Cuprins

Aceasta lucrare poate fi descarcata doar daca ai statut PREMIUM si are scop consultativ. Pentru a descarca aceasta lucrare trebuie sa fii utilizator inregistrat.

Extras din document

CUPRINS :
PERIODIZAREA POEZIEI EROTICE ARGHEZIENE
I. FRAMiNTARILE iNCEPUTULUI
ETAPA CUVINTELOR POTRIVITE
1. Imposibilitatea linearitatii clipei sublime
2. Poezia despartirii
3. Iubirea ca blasfemie
4. Iubita - cintecul strecurat in fiinta poetului
5. Poetul-misogin si femeia vulgarizata
II. DRAGOSTEA CASNICA SI ASCETISMUL FAMILIAL
1. Teritoriul arcadic
2. Gatelile miresii
3. Casatoria
4. Celebrarea femeii
III. NALUCA STREINEI
1. Depersonalizarea si ratacirea sinelui
2. Recurenta unor imagini si simboluri
3. Pasul dulce al Nalucii
4. Nonsensul vietii singuratice si resemnarea poetului
ETERNUL ARGHEZI

Alte date

? POEZIA EROTIC? ARGHEZIAN?

PERIODIZAREA POEZIEI ARGHEZIENE

Tudor Arghezi poetul, ca si omul, este dificil de abordat in ceea ce priveste poezia sa erotica. Asemenea traseului sinuos al biografiei omului, poezia erotica argheziana cunoaste, deasemenea, suisuri si caderi, sublim si comun, negare si acceptare. Poeziile erotice argheziene, in totalitatea lor, au o trasatura comuna, si anume punerea femeii in centrul universului conturat de barbatul-poet, in ciuda unor scanteietoare accente misoginiste ce apar uneori.

Barbatul, eul poetic, se autopozitioneaza intotdeauna in planul secund, preferand sa faca din femeie initiatoarea oricarui demers erotic sau, din contra, cea care blocheaza orice comunicare (sau comuniune) prin absenta Ei din cadrul intim conturat cu atata grija de El.

Iar in absenta Ei, melancolia barbatului se revarsa asupra cadrului (natural) inconjurator, capatand chiar si accente existential-filozofice uneori. Privind intreaga poezie argheziana in ansamblu, delimitam trei perioade ale evolutiei liricii erotice argheziene:

? O prima perioada este aceea conturata odata cu volumul de debut Cuvinte potrivite, unde, din cele 100 de poezii, 20 sunt incadrabile imaginarului erotic arghezian. Dintre acestea, se remarca inaugurarea unei subcategorii a liricii erotice argheziene, si anume seria Creioanelor, in acest volum in numar de trei. Aceasta prima etapa a eroticii argheziene (paradoxal, debutul poetului se inregistreaza la varsta maturitatii, 47 de ani) constituie piatra de temelie, piesa cea mai grea a intregii lirici erotice, indeosebi prin poemele Morgenstimmung, Toamna, Oseminte pierdute si Psalmul de taina;

?A doua faza se este cea continuta de volumul Carticica de seara printr-un numar de 9 poezii ; aceasta decurge din prima faza, in sensul ca, daca in volumul de debut asistam la tatonari din partea barbatului, la o teama de a inainta spre femeie (si mai mult o idealizare a ei), in schimb, in Carticica de seara asistam la implinirea iubirii mult visate, la domesticirea femeii (daca ne este permisa o asemenea formulare), totul incadrat intr-un spatiu natural gospodaresc, in care natura participa plenar la iubirea celor doi, incadrand-o si ocrotind-o;

? O a treia faza se constituie (in mare parte) in volumul Ritmuri , acolo unde apare tristetea ca sentiment dominant, ideea mortii ca stavila pusa de destin intre cei doi, prin disparitia femeii. Timpul folosit cu precadere in acest volum este cel trecut - semn al retrospectivei barbatului asupra celor intamplate. Cu aceasta a treia etapa se incheie cercul iubirii, in sensul ca femeia este evocata acum doar ca absenta iar tanguirea (mult mai profunda si mai dureros resimtita decat in volumul neimplinirii – Cuvinte potrivite) a barbatului, ramas fara de cea pe care acum o numeste streina :

De cind nu mai trece streina

Ramine pustie gradina.

Lastunii se-ntorc sa ma vada,

Copac desfrunzit in livada.

(Asteptare)

În cele trei faze descrise pe scurt mai sus (si asupra carora vom mai reveni punctual) nu asistam la o pura delimitare-caci exista izolate intruziuni ale unor poezii care nu se inscriu in atitudinea lirica a etapei respective, insa acest fapt poate fi interpretat ca un corespondent al sinuozitatii biografice si al sentimentelor contradictorii care l-au macinat pe omul-poet. Clasificare poemelor in cauza si incadrarea lor in volume nu este una pura, deoarece o buna parte a acestora o regasim in volume ca Martisoare, Flori de mucigai, Noaptea, Frunzele tale sau Crengi.

