Pagina documente » Stiinte Economice » Piata asigurarilor. Pensia

Despre lucrare

lucrare-licenta-piata-asigurarilor.-pensia
Aceasta lucrare poate fi descarcata doar daca ai statut PREMIUM si are scop consultativ. Pentru a descarca aceasta lucrare trebuie sa fii utilizator inregistrat.
lucrare-licenta-piata-asigurarilor.-pensia


Cuprins

CUPRINS
I. CONCEPT, NECESITATE, EVOLUTIE SI IMPORTANTA PIETEI ASIGURARILOR
I.1 APARITIA SI EVOLUTIA ASIGURARILOR
I.2 PIATA ROMANEASCA A ASIGURARILOR
I.3 PENSIA - FORMA DE OCROTIRE A CETATENILOR IN CADRUL SISTEMULUI ASIGURARILOR SOCIALE DIN ROMANIA
II. PIATA INTERNATIONALA A ASIGURARILOR DE PENSII
II.1 GLOBALIZAREA PIETELOR DE SERVICII. STAREA GENERALA A ECONOMIEI MONDIALE, CA FACTOR ESENTIAL IN DEZVOLTAREA SISTEMULUI DE PENSII
II.2 REFORMA SISTEMULUI DE PENSII IN DIFERITE REGIUNI ALE LUMII
III. SISTEMUL DE PENSII IN ROMANIA
III.1 SISTEMUL PUBLIC DE PENSII
III.2 TRECEREA DE LA UN SISTEM DE PENSII DE STAT LA UNUL PRIVAT
III.3 STRUCTURA ASIGURARII DE PENSIE PRIVATA. CARACTERISTICI. TRASATURI
IV. OPORTUNITATI DE OCROTIRE A CETATENILOR OFERITE PRIN REFORMA SISTEMULUI DE PENSII DIN ROMANIA
IV.1 AVANTAJELE SI DEZAVANTAJELE PENSIEI PRIVATE PE PIATA ECONOMICA DIN ROMANIA. CONDITII DE INTEGRARE

EXTRAS DIN DOCUMENT

?C A P I T O L U L I

Concept, necesitate, evolutie si importanta pietei asigurarilor

1.1. Aparitia si evolutia asigurarilor

Prima reforma de asigurare cunoscuta in Romania este cea a animalelor (denumita hopsa), care avea drept scop intrajutorarea cetatenilor din aceeasi localitate in cazul accidentarii si sacrificarii din necesitate a animalelor. În aceste cazuri, carnea era impartita intre toti locuitorii comunei, fiecare platind o suma pentru partea care-i revenea, acoperind astfel in totalitate sau partial dauna suferita de proprietarul prejudiciat.

Primele organizatii care au avut un caracter de mutualitate si intrajutorare in Transilvania au luat fiinta odata cu aparitia breslelor de meseriasi. În anul 1744, la Brasov, a fost organizata Casa de incendiu prin fuzionarea mai multor societati de acest gen. Referindu-se strict la asigurare, prima organizatie de acest gen a fost infiintata la 24 iulie 1848, tot la Brasov, de catre Asociatia Meseriasilor, care a constituit Institutul General de Pensii, avand caracter mutual si asigurand membrilor sai o pensie anuala. [1 Violeta Ciurel - Asigurari si reasigurari: abordari teoretice si practici internationale, Editura All Beck, 2000, Bucuresti]

În ceea ce priveste asigurarile agricole, in anul 1843 a luat fiinta prima societate mutuala din Diciosanmartin, care n-a functionat insa multa vreme, dar care are meritul de a fi prima si ultima societate de asigurare din Imperiul Austro-Ungar care sa asigure numai ramura vite. În anul 1857 a luat nastere prima societate pe actiuni pentru asigurarea agricola la Budapesta, care insa a avut o filiala importanta la Timisoara, unde a desfasurat o intensa activitate. Aceasta societate a fost infiintata de catre nobilimea maghiara, care urmarea mai mult interese sociale, nationale, decat pur economice.

Dezvoltarea societatii civile si complexitatea tot mai mare a activitatilor economice desfasurate au determinat, pe de o parte, acumularea de avere, dar, pe de alta parte si cresterea pericolelor la care erau supuse viata si avutia unui individ. În consecinta, la sfarsitul secolului XIX, asistam si in Romania la dezvoltarea fara precedent a mecanismelor de asigurare.

Primele realizari practice ale ideii de asigurare, in acceptiunea moderna a acestei notiuni, au aparut in Principatele Romane dupa tratatul de la Adrianopole din anul 1829, tratat care a oferit Principatelor libertatea comerciala si, in special, libertatea de a exporta cereale in Occident (trebuie sa precizam ca pana in anul 1829 Turcia isi rezervase dreptul de monopol asupra exporturilor romanesti). De atunci, o buna parte a exporturilor de cereale ale Principatelor Romane a luat drumul Europei occidentale. Aceasta noua orientare a exporturilor a inaugurat in Principatele Romane o epoca de rapida dezvoltare a productiei de cereale si, in general, a economiei nationale. Intensificarea relatiilor comerciale cu occidentul nu era posibila, insa, fara introducerea unor institutii si intreprinderi economice auxiliare, strict necesare pentru o dezvoltare normala a vietii economice, printre care se numarau, in primul rand, societatile de asigurari.

