Cuprins

Aceasta lucrare poate fi descarcata doar daca ai statut PREMIUM si are scop consultativ. Pentru a descarca aceasta lucrare trebuie sa fii utilizator inregistrat.

Extras din document

CUPRINS:
CAPITOLUL I RATIONALIZAREA ACTIVITATII DE ASIGURARE CU RESURSE MATERIALE - PREMISA A CRESTERII PROFITABILITATII FIRMEI 3
1.1. FUNDAMENTE TEORETICE 6
1.2. PARTICULARITATILE PROCESULUI DE ASIGURARE SI GESTIUNE A RESURSELOR MATERIALE IN CONDITIILE ECONOMIEI DE PIATA 9
1.3. RELATIILE DINTRE SUBSISTEMUL PRODUCTIE SI SUBSISTEMUL ASIGURARE MATERIALA 11
CAPITOLUL II PREZENTAREA SOCIETATII COMERCIALE RENTROP & STRATON S.R.L. 12
2.1. OBIECTUL DE ACTIVITATE 13
2.2. ORGANIZAREA STRUCTURALA 14
2.2.1. Structura organizatorica 14
2.2.2. Structura de personal 15
2.3. MEDIUL CONCURENTIAL AL FIRMEI 16
2.3.1. Clientii 16
2.3.2. Concurentii 17
2.3.3. Furnizorii 18
2.4. ANALIZA ACTIVITATII FIRMEI IN PERIOADA 1999-2003 19
2.4.1. Cifra de afaceri 20
2.4.2. Profit brut 22
2.4.3. Cheltuieli totale 24
2.4.4. Numar de salariati 26
2.4.5. Productivitatea muncii 26
CAPITOLUL III DIAGNOSTICUL ACTIVITATII DE ASIGURARE CU MATERII PRIME SI MATERIALE 28
3.1. ANALIZA DIAGNOSTIC A CHELTUIELILOR CU MATERII PRIME SI MATERIALE 28
3.1.1. Evolutia pe trimestre 28
3.1.2. Comparatie cu evolutia cifrei de afaceri 29
3.1.3. Cheltuieli materiale la 1000 lei CA 30
3.1.4. Analiza structurii cheltuielilor materiale 31
3.1.5. Analiza factoriala a cheltuielilor materiale 32
3.2. ANALIZA DIAGNOSTIC A ASIGURARII CU RESURSE MATERIALE 38
3.2.1. Necesar-realizat 38
3.2.2. Asigurarea necesarului in evolutie (pe trimestre) 39
3.3. ANALIZA STOCURILOR 41
3.3.1. Calculul vitezei de rotatie 41
3.3.2. Dinamica stocului de productie 43
3.4. DIAGNOSTICUL PIETEI FURNIZORILOR 46
3.4.1. Materiale si piete de aprovizionare 46
3.4.2. Caracteristicile furnizorilor 48
3.5. DIAGNOSTICUL ORGANIZARII STRUCTURALE 53
3.5.1. Pozitia ierarhica 53
3.5.2. Organizarea structurala 54
3.5.3. Asigurarea cu forta de munca 55
3.5.4. Functiile departamentului de aprovizionare 56
3.6. PUNCTE FORTE SI PUNCTE SLABE IN ACTIVITATEA DE APROVIZIONARE LA S.C. RENTROP & STRATON S.R.L. 60
CAPITOLUL IV PROPUNERI DE RATIONALIZARE A ACTIVITATII DE ASIGURARE CU RESURSE MATERIALE 63
4.1. FURNIZORII 64
4.1.1. Importanta cunoasterii pietei furnizoare 64
4.1.2. Evaluarea si selectia furnizorilor 65
4.1.3. Testarea credibilitatii furnizorilor 68
4.1.4. Alegerea furnizorilor pe baza facilitatilor oferite 71
4.2. POSIBILITATI DE RATIONALIZARE A ACTIVITATII DE DEPOZITARE 72
4.2.1. Depozitarea 72
4.2.2. Utilizarea metodei ABC in depozitarea materialelor 73
4.3. ALTE PROPUNERI PENTRU RATIONALIZAREA ACTIVITATII DE APROVIZIONARE A SOCIETATII 76
BIBLIOGRAFIE 80

Alte date

?CAPITOLUL 1

RATIONALIZAREA ACTIVITATII DE ASIGURARE CU RESURSE MATERIALE – PREMISA A CRESTERII PROFITABILITATII FIRMEI

Aprovizionarea reprezinta activitatea prin care se asigura elementele materiale si tehnice necesare productiei, in volumul si structura care sa permita realizarea obiectivelor generale ale intreprinderii, in conditiile unor costuri minime si ale unui profit cat mai mare.

Aprovizionarea, componenta a functiunii comerciale a intreprinderii asigura echilibrul intre necesitatile si disponibilul de resurse materiale care poate fi asigurat de unitatea economica.

