Cuprins

Aceasta lucrare poate fi descarcata doar daca ai statut PREMIUM si are scop consultativ. Pentru a descarca aceasta lucrare trebuie sa fii utilizator inregistrat.

Extras din document

?CUPRINS
INTRODUCERE………………………………………………………………………………2
CAPITOLUL 1. FUNDAMENTAREA SUB ASPECT TEORETIC A LUCR?RII 4
1.1 Prezentarea notiunilor legislative in domeniul studiat 4
1.2 Prezentarea teoretica a notiunilor 6
1.3. Documente specifice decontarilor cu clientii 10
CAPITOLUL 2. PREZENTARE GENERAL? A FIRMEI S.C. KARMA S.R.L 17
2.1. Date de identificare 17
2.2. Personalul 18
2.3.Formarea echipei de proiect ?i gestiunea diversit??ii 20
2.4. Managemenul activitatii si diversit??ii 21
2.5.Structura organizatorica 29
2.6. Organizarea compartimentului financiar - contabil 30
2.7.Dizolvarea si lichidarea societatii 31
CAPITOLUL 3. CONTABILITATEA PRACTIC? - MONOGRAFIE CONTABIL? 32
3.1 Sistemul conturilor sintetice utilizate 32
3.2 Contabilitatea generala a operatiilor privind contabilitatea creantelor din vanzari de bunuri la S.C. KARMA S.R.L 33
3.3 Studiu de caz privind contabilitatea creantelor din vânzari de bunuri de la S.C. KARMA S.R.L 37
CAPITOLUL 4. CONCLUZII ?I PROPUNERI PRIVIND ÎMBUNAT??IREA ACTIVIT??II 44
BIBLIOGRAFIE 48

Alte date

Desi modul de interactiune cu clientii difera atat in functie de tipul de activitatecat si de politica proprie a companiei, intelegerea valorilor si comportamentului unuiclient este un element esential pentru succesul oricarui tip de firma.Eficienta gestiune a clientilor nu este importanta doar pentru firma ci si pentruclientii sai.Astfel, pentru a satisface cerintele clientilor compania trebuie sa poata raspunde laintrebarile acestora cu rapiditate si exactitate

.Clientii pot solicita informatii in legatura cu disponibilitatea anumitor produse,sau situatia comenzilor efectuate, termene de plata etc.Reactivitatea la solicitarile clientilor depinde in mod esential de existenta unor informatii-client complete si exacte. Atunci cand aceste informatii-client sunt accesibilecu usurinta si disponibile, reactivitatea creste spectaculos.O buna metoda de a oferi clientilor acces la informatii la orice ora este creareaunui site al firmei, unde fiecare client poate accesa pe baza de parola baza de date, undesunt cuprinse comenzile, facturile, termene de plata etc. Acest site trebuie sa ofere osecuritate maxima a datelor atat a clientilor cat si a entitati comerciale.

CAPITOLUL 1. FUNDAMENTAREA SUB ASPECT TEORETIC A LUCR?RII

1.1 Prezentarea notiunilor legislative in domeniul studiat

În general in cadrul activitatilor economice se realizeaza schimburi de valori. Adica una din partile contractante ofera bunul sau serviciul spre vanzare, iar cealalta remite contravaloarea sa. Putem deci deosebi deci doua fluxuri de valori de sens contrar, adica fluxul de marfuri (bunuri si servicii) si contrafluxul valorilor de schimb, in general a banilor.

De cele mai multe ori insa nu se realizeaza in acelasi moment ambele fluxuri. Adica una din partile contractante ofera bunul sau serviciul urmand ca plata sa se faca ulterior, iar in alte cazuri livrarea bunurilor si serviciilor poate sa fie precedata de acordarea unor avansuri, in general banesti. [1 Dumitr??n ?mili?n-Cont?bilit?t? Fin?nci?r? , ?d.S?dcom Libris,I?si , 2008]

Ori, in cazul in care in cadrul relatiilor de schimb nu se produc, in acelasi moment, ambele fluxuri de valori, se nasc datorii pentru beneficiar si creante pentru furnizor sau prestator.

Evidenta relatiilor de decontare cu tertii se infaptuieste cu ajutorul conturilor ce formeaza continutul clasei a 4-a din Planul general de conturi, denumita „Conturi de terti”.

În general, prin creanta se intelege dreptul unei persone denumita creditor de a pretinde de la alta persoana numita debitor sa-i dea sau sa-i plateasca ceva (contravaloarea unor bunuri, lucrari sau servicii). [2 M?tisDumitru, Pop ?t?n?siu (?ds.) , Cont?bilit?t? fin?nci?ra, ?diti? ? II-?, ?ditur? C?s? Cartii d? Stiinta, Cluj N?poc?, 2008

]

Toti debitorii unitatii sub forma creantelor comerciale legate de vanzarea de bunuri, lucrari sau servicii proprii ciclului de exploatare al intreprinderii sunt delimitati prin structura “clienti si valori asimilate”. În cadrul acestora clientii reprezinta creantele fata de terti determinate de vanzarea pe credit a bunurilor materiale, lucrarilor si serviciilor care fac obiectul activitatii intreprinderii. În cadrul acestei forme de vanzare, decontarea intre intreprindere si client intervine ulterior.