Trebuie sa precizam ca, in decursul primei jumatati a secolului al XIX-lea si chiar mai inainte, s-a constatat existenta, pe teritoriile romanesti, a unor forme rudimentare de asigurare, in principal sub forma asigurarilor mutuale, in cadrul corporatiilor de mestesugari si de comercianti.

Însa, incepand cu cea de a doua jumatate a secolului al XIX-lea isi fac aparitia, in Principatele Romane, institutii ce practicau asigurarile in acelasi mod si pe aceleasi baze ca si cele din tarile Europei Occidentale.

Începuturile asigurarilor moderne se situeaza cu peste 130 de ani in urma, incepand cu anul 1871. În luna aprilie a acelui an s-a infiintat la Bucuresti societatea romana de asigurari “Dacia”. Ea a fost creata ca o reactie la agentiile straine si ca o incercare de afirmare nationala in aceasta ramura de activitati economice.

Desi societatea fusese, din punct de vedere cronologic, cea de-a unsprezecea societate anonima romaneasca de asigurari, ea a fost, totusi, prima societate de acest tip stabilita la Bucuresti, cu un capital important (3 milioane de lei) si constituita in vederea practicarii tuturor ramurilor de asigurari. Din acest motiv literatura de specialitate a consacrat acestei societati de “prima societate romana de asigurari”,

În anul 1873 a fost infiintata la Bucuresti a doua societate romana de asigurari “Romania”. În anul 1882, aceste doua societati fuzionand, au constituit societatea “Dacia-Romania”, care a fost una dintre cele mai importante societati de asigurari din Romania.

Dintre provinciile romanesti reunificate cu Romania in anul 1918, doar in Transilvania existau societati de asigurari. Printre acestea se numarau “Transilvania”, “Agronomul”, “Prima Ardeleana”, “Minerva”, “Prima Societate pentru asigurarea inmormantarii-Brasov”, “cooperativa Ardeleana”, “Ivria” si reprezentantele societatii “Assigurazione Generali” din Triest.

Cu cateva exceptii [2 “Transilvania”, fondata in anul 1868; “Prima Ardeleana”, in anul 1911 (I.I. Lapedatu, “Prima societate ardeleana de asigurari generale”).], aceste societati au fost fondate imediat dupa razboi in vederea preluarii, conform dispozitiilor tratatutului de pace, a portofoliilor agentiilor societatilor austro-ungare.

Pe langa numarul apreciabil de societati, fiecare avand un volum de afaceri destul de important, Transilvania a adus si o indelungata experienta in acest domeniu. Înainte de anul 1914, in societatile Vechiului Regat, calculul primelor nu se bazeaza pe date statistice suficiente. În Transilvania, insa, unde conceptul de asigurare era mai dezvoltat, societatile de asigurari, beneficiind de o experienta indelungata, aplicau metode de calcul mai stiintifice.

Dupa primul razboi mondial, Romania s-a confruntat cu o “explozie” de societati anonime. Societatile de asigurari nu au facut exceptie de la aceasta revolutie. În afara celor cateva societati create cu intentii si mijloace serioase, se infiintau continuu noi societati cu mijloace de activitate derizorii si pe baze stiintifice. Multe dintre ele aveau un capital de doar cateva sute de mii de lei, sau chiar de numai cateva zeci de mii de lei, si derulau operatiuni denumite “asigurari reciproce” pentru casatorie, deces etc., operatiuni care constituiau un fel de loterii, fara nici un fundament serios, si care conduceau, din nefericire, la ruina asiguratilor. Dupa cativa ani, sau chiar mai devreme, aceste societati s-au prabusit, facand mii de victime si compromitand activitatea serioasa si onesta in materie de asigurari. Aceasta activitate intensa a determinat un progres rapid al asigurarilor in timpul primilor zece ani dupa razboi, cu toate ca, atata timp cat era realizata de societati putin serioase, se putea compromite ideea de asigurare pentru viitor. Dezvoltarea asigurarilor in Romania in timpul anilor 1926-1928 a fost urmarea cresterii rapide a valorii asigurate la ramura “viata” in comparatie cu tarile mari, unde sectorul asigurarilor era foarte bine reprezentat, si cu tarile vecine, a caror structura economica era similara cu a noastra, dar unde sectorul asigurarilor era mai putin dezvoltat. Cifrele se prezentau astfel:

Statele Unite

12%

Romania

104%

Marea Britanie

19,5%

Polonia

188%

Germania

16,8%

Ungaria

134%

Franta

16,9%

Bulgaria

23%

Italia

15,8%

Grecia

129% [3 Istoria asigurarilor in Romania, vol. II, Dan Anghel Constantinescu, Colectia Nationala, 2002, Bucuresti]

Oferta anului

Reducere 2020