Cuprins

Aceasta lucrare poate fi descarcata doar daca ai statut PREMIUM si are scop consultativ. Pentru a descarca aceasta lucrare trebuie sa fii utilizator inregistrat.

Extras din document

CUPRINS
INTRODUCERE 2
CAPITOLUL 1. POLITICA DE DEZVOLTARE IN UNIUNEA EUROPEANA 4
1.1.Conceptul de politica de dezvoltare regionala 4
1.2. Obiectivele politicii de dezvoltare ?i perspectivele acestora 7
1.3.Necesitatea existen?ei unei politici de dezvoltare regionala pentru U.E 9
CAP 2. PERSPECTIVELE POLITICII DE DEZVOLTARE REGIONALA 11
2.1 Regiunile de Dezvoltare 11
2.2 Fondul pentru Dezvoltare Regional? 12
2.3 Programul PHARE 12
2.4 Programul Operational Regional 2007-2013 14
2.5 Comitetul Regional de Evaluare Strategica si Corelare 18
2.6.Politica de dezvoltare regional? ?n Rom?nia 28
2.6.1. Repere ale evolu?iei politicii de dezvoltare regional? ?n Rom?nia 28
2.7. Pricipalele obiective ale politicii de dezvoltare regional? ?n Rom?nia 30
2.8. Aspecte legislative ?i institu?ionale 32
2.9. Procesul de programare 37
CAPITOLUL 3: STUDIU DE CAZ. POLITICA DE DEZVOLTARE ?N REGIUNEA SUD ? EST A ROMANIEI 41
3.1.Caracterizarea Regiunii de SUD-EST 41
3.1.2. Structura economic? ?i ocuparea popula?iei 42
3.2. Actori ai politicii de dezvoltare regionala ?n Regiunea SUD-EST 46
3.2.1. Consiliul pentru Dezvoltare Regionala 48
3.3 Strategia de dezvoltare regionala ?n Regiunea SUD-EST 50
CONCLUZII SI PROPUNERI 55
BIBLIOGRAFIE 56

Alte date

INTRODUCERE

Acceptand ideea c? orice comunitate se configureaz? si spatial si c? printr-o structur? spatio-temporal? isi poate p?stra caracteristicile definitorii, ne putem explica de ce, noi, poporul roman, inc? ne pozition?m pe un spatiu post-totalitar.

Aceste reminiscente, care ne urm?resc si ast?zi de aproape 20 de ani, le sunt caracteristice si celorlalte state est-europene peste care inc? se mai afl? valul comunist, care nu face altceva decat s? ingreuneze aliniamentul lor la linia de start la civilizatie, peste care de foarte mult timp au trecut statele vestice. Simptomele acute se resimt in acest spatiu, care inc? parcurge tranzitia spre democratie si liberalism, datorit? inc?rc?turii istorice pe care conceptul regionalist o are de integrat in cele mai diverse interpret?ri. Abord?rile economice, politice sau administrative nu pot eluda si nu pot fi desprinse de analiza unor aspecte sociale, de la cele demografice pana la cele ale retelelor de comunicare.

Aceste abordari ce-si propun respectarea anumitor limite disciplinare, trebuie completate cu cele datorate anumitor procese generale ale prezentului: unificarea si integrarea europeana, problemele fundamentalismului si ale unor religii de stat sau, nu in ultimul rand, de fenomenele legate de saracie si de migrationismul economic. În aceste conditii, ne place sau nu ne place, statul trebuie sa intervina cu resurse financiare insemnate pentru combaterea saraciei si reducerea dezechilibrelor, cu masuri concrete impotriva injustitiei si polarizarii intre bogati si saraci care s-a accentuat si in Romania. Reducerea decalajelor, dezvoltarea armonioasa presupun, in principal, programe noi, surse financiare suplimentare si oameni noi pentru implementarea programelor de dezvoltare regionala.

