Cuprins

Aceasta lucrare poate fi descarcata doar daca ai statut PREMIUM si are scop consultativ. Pentru a descarca aceasta lucrare trebuie sa fii utilizator inregistrat.

Extras din document

Cuprins
pag
Capitolul 1. Prezentare generala asupra fenomenelor implicate in depresie si posibilitatile actuale de tratament 4
1.1. Definirea depresiei in cadrul maladiilor de stare 4
1.2. Semiologia depresiei 5
1.3. Clasificari ale depresiei 8
1.4. Teorii genetice si biochimice ale aparitiei depresiei 16
1.5. Tipuri de tratament pentru maladiile depresive 26
1.6. Modele animale ale depresiei 32
Capitolul 2. Scopul studiului. Caracteristici biofizice ale neuronilor din nucleul raphe dorsal in cazul unui model de depresie - soarecii 5-HTT knockout 41
Capitolul 3. Materiale si metode 43
Capitolul 4. Rezultate si discutii 45
Capitolul 5. Concluzii
Bibliografie 64

Alte date

?Capitolul 1.

Prezentare generala asupra fenomenelor implicate in depresie si posibilitatile actuale de tratament

1.1. Definirea depresiei in cadrul maladiilor de stare

Cea mai obisnuita tulburare de dispozitie, depresia unipolara, a fost descrisa in secolul V i.C. de catre Hipocrate. În viziunea lui Hipocrate, starile de dispozitie depind de echilibrul dintre cele patru umori: sange, flegma, bila galbena si bila neagra. Se considera ca excesul de bila neagra poate cauza depresie. Într-adevar, vechiul termen grecesc pentru depresie, melancolia, inseamna bila neagra. Desi aceasta explicatie a depresiei pare superficiala astazi, ideea conform careia tulburarile fiziologice reflecta procese fizice este corecta.

Eforturile moderne de reactualizare a formularii hipocratice au fost, pana recent, impiedicate de o lipsa de precizie in clasificarea tulburarilor afective. În lucrarea sa din 1917, “Mourning and Melancholia” (Durerea si melancolia), Sigmund Freud a scris: “Chiar si in psihiatria descriptiva, definitia melancoliei este incerta; ea ia diferite forme clinice (unele sugerand afectiuni mai degraba somatice decat afectiuni psihogene) care nu par a fi bine definite pentru a garanta reducerea la o unitate. Abia in ultimele doua decenii s-au dezvoltat criterii precise pentru tulburarile de dispozitie, in paralel cu cele pentru tulburarile cognitive.

Caracteristicile clinice ale depresiei unipolare sunt usor de rezumat, prin cuvintele lui Hamlet: “Cat de uzate, vechi, neinteresante si de nevalorificat imi par toate foloasele acestei lumi!”. Netratat, un episod tipic de depresie dureaza 4-12 luni. Este caracterizat de o dispozitie neplacuta (disforica) care este prezenta in cea mai mare parte a zilei, zi de zi, precum si de o angoasa mentala intensa, de incapacitatea de a cunoaste placerea (ahedonie) si o pierdere generalizata a interesului fata de lume. Diagnosticul necesita de asemenea prezenta a cel putin trei dintre urmatoarele simptome: tulburari de somn (de obicei insomnie, cu treziri foarte matinale, dar uneori un somn prelungit sau hipersomnie), diminuarea apetitului si pierderea in greutate (dar uneori se mananca excesiv), pierderea energiei, reducerea activitatii sexuale, neliniste (agitatie psihomotorie), incetinirea in gandire si actiuni (retardare psihomotorie), dificultate la concentrare, nehotarare, sentiment de inutilitate, de vinovatie, ganduri pesimiste si ganduri despre moarte si suicid. Alte simptome obisnuite, care nu sunt obligatorii pentru diagnosticare, sunt: constipatie, salivatie scazuta si variatii diurne ale gravitatii simptomele, care de obicei sunt mai pronuntate dimineata.

În plus fata de criteriile de incluziune sunt si criterii de exclusiune; astfel, schizofrenia sau alte tulburari neurologice, de exemplu, trebuie sa fie excluse. De asemenea, nu trebuie sa existe o moarte recenta in familie sau alte evenimente traumatice, avand in vedere ca unele dintre simptomele depresiei unipolare sunt de asemenea expresii normale ale suferintei in urma unei traume, pierderi personale sau a suferintei.