Creantele rezultate de pe urma vanzarii bunurilor sau executarii lucrarilor sunt de doua feluri: certe si incerte.

Creantele certe sunt acele creante evidentiate in contabilitate in conturile 4111 “Clienti” si 461 “Debitori diversi”, deci presupun existenta unui raport juridic, a unor documente care atesta dreptul de creanta asupra tertelor persoane.

Creante incerte nu au la baza un raport juridic, deci nu sunt inregistrate in contabilitate.

Creantele incerte pot fi: creante dubioase si creante litigioase.

Creantele dubioase sunt creante certe in ceea ce priveste marimea lor, dar este incerta recuperarea datorita situatiei critice in care se afla clientul sau debitorul (faliment, deces, calamitate, etc.). Ele pot fi inregistrate numai atunci cand devin certe, oricare ar fi data exigibilitatii sau recuperarii lor. [3 M?tisDumitru, Pop ?t?n?siu (?ds.) , Cont?bilit?t? fin?nci?ra, ?diti? ? II-?, ?ditur? C?s? Cartii d? Stiinta, Cluj N?poc?, 2008

]

Creantele litigioase sunt acelea care sunt incerte in ceea ce priveste existenta lor si deci nu trebuie evidentiate in momentul contestarii sumei.

În acelasi timp creantele mai pot fi recuperabile si nerecuperabile.

Creantele sunt evidentiate la intrarea lor in patrimoniu la valoarea nominala, iar la inventariere, la valoarea actuala a creantei, valoare apreciata in functie de valoarea lor probabila la incasat. Atunci cand valoarea actuala este mai mica decat valoarea nominala a creantei, pierderea de valoare, considerata reversibila, este acoperita prin crearea unui provizion pentru depreciere, iar cand pierderea este ireversibila se trece pe cheltuieli.

Contabilitatea sumelor datorate de clientii interni si externi pentru livrari de produse, semifabricate, materiale, marfuri, lucrari executate sau prestari de servicii, sumele platite de acestia ca acont sau decontare si celor ramase de plata se tine cu ajutorul conturilor din grupa 41 “Clienti si conturi asimilate”.

Conturile care reflecta creantele sunt de ACTIV. Se debiteaza la crearea creantelor asupra tertilor, se crediteaza la decontarea creantelor. Soldul conturilor este debitor si reprezinta creantele intreprinderii asupra tertelor persoane. Exeptie face contul 419 care aplica regula 9.

1.2 Prezentarea teoretica a notiunilor

Tertii reprezinta in contabilitate persoanele fizice sau juridice cu care unitatea patrimoniala intra in relatii pentru realizarea obiectului sau de activitate (furnizori, clienti, salariati, bugetul statului, asigurarile si protectia sociala si alte persoane fizice sau juridice). Relatiile respective se reflecta in contabilitatea unitatii patrimoniale sub forma creantelor si datoriilor, a caror durata de decontare este pe termen scurt (pana la un an). De asemenea, se cuprind in operatiile de decontare cele care privesc transferarile de valori reprezentand regularizari intre exercitiile financiare. [4 Dumitr??n ?mili?n-Cont?bilit?t? Fin?nci?r?,?d.S?dcom Libris,I?si,2008;]

Dupa perioada de timp la care se refera, creantele se impart in: creante pe termen scurt (cu o perioada de decontare mai mica de un an) ; creante pe termen mijlociu (cu o perioada de decontare intre 1-5 ani); creante pe termen lung (cu o perioada de decontare mai mare de 5 ani).

Creantele pe termen mijlociu si lung se incadreaza in categoria imobilizarilor financiare (titluri de participare, imobilizari financiare sub forma de interese de participare, creante legate de interesele de participare, imprumuturi acordate pe termen lung). Creantele pe termen scurt sunt generate de desfasurarea activitatii de exploatare, precum si decontarile intre exercitiile financiare determinate de valorile de regularizare de la un exercitiu la altul.

Creantele pe termen scurt reprezinta valori economice avansate temporar de titularul de parimoniu altor persoane fizice sau juridice si pentru care urmeaza sa primeasca un echivalent valoric.Acest echivalent poate reprezenta o suma de bani, o lucrare sau un serviciu. Exemplu: pentru marfurile vandute clientlor, echivalentul valoric consta dintr-o suma de bani egala cu valoarea marfii facturate; in schimb pentru un avans in bani acordat salariatilor care se deplaseaza in interes de seviciu, echivalentul valoric primit consta in munca prestata care este evaluata prin insumarea cheltuielilor privind transportul, cazarea si diurna delegatului. [5 M?tisDumitru, Pop ?t?n?siu (?ds.) , Cont?bilit?t? fin?nci?ra, ?diti? ? II-?, ?ditur? C?s? Cartii d? Stiinta, Cluj N?poc?, 2008

]

Toate persoanele fizice si juridice care au beneficiat de valoarea avansata urmand sa dea echivalentul corespunzator sunt denumite generic prin notiunea de debitori. Deci, debitorul reprezinta persoana in cadrul unui raport patrimonial a primit o valoare si urmeaza sa dea un echivalent valoric sau o contraprestatie.