Politica regionala poate fi apreciata si din perspectiva utilizarii de catre autoritatile publice centrale si locale, a resurselor de care dispun; prin intermediul unor combinatii de instrumente de politica economica si financiara in scopul stimularii investitiilor, crearii de noi locuri de munca si al imbunatatirii conditiilor de viata, intr-o/-un regiune/teritoriu anume. Asemenea instrumente de politica economica acopera o plaja larga, de la cele cu caracter general ca de pilda, cadrul legal destinat sa sustina dezvoltarea, reglementarile economice ale unor masuri specifice, ca de exemplu, ajutorul de stat acordat firmelor, cu scopul de a stimula investitiile sau de a sustine proiecte de restructurare.

Concept nou, amenajarea teritoriala reprezinta armonizarea politicilor economice, sociale, ecologice si culturale, in vederea asigurarii echilibrului in dezvoltarea diferitelor zone, urmarindu-se cresterea coeziunii si eficientei relatiilor economice si sociale dintre acestea. Desi exist? numeroase planuri si programe de amenajare la nivel national, aplicabilitatea acestora in practic? intampin?, deocamdat?, numeroase obstacole cauzate in mare parte de ineficienta si dezinteresul responsabililor in domeniu, dar si de lunga tranzitie pe care incerc?m s? o dep?sim de aproape dou? decenii si a c?rei finalitate se pare c? incepe s? se transforme intr-un ideal.

CAPITOLUL 1. POLITICA DE DEZVOLTARE IN UNIUNEA EUROPEANA

1.1.Conceptul de politica de dezvoltare regionala

Dezvoltarea regionala poate fi definita ca un ansamblu de masuri ce urmaresc impulsionarea si diversificarea activitatilor economice, stimularea investitiilor in sectorul privat, contributia la reducerea somajului si nu in cele din urma sa conduca la o imbunatatire a nivelului de trai. Pentru a putea fi aplicata politica de dezvoltare regionala s-au infiintat opt regiuni de dezvoltare, care cuprind tot teritoriul Romaniei.

Politica de dezvoltare regionala [1 C. Ionescu, N. Toderas, Politica de dezvoltare regionala, Ed. Tritonic, Bucuresti, 2007

] reprezinta un ansamblu de masuri planificate si promovate de autoritatile administra?iei publice locale si centrale, in parteneriat cu diver?i actori (privati, publici, voluntari), in scopul asigurarii unei cresteri economice, dinamice si durabile, prin valorificarea eficienta a potentialului regional si local, in scopul imbunatatirii conditiilor de viata. Principalele domenii care pot fi vizate de politicile regionale sunt: dezvoltarea intreprinderilor, piata fortei de munca, atragerea investitiilor, transferul de tehnologie, dezvoltarea sectorului I.M.M.-urilor, imbunatatirea infrastructurii, calitatea mediului inconjurator, dezvoltare rurala, sanatate, educatie, invatamant, cultura.

Principiile care stau la baza elaborarii si aplicarii politicilor de dezvoltare regionala sunt:

• descentralizarea procesului de luare a deciziilor, de la nivelul central/guvernamental, spre cel al comunitatilor regionale;

• parteneriatul intre to?i actorii implicati in domeniul dezvoltarii regionale;

• planificarea - proces de utilizare a resurselor (prin programe si proiecte) in vederea atingerii unor obiective stabilite;

• cofinantarea - contributia financiara a diversilor actori implicati in realizarea programelor si proiectelor de dezvoltare regionala.

• Turismul local si dezvoltarea regional.

Politica de dezvoltare regionala a Uniunii Europene isi are originea in diferentele de nivel ale veniturilor existente intre zone geografice distincte. [2 G.C. Pascariu, Contributia politicilor comunitare la realizarea coeziunii, ca princiu de baza in integrarea europeana, Analele Universitatii “Al.I.Cuza, Iasi, 2007.