Principalul obiectiv al activitatii de aprovizionare se concretizeaza in asigurarea completa a unitatii economice cu resurse materiale si tehnice corespunzatoare calitativ, la locul si la termenele solicitate, cu un cost minim.

Pentru a realiza acest obiectiv, se initiaza si se desfasoara in principiu mai multe activitati specifice, cu grad de complexitate si dificultate diferit:

? Identificarea si stabilirea volumului structurii materiale si energetice necesare desfasurarii activitatii in ansamblu a unitatii economice si in primul rand a celei productive;

? Fundamentarea tehnico-economica a planului si programului de aprovizionare materiala si energetica a unitatii;

? Dimensionarea pe baza de documentatie tehnico – economica a consumurilor materiale si energetice, concretizata in elaborarea de norme de consumuri specifice analitice, fundamentate tehnic si economic. Aceasta activitate previne consumul irational, risipa de materiale si energie, adica cresterea nejustificata a costurilor;

? Dimensionarea pe criterii economice a stocurilor si loturilor de resurse materiale pentru comanda si aprovizionare;

? Prospectarea pietei interne si externe de resurse materiale si energetice in vederea depistarii si localizarii surselor reale si potentiale de furnizare;

? Alegerea furnizorilor a caror oferta prezinta cele mai avantajoase conditii economice si asigura certitudine in livrarile viitoare pe termen lung si scurt;

? Elaborarea strategiilor in cumpararea de resurse in raport cu piata de furnizare interna si externa;

? Testarea credibilitatii furnizorilor selectati, a seriozitatii in afaceri si responsabilitatii in respectarea obligatiilor asumate;

? Negocierea si concretizarea relatiilor cu furnizorii alesi in contracte sau conventii;

? Urmarirea derularii contractelor de asigurare materiala;

? Asigurarea conditiilor normale de primire – receptie a materialelor de la furnizori prin asigurarea si amenajarea de spatii de descarcare – receptie si organizarea activitatii acestora;

? Stabilirea anticipata a spatiilor de depozitare, dotarea lor cu mobilier adecvat, organizarea interna a fluxurilor de circulatie, alegerea sistemelor eficiente de depozitare, efectuarea operatiilor de dezambalare si depozitare;

? Amenajarea resurselor de materiale in magazii si depozite. Se are in vedere inscrierea in evidenta a intrarilor de resurse receptionate si acceptate, asigurarea conditiilor de pastrare – conservare ceruta de natura resurselor materiale depozitate, a celor de prevenire a sustragerilor si securitate contra incendiilor;

? Organizarea rationala a sistemului de servire ritmica cu resurse materiale a subunitatilor de consum ale intreprinderii in stricta concordanta cu cerintele acestora si programele care au stat la baza elaborarii celor de aprovizionare;

? Controlul sistematic al evolutiei stocurilor efective in raport cu limitele estimate pentru a se evita consecintele economice nefavorabile pe care le poate genera suprastocarea sau lipsa de materiale in stoc asupra activitatii economice a intreprinderii, a situatiei financiare a acesteia;

? Urmarirea si controlul utilizarii resurselor materiale si energetice pe destinatii de consum;

? Conceperea si aplicarea unui sistem informational corespunzator, simplu si operativ, asezat pe baze informatice care sa permita vehicularea volumului imens de informatii intr-un timp scurt; evidentierea clara a starii reale a procesului de asigurare materiala; evidentierea corecta a materialelor;

? Selectarea si angajarea personalului dupa principiul competentei.

Rolul si importanta activitatii de aprovizionare materiala si cu echipamente tehnice decurge din faptul ca prin aceasta se asigura resursele materiale a caror pondere in costul total al intreprinderii este semnificativa, respectiv peste 50%. Ca urmare, orice actiune a subsistemului aprovizionare care determina reducerea costurilor materiale (cumpararea la preturi mici, promovarea substituentilor economici) este benefica pentru intreprindere.

De aceea este necesar un control permanent asupra fondurilor financiare investite in cumpararea materialelor, stocarea, manipularea si utilizarea lor.

Semnificatia economica se evidentiaza nu numai prin valoarea resurselor stocate, ci si prin cheltuielile aditionale pe care le genereaza (a caror pondere oscileaza intre 20-35% fata de valoarea stocurilor).

Preocuparile pentru perfectionarea activitatii de aprovizionare sunt justificate atat prin implicatiile pe care le au asupra activitatii de productie (asigurarea la timp, in cantitatea si la calitatea necesara), cat si prin implicatiile financiare ale acesteia.

Astfel, se apreciaza ca prin actiunea sectorului de aprovizionare materiala se pot reduce costurile de productie cu circa 5-10% iar pe un orizont de timp definit (mediu sau lung), reducerea costurilor va reprezenta o cale prioritara de crestere a profitului.