Prin planul de conturi general sunt delimitate urmatoarele categorii de creante pe termen scurt: creante comerciale; creante salariale; creante sociale; creante fiscale si asimilate; creante in cadrul grupului cu asociatii; debitori diversi; creante de regularizare; provizioane pentru deprecierea creantelor.

Creantele din vanzari de bunuri si servicii au o structura variata si se grupeaza dupa anumite criterii. În functie de natura lor, creantele sunt: creante comerciale; creante financiare; alte creante. Dupa timpul in care trebuie solutionata decontarea creantelor sunt: creante pe termen scurt; creante pe termen lung. Dupa continutul economic avem: creante asupra clientilor, pentru contravaloarea produselor vandute, serviciilor prestate, etc.; creante asupra furnizorilor, generate de unele avansuri si sconturi acordate acestora anticipat; creante generate de detinerea si ultilizarea unor efecte de comert (bilet la ordin, cecuri etc.); creante asupra unor debitori diversi, generate de alte operatiuni decat cele anterioare, pentru avansurile banesti, deplasari, lipsuri in gestiune. În functie de natura creditelor acordate de furnizori cu ocazia vanzarii: creante in termen din vanzari pe credit comercial; creante din vanzari pe credit cambial. [6 M?ril?n? Mironiuc-?n?liz? ?conomico-fin?nci?r?,?l?m?nt? t?ot?ic?-m?todologic? si ?plic?tii,?ditur? S?dcom Libris,I?si,2012;

]

Creantele intreprinderii sunt de doua feluri: certe si incerte. Creantele certe sunt acele creante evidentiate in contabilitate in conturile 4111 “Clienti” si 461 “Debitori diversi”, deci propun existenta unui raport juridic, a unor documente care atesta dreptul de creanta asupra tertelor persoane. Creantele incerte nu au la baza un raport juridic, deci nu sunt inregistrate in contabilitate. Acestea pot fi creantele dubioase sau creantele litigioase. Creantele dubioase sunt creantele certe in ceea ce priveste marimea lor, dar este incerta recuperarea lor datorita situatiei critice in care se afla clientul sau debitorul (falimentat, deces, calamitate, etc.).Ele pot fi inregistrate numai atunci cand devin certe, oricare ar fi data exigibilitatii sau recuperarii lor. Creantele litigioase sunt acelea care sunt incerte in ceea ce privette existenta lor si deci nu trebuie evidentiate in momentul contestarii sumei. La randul lor, toate creantele pot fi recuperabile sau nerecuperabile.

Decontarea creantelor fata de clientii unei societati comerciale se fac prin urmatoarele modalitati: incasarea lor de la clienti in numerar prin caserie sau prin banca; valoarea cecurilor sau a efectelor comerciale primite; compensarea ca forma de decontare a drepturilor de creanta, consta in compensarea reciproca intre doi parteneri ai drepturilor de creanta cu obligatiile acestora, fie prin primirea in schimb de catre furnizor de la cumparator a unor marfuri. Prin aceasta forma de decontare se asigura cresterea operativitatii rezolvarii actelor de incasari si plati, reducerea volumului banilor din conturile de la banca, inlaturarea blocajului financiar, deblocarea aparatului bancar de o serie de calcule si evidente.

Pentru evaluarea creantelor se folosesc trei metode sau reguli, in functie de factorul la care se refera: valoarea curenta sau contabila; valoarea de inventar; valoarea bilantiera.

Evaluarea curenta, prin aplicarea principiului nominalismului, dupa care creantele sunt inscrise in contabilitate la valoarea lor nominala de incasare (costul istoric). Eventualele diferente care apar in momentul incasarii creantelor vor fi evidentiate in contabilitate in conturile de cheltuieli pentru diferentele nefavorabile respective in conturile de venituri, pentru diferentele favorabile. [7 M?tisDumitru, Pop ?t?n?siu (?ds.) , Cont?bilit?t? fin?nci?ra, ?diti? ? II-?, ?ditur? C?s? Cartii d? Stiinta, Cluj N?poc?, 2008

]

Evaluarea de inventar presupune evaluarea creantelor care stabileste dupa valoarea de utilitate, in functie de loc si preturile actualizate. Valoarea de inventar a creantelor tine seama de posibilitatile concrete de incasare si pot exista clienti in litigiu, debitori incerti, a caror posibilitati de incasare sunt incerte.