Definind sindromul in aceasta maniera, aproximativ 5% din populatia lumii sufera de depresie unipolara majora. În S.U.A., 8 milioane de oameni, sunt afectate in orice moment dat. Depresiile severe pot fi profund debilitante. În cazurile extreme, pacientii inceteaza sa mai manance sau sa se ingrijeasca de igiena personala. Desi unele persoane au numai un singur episod, de obicei boala este recurenta. Aproximativ 70% dintre pacientii care au avut un episod major de depresie vor mai avea cel putin inca un episod. Varsta medie de instalare este de aproximativ 28 de ani, dar primul episod se poate manifesta aproape la orice varsta. Într-adevar, depresia poate afecta si copiii, dar adesea nu e depistata la ei. Depresia apare si la senectute; de fapt, persoanele in varsta care devin depresive, de obicei nu au avut nici un episod timpuriu. Femeile sunt afectate de 2-3 ori mai des decat barbatii.

1.2. Semiologia depresiei

Orice depresie comporta o perturbare timica sau afectiva care impiedica activitatea intelectuala si motorie, genereaza anxietate si perturba functiile motrice.

Tulburarea timica sau starea depresiva. Tulburarea de stare apare intr-o maniera insidioasa sau brutala de pe o zi pe alta. Un vag sentiment de plictiseala, de stare morocanoasa poate fi preludiul unei tristeti mai pregnante. O stare de pesimism dureros invadeaza subiectul, fiind insotita de o gama de sentimente de nostalgie, de desgust, de abatere, de devalorizare, de autodepreciere. Pesimismul deformeaza viziunea asupra sinelui (autodepreciere, uneori culpabilizare) si asupra vietii. Lucrurile si fiintele inconjuratoare nu mai prezinta interes. Depresivul nu mai resimte emotii sau placeri. Astfel, in cazul depresiei coexista sentimente dureroase (hipertimie) cu indiferenta fata de exterior (anestezie afectiva). Trecutul, prezentul si viitorul sunt invadate de regrete, remuscari si ingrijorare. Incapacitatea de as imagina viitorul, de a elabora proiecte este caracteristica depresiei. Depresivii prezinta intr-o maniera mai mult sau mai putin pregnanta urmatoarele stari:

? tristete, disperare;

? plictiseala pentru orice activitate, chiar pentru cele care produc placere;

? absenta motivatiei;

? sentimente de incapacitate si autodepreciere, in special in cazul depresiei psihotice;

? pierderea interesului pentru viata insotita uneori de dorinta de moarte, dorinta exprimata sau ascunsa;

? evaluarea pesimista a viitorului sau a situatiei inexorabil blocata.

Tristetea dureroasa capata uneori o intensitate intolerabila, paralizand orice reflectie, anesteziind orice senzatie: este o durere morala specifica depresiei endogene care constituie un catalizator suficient de puternic pentru suicid.

Inhibitia psihomotorie. Este o pierdere a elanului vital; activitatile motorii si intelectuale sunt global incetinite. Initiativa pare abolita. Orice activitate se efectueaza cu lentoare si efort, fiind resimtita ca o sursa de oboseala. Într-adevar, oboseala si dezinteresul par sa se alieze pentru a frana operatiunile psihice si motrice sau pentru a le face imposibile. Expresia fetei poate adesea sa exprime tristete. Voce este stinsa, fara relief sau modulatii, este monocorda. Gestica este lenta, adesea incompleta (bradikinezie). Efortul pare apasator.

O incetinire psihica acompaniaza acesta perturbare motrice. Ideatia este incetinita (bradipsihie), vorbirea este lipsita de rapiditate si de vivacitate, trenanta. Discursul pare tern, rudimentar. Raspunsurile sunt eliptice.

Continutul ideatic pare redus; gandirea se focalizeaza asupra unei idei stereotipe cu tonalitate depresiva.

Asocierea de idei este mediocra; intelegerea pare obstructionata. Depresivul raspunde cu lentoare. Amintirile sunt imprecise si evocarea lor este laborioasa. Atentia spontana la mediul inconjurator pare ingreunata. Judecata este distorsionata sub influenta tulburarii de stare. Totul pare integrat intr-o perspectiva sumbra. În cazul depresiei melancolice, subiectul este resemnat; din contra, in cazul depresiei nevrotice, subiectul evoca posibilele remedii, care sunt intotdeauna formulate ca niste cereri adresate apropiatilor. Discursul pare prolix, mimica este mai expresiva, patetica cu o aparenta exacerbare ideatica inlocuind inhibitia psihomotrice, in special in cazul depresiilor nevrotice. Dar in spatele acestei fatade, se ascunde o oboseala insurmontabila.

Inhibitia psihomotrice cvasi-constanta se exprima ca o lipsa de energie, de gust, de tonus, de antren, de vivacitate, de dinamism, ca o persistenta oboseala, abatere, epuizare.