Profitul fiind rezultatul diferentei dintre pret si cost, in conditiile in care pretul este stabilit de piata, rezulta ca marimea profitului va fi puternic influentata de costul de productie. Singura sursa de a fi competitivi este reducerea costului si implicit a elementelor care il compun, cu deosebire a celor cu pondere hotaratoare, (cele antrenate de cumparato si aducerea resurselor materiale necesare fabricatiei produselor).

Pentru stabilirea masurilor de reducere a costului de aprovizionare al materiilor prime si materialelor, de perfectionare a activitatii de asigurare cu resurse, trebuie sa se aiba in vedere toate activitatile componente inca din faza incipienta, de stabilire a relatiilor cu furnizorii si pana in momentul intrarii materialelor in productie.

Se impun astfel o serie de masuri in alegerea furnizorilor, in perfectionarea transporturilor marfurilor, in imbunatatirea activitatii de manipulare si depozitare, in gestionarea materialelor, in prevenirea si eliminarea deteriorarilor si a deprecierilor de calitate care sa aiba drept rezultat eficientizarea activitatii de aprovizionare a materialelor, reducerea cheltuielilor de aprovizionare.

1.1. Fundamente teoretice

Economia de piata este o economie concurentiala, in care toate sferele activitatii economice trebuie sa fie patrunse de exigentele competitivitatii. Numai pe aceasta baza pot functiona legitatile obiective ale economiei de piata, numai in aceste conditii este posibila realizarea activitatii economice.

Privita ca un procedeu deschis de confruntare intre agentii economici, competitivitatea este apreciata drept calea cea mai buna de satisfacere a intereselor tuturor, respectiv de maximizare a nevoilor consumatorilor.

În economia de piata, activitatea oricarei intreprinderi este marcata de prezenta unui numar variabil de concurenti. Actionand in cadrul acelorasi piete, ele intra in competitie, isi disputa oportunitatile pe care le ofera piata. Pentru a fi competitivi trebuie sa se inteleaga pe de o parte nevoile consumatorilor, iar pe de alta parte sa se atinga nivelul de performanta adecvat.

Cunoscand performantele concurentilor se poate obtine un avantaj evident prin anticiparea pozitiei lor competitive, oferind totodata posibilitatea de a invata din esecurile si succesele lor. Analizand cele doua elemente ale competitivitatii (clientii si concurentii) putem spune ca a fi competitiv inseamna sa gasesti acele modalitati prin care sa se poata realiza o legatura directa intre productie si piata.

Se poate spune ca productia este cea care vegheaza asupra competitivitatii firmei. Productia trebuie sa fie vazuta ca functia centrala care furnizeaza competitivitatea intreprinderii-motorul activitatii firmei.

Deci, firma trebuie sa produca acele bunuri pe care intreprinderea le produce mai bine decat concurenta ei. “Sa faci lucrurile mai bine” decat concurenta si este singura cale care garanteaza supravietuirea pe termen lung a competitivitatii.

Concurenta intre firme determina stabilirea unor raporturi de interactiune pentru asigurarea surselor de aprovizionare si a pietelor de desfacere, fiecare firma urmarind obtinerea de conditii cat mai avantajoase in asigurarea resurselor si in plasarea propriilor produse in cadrul pietei.

Concurenta se desfasoara intre intreprinderi in calitatea lor de furnizori, de ofertanti, de vanzatori, imbracand forma luptei pentru cucerirea pietei, pentru ca purtatorii cererii (clientii) sa le achizitioneze produsele. Pentru atingerea acestui obiectiv, fiecare firma cauta sa satisfaca cerintele clientilor in conditii superioare celorlalti ofertanti.

Astfel, daca la scara microeconomica fiecare agent economic urmareste obiective precise si ia masuri consistente pentru atingerea lor, la scara macroeconomica are loc, fara preocuparea deliberata a indivizilor, functionarea normala, echilibrarea, respectiv autoreglarea economiei de piata.

Competitivitatea produselor este astfel transpusa in multitudinea interactiunilor ce au loc la nivelul micro si macroeconomic, ca rezultat al concurentei, pe de o parte, si al actiunii legii cererii si ofertei, pe de alta parte. În viziunea lui Friederick A. Hayek, cooperarea dintre firme prin intermediul pietei - dominata de competitivitate si reglata de concurenta - se aseamana unui joc, avand insa alt scop decat distractia. Orice joc se bazeaza pe o procedura de cooperare care presupune pricepere si imprejurari favorabile si nefavorabile. Participantii la joc pot sa castige sau sa piarda, fara ca perspectiva sa fie un joc cu suma nula, in sensul ca toti castiga in valoare absoluta, dar unii pot sa piarda in mod relativ.

Competitivitatea nu este “o stare absoluta”, ci o rezultanta a unui comportament al agentului economic.”A face lucrurile bine” totodata genereaza si competitivitate:

1. Sa se faca lucrurile bine – aceasta se traduce prin respectarea tehnologiei de fabricatie si prin lipsa rebuturilor, precum si prin realizarea unor produse de calitate superioara.