obiectivat in interactiunea dintre profesor si elevii sai.

Din perspectiva evaluativa, metoda cumuleaza aceleasi semnificatii educationale, reprezentand un mod eficient de realizare a demersului initial in vederea atingerii obiectivelor de evaluare propuse.

Adrian Stoica sustine ca metoda este o cale prin care profesorul „ofera elevilor posibilitatea de a demonstra nivelul de stapanire a cunostintelor, de formare a diferitelor capacitati testate prin utilizarea unei diversitati de instrumente adecvate scopului urmarit“.

Relatia dintre metoda de evaluare si instrumentul de evaluare trebuie interpretata ca o relatie de dependenta univoca a instrumentului de metoda, in sensul ca cel dintai isi subsumeaza valentele formative si operationale realizarii perspectivei metodologice propuse.

Astfel, metoda de evaluare vizeaza intregul demers de proiectare si realizare a actului evaluativ, de la stabilirea obiectivelor de evaluare prin care se intentioneaza obtinerea informatiilor necesare si relevante pentru scopurile propuse. Din acest unghi de vedere, instrumentul de evaluare este parte integranta a metodei, reprezentand concretizarea la nivel de produs a optiunii metodologice a cadrului didactic pentru testarea performantelor elevului intr-un domeniu bine definit.

În desfasurarea procesului evaluativ, masurarea si aprecierea (cele doua etape importante) capata semnificatii si coerenta in functie de metoda utilizata in sustinerea acestui demers. În contextul metodologic ales pentru un anumit tip de evaluare instrumentul in sine devine partea operationala relationala cu sarcina de lucru prin intermediul careia elevul demonstreaza abilitati si capacitati specifice situatiei de invatare sau de evaluare.

Instrumentul de evaluare este cel care pune in valoare atat obiectivele de evaluare, cat si demersul initiat pentru a atinge scopul propus, uneori reusind chiar o schimbare a modului de abordare a practicii evaluative curente sau a celei de examen.

În functie de obiectivele educationale urmarite, se folosesc strategii de evaluare variate, ce imbina evaluarea continua, cu utilizarea diferitelor forme de testare.

Este esential ca aceste actiuni de evaluare sa fie judicios echilibrate, pastrandu-se cu masura raportul dintre aspectele informative si cele formative cuprinse in obiectivele procesului de predare-invatare.

Metodele de evaluare si instrumentele de evaluare utilizate in evaluarea performantelor scolare sunt de mai multe feluri:

Traditionale -Probe orale

-Probe scrise

-Probe practice

Complementare -Observarea sistematica a elevilor

- Investigatia