Tristetea dureroasa si pierderea tonusului vital sunt doua caracteristici fundamentale ale depresiei.

Anxietatea si tulburarile de caracter. Anxietatea este intotdeauna asociata depresiei.

Anxietatea induce teama subiectului de un rau virtual, in timp ce pentru pesimistul depresiv si in particular pentru cel melancolic, catastrofele sunt actuale si inevitabile.

Episoadele anxioase din timpul depresiei au fluctuatii; perioadele de paroxism ale anxietatii pot conduce la suicid in dorinta de a scapa de angoasa suferita. Atacurile de panica sunt frecvent observate in timpul sindroamelor depresive. Tulburarile anxioase (panica, fobie, obsesie) sunt complicate adesea de accese depresive. Depresia si anxietatea sunt doua entitati patologice distincte aflate in interrelatie si care par uneori ca deriva una din alta.

Anxietatea poate sa se exprime printr-o iritabilitate, prin manifestari agresive si uneori prin agitatie.

În cazul depresiei nevrotice, subiectul este constient de maladia sa si o proclama; in cazul depresiei melancolice intensitatea este variabila cu atacuri de raptus suicidar sau cu perioade de petrificare. Semiologia anxietatii este completata de asemenea de tremur, gura uscata, presiune toracica, stari febrile, diverse spasme.

Simptome fizice. Sunt foarte frecvente. Unele pot fi nespecifice, altele pot fi evocatoare; aceste simptome pot masca maladia reala si pot induce in eroare personalul medical.

Tulburarile de somn sunt constante. Insomnia apare ca o regula, dar tipurile de aparitie pot fi diferite:

? insomnia cu trezire precoce, la ora 3 sau 4 dimineata, insotita de angoasa, consideratii lugubre, este evocatoare pentru depresie, in special pentru cea endogena;

? insomnia de adormire, care evoca in special aspectul anxios;

? insomnia care sumeaza cele doua fenomene prezentate anterior;

? insomnia cu treziri frecvente, care reduce semnificativ perioada de somn.

Tulburarile de somn conditioneaza oboseala, si pentru subiectul depresiv, somnul nu este niciodata reparator.

O situatie paradoxala, este constituita de unele forme de depresie care sunt acompaniate de o prelungire a perioadelor de somn (hipersomnie), dar acest fapt nu este resimtit de subiect ca fiind binefacator. Acest simptom se manifesta in cazul depresiilor sezoniere si a depresiilor atipice.

Tulburarile digestive sunt dominate de anorexie, manifestata aproape constant. Dezgustul pentru hrana este o regula globala pentru depresivi. Apetitul dispare si mancarurile par insipide. Aceasta pierdere a gustului ilustreaza incapacitatea de simti placerea.

Slabirea, ca o consecinta a anorexiei, caracterizeaza anumite depresii endogene. Depresivii se plang adesea de greturi, spasme ale stomacului, constipatie sau diaree, ingreunare epigastrica.

Din contra, in alte situatii se manifesta o necesitate imperioasa de a manca mult, cu o anumita voracitate; aceasta bulimie este reactionala la accesele anxioase.

Tulburarile sexuale permanente, de intensitati diverse, se exprima printr-un dezinteres pentru sexualitate; frigiditate la femeie, impotenta la barbat, mai mult sau mai putin pronuntate. Dificultatile sexuale sunt rar raportate spontan, de obicei fiind declarate de consort(a).

Sexualitatea depresivului nu este intotdeauna diminuata. În cazul depresiei melancolice, sexualitate emerge catre comportamente sexuale neobisnuite, exhibitioniste, la femeie putandu-se manifesta prin prostitutie. În acest caz, universul morbid este invadat de imagini si ganduri sexuale obsedante. Aceasta efractie a erotismului in personalitate, in special la persoanele credincioase, determina aparitia unei culpabilitati disperate si suicidare.

Alte tulburari somatice nu au suport organic, fiind calificate ca functionale : palpitatii, vertij, tremur, spasme, nod in gat, apasare toracica, dureri ale coloanei vertebrale si ale capului, tulburari senzoriale, senzatia de muste zburatoare, vedere incetosata, tuituri in urechi.

Aceste tulburari sunt o transpunere in plan fizic a afectiunii psihiatrice subiective.

Se observa in toate formele de depresie. Ele sunt mai exteriorizate in cazul depresiilor nevrotice, dar se intalnesc si in alte stari anxioase.

Aceste tulburari pot impiedica punerea unui diagnostic precis intre diverse maladii. Aceste manifestari sunt permanente in cazul nevrozelor si a starilor nevrotice, si pot indica aparitia unui fenomen depresiv daca se instaleaza recent si cu o anumita bruschete.