FR?MÂNT?RILE ÎNCEPUTULUI

ETAPA CUVINTELOR POTRIVITE

IMPOSIBILITATEA LINEARIT?TII CLIPEI SUBLIME

Andrei Plesu (Jurnalul de la Tescani) spune despre momentul sublim al frumusetii ca nu poate fi pastrat decat parasindu-l. Aceasta idee este corelativul aceleia conform careia oamenii sunt incapabili sa savureze punctualiatatea (sau unicitatea, nerepetabilitatea spatio-temporala) a unei situatii date, din cauza poftei de linearitate (sau continuitate). Acelasi autor identifica emotia instantanee cu un punct ce nu poate fi prelungit asemenea unei linii (din punct de vedere geometric). Punctul este unic si irepetabil, constituit in coordonate fixe, unice, intreaga noastra existenta fiind o desfasurare de astfel de puncte (clipe) unice, diferite ca intensitate a emotiei. Acelasi autor recomanda si o solutie de prelungire in simtire a acestui punct : Simti, deci, dintr-o data, ca in locul acesta si in ceasul acesta e frumos, sfasietor ? Atunci pleaca ! ti s-a facut un dar, pe care nu-l iei cu tine decat intorcandu-i spatele.

Acesta este exact crezul pe care-l postuleaza si Eul poetic arghezian in prima poezie erotica a volumului de debut Cuvinte potrivite, si anume in poezia Melancolie. În acest caz, iubita (iubirea) este prezenta prin absenta, printr-un raport invers proportional intre iubirea pur spiritualizata si apropierea fizica tulburatoare a femeii. Foarte probabol, Arghezi nu a plasat intamplator Melancolie la inceputul volumului. Prin intermediul acestui poem este postulat statutul femeii in intregul volum, ca absenta fructuoasa in ipostaza ei de muza, dar si ca prezenta proxima tulburatoare, ce-l inhiba pe stihuitor, atat de mult pana la a-si dori ca ea sa plece :

Si acum c-o vad venind

(…) De departe, simt un jind

Si-as voi sa mi se para.

(Melancolie)

Aceasta poezie contine o foarte importanta idee a poeziei erotice argheziene, si anume aceea conform careia idealitatea trebuie sa fie scopul ultim, si nu imediatul, realul. Nu tinta atinsa, cit incordarea crescinda spre aceasta tinta insufla creatorului puteri incomensurabile [1 Ilie Gutan – Tudor Arghezi. Imaginarul erotic, pag. 134.]. Nu lucrul stiut implinit, ci procesul atita [2 Ibidem.]. Ca si in Creioane, pasiunea este impartasita si de elementele cadrului natural : lacul si stelele – elemente departate, contrarii, dar reunite sub impulsul pasiunii care contopeste in ea toate contrariile. Cele doua chiar se ingemaneaza, infiorate de o tainica fuziune (Ibidem) : În perdeaua lui subtire isi petrece steaua acul. Timpul este si el supus aceluiasi proces, orele obiective impletindu-se cu cele subiective. Aceste fuziuni converg spre amplificarea starii anxioase de asteptare, realizandu-se aici o relatie intre macro- si microcosmic (Ibidem). Foarte potrivita in acest context este o cugetare a lui Blaise Pascal : cu cit drumul este mai lung in dragoste, cu atit spiritul delicat simte placerea [3 Balise Pascal, apud Ilie Gutan, op.cit. , pag. 136.]. Aici, nu apropierea fizica a femeii ii provoaca barbatului anxietate, ci tocmai iminenta implinire, al carei spectru il infioara pe poet. Poetul nu jinduie atat la satisfacerea dorintei cat la conservarea acesteia [4 Ilie Gutan, op. cit. , pag. 137.].

Chiar si atunci cand apropierea este evidenta, barbatul se simte asemenea unui neajutorat, privat de simturi, care nu-l mai ajuta :

O ! ma ridic, pe suflet s-o strang si s-o sarut-

Dar bratele, din umeri, le simt ca mi-au cazut.

(…)Ma-ndrept incet spre mine si sufletul mi-l caut

Ca orbul, ca sa cinte, sparturile de flaut.

(Toamna)

În asteptarea iubitei, a clipei sublime, poetul (care fixeaza intalnirea la crepuscul - asemenea locului de intalnire, unic, dintre ceea ce vine si ceea ce pleaca, respectiv intunericul si lumina) isi ascute simturile, parca, pentru a percepe cat mai adanc in sine momentul irepetabil al venirii iubitei-moment pe care, insa, nu il doreste prelungit in finalitate. Starea de expectativa ii provoaca o perceptie a universalului, o contopire cu particularul dintre timpul obiectiv si cel subiectiv :