] Cele mai prospere zece regiuni ale UE sunt de trei ori mai bogate si investesc de trei ori mai mult in unitatile lor de productie decat cele mai sarace zece regiuni. Aceasta problema s-a accentuat cu fiecare largire a Uniunii. Din 1988, aproape o treime din bugetul comunitar este dedicat sprijinirii zonelor mai putin avantajate, iar aceasta proportie tinde sa creasca.

Se cere facuta observatia ca sintagma "politica de dezvoltare regionala" desemneaza un set de masuri cu caracter unitar din punctul de vedere al adresarii - in speta, catre zone distincte din punct de vedere geografic, fara referire asadar la apartenenta de o anume tara sau grup de tari. O asemenea perspectiva globala trebuie corelata cu incidentele asupra capacitatii concrete de a influenta mersul lucrurilor si, totodata, cu interesele reale in dezvoltarea regionala. Formularea elementelor concrete de politica economica tine cont, prin urmare, de prezenta unor obiective si principii adecvate caracterului regional al primitorului de sprijin financiar, in contextul globalizarii abordarii din punctul de vedere al donatorului. Daca avem in vedere aceste aspecte, in cadrul acestui segment al politicii comunitare intra mai multe componente: ajutorul acordat tarilor in curs de dezvoltare, sprijinul pentru dezvoltarea unor regiuni din tarile membre si asistenta acordata tarilor candidate.

Pentru a se ajunge in Uniune la o crestere economica de perspectiva in urma unei revigorari a acesteia, este necesara extinderea investitiilor in capital material si uman, o sporire a inovatiei si o utilizare mai ampla a tehnologiei informatiei si comunicarii, pentru a genera productivitate si ocupare. Acestea nu trebuie insa sa se limiteze numai la regiunile centrale ale Uniunii, unde productivitatea si ocuparea se situeaza la cotele cele mai inalte si unde forta inovativa este cea mai evoluata, ci pretutindeni in Uniune.

Cercetarea economiei UE in ansamblul ei este foarte relevanta, dar nu trebuie sa fie indusa in eroare intrucat intre diversele tari si regiuni exista in trecut ca si in prezent disparitati accentuate raportate la output, productivitate si ocupare. Cauza acestor disparitati o constituie deficitele structurale care vizeaza factorii cheie ai competitivitatii, dotarea insuficienta cu capital material si uman (infrastructura si calificare profesionala), lipsa inovatiei si promovarea eficienta a intreprinderilor precum si capital redus in ce priveste mediul (un mediu natural si/sau urban permanent viciat).

Tarile si regiunile sunt dependente de sprijin atunci cand este vorba despre depasirea lipsurilor structurale si crearea unor avantaje comparative, in vederea abilitarii acestora spre concurenta atat pe piata interna cat si pe cea externa. În acelasi timp este necesara asigurarea accesului oamenilor la invatamantul general si formarea profesionala pentru ca – indiferent unde traiesc – acestia sa-si poata extinde competentele. În urma cu aproximativ 15 ani cand s-a introdus piata interna s-a consolidat politica de coeziune a Uniunii pentru a putea veni in acelasi timp in intampinarea necesitatilor existente. Un astfel de sprijin este astazi chiar si mai important, avand in vedere amploarea disparitatilor si extinderea Uniunii.

Banca Europeana de Investitii finanteaza politica regionala comunitara, monitorizand implementarea ei in statele membre. Ea sustine prin actiunile sale politica de dezvoltare regionala la nivel comunitar, obiectivele fondurilor strucutrale si ale celorlalte instrumente financiare ale U. E.

Fig.1. Actorii politicii regionale europene

1.2. Obiectivele politicii de dezvoltare si perspectivele acestora

Lectiile trecutului sunt in general un bun indicator al posibilelor evolutii viitoare ale obiectivelor politicii regionale. Pentru ca politica de dezvoltare regionala sa functioneze la parametrii optimii, este necesar ca obiectivele stabilite sa fie clare si concise, deoarece instrumentele politicii regionale difera in functie de obiectivele stabilite.