Pagina documente » Stiinte Economice » Principiul separatiei puterilor in stat in Romania. Comunicare politica

Despre lucrare

lucrare-licenta-principiul-separatiei-puterilor-in-stat-in-romania.-comunicare-politica
Aceasta lucrare poate fi descarcata doar daca ai statut PREMIUM si are scop consultativ. Pentru a descarca aceasta lucrare trebuie sa fii utilizator inregistrat.
lucrare-licenta-principiul-separatiei-puterilor-in-stat-in-romania.-comunicare-politica


Cuprins

Cuprins
Partea a I-a
Introducere
Partea a II-a
Capitolul 1: Introducere
1.1 Principiul separatiei puterilor in stat ...
1.2 ...in Rominia
Capitolul 2: Institutia prezidentiala in Rominia
2.1 Rolul Presedintelui Rominiei
2.2 Alegerea Presedintelui Rominiei
2.3 Durata mandatului presedintial
2.4 Incompatibilitatea functiei presedintiale cu orice alta functie publica si privata
2.5 Regimul imunitati presedintiale
2.6 Raspunderea politica si penala a Presedintelui Rominiei
Capitolul 3: Comunicare politica
3.1 Comunicarea publica
3.2 Persuasiunea
3.3 Propaganda politica
3.4 Ce este comunicarea politica?
3.5 Tipologia comunicarii politice
3.6 Dimensiuni ale comunicarii politice
3.7 Comunicarea prezidentiala
Capitolul 4: Emitatorul
4.1 Tipologia liderilor politici
4.2 Comunicatorul
Capitolul 5: Canalul de comunicare
5.1 Canal, mijloace de comunicare, cod
5.2 Bariere comunicationale
5.3 Presa scrisa
5.4 Jurnalismul Politic
Capitolul 6: Mesajul politic
6.1 Mesajul politic
6.2 Discursul politic
6.3 Tipurile de discurs
Capitolul 7: Receptorul
7.1 Receptorul
7.2 Feedback
Capitolul 8: Studiu de caz
8.1 Atributiile Presedintelui Rominiei
8.2 Prezentare generala
8.3 Metodologie
8.4 Interpretarea rezultatelor studiului de caz
8.4.1 Politica interna
8.4.2 Politica externa
8.4.3 Economie interna
8.4.4 Economie externa
8.4.5 Social
8.4.6 Cultural/Sportiv
8.4.7 Protocol (intilniri, vizite, premieri, etc.)
8.5 Concluzii
Partea a III-a
Concluzii
Bibliografie

EXTRAS DIN DOCUMENT

?

Partea a I-a

Introducere

Democratia in Romania este unul din subiectele cel mai des dezbatute in presa scrisa, pe posturile de radio sau la televiziune dupa Revolutia din 1989. Motivul pentru care romanii au dorit sa infaptuiasca aceasta revolutie a fost insasi libertatea ce statea la baza acestei forme de guvernamant. Democratia devenea pentru romani garantul nu doar al libertatii dar si al egalitatii sanselor. Dar regimul democratic, precum oricare alt regim are nevoie de structura care poate fi asigurata de institutii ce sunt reglementate prin Constitutie. Aparitia sau redefinirea unor institutii este de asemenea un proces care a avut loc in acea perioada. O institutie redefinita dupa revolutia din 1989 este Institutia Prezidentiala. Cu toate ca au existat unele intrebari referitoare la existenta statului de drept in Romania, criteriu de baza pentru existenta democratiei (ceea ce ar face un studiu foarte interesant) aceasta lucrare nu isi propune sa stabileasca raportul dintre puterile statului si a modului in care ele isi exercita puterea.

Presedintele care atunci in baza primei Constitutii postcomuniste, era ales pe patru ani iar acum cu noua Constitutie este ales pe cinci ani, a inceput usor sa isi exercite drepturile. Presedintele a inceput astfel sa isi tina discursurile in fata natiunii dar si a Parlamentului si Guvernului. Aceste discursuri, precum si comunicatele de presa emise de Biroul de Presa al Presedintiei, au fost preluate de catre mass-media si transmise cetatenilor intr-o forma prelucrata. În felul acesta, Presedintele dar mai ales Institutia Prezidentiala a inceput sa capete forma, sa fie perceputa de populatie intr-un anumit mod. Cu toate ca cele doua pot fi identificate ca fiind doua lucruri, ele sunt de fapt unul si acelasi, neputand exista separat si fiind imposibil de analizat una in lipsa celeilalte.

Motivul pentru care am ales aceasta tema este interesul de a vedea cum se identifica Institutia prezidentiala prin reprezentantul ei, Presedintele, pe baza discursurilor si a comunicatelor de presa, dar si a modului in care este preluat si prezentat de presa scrisa.

De aceea, ceea ce isi propune aceasta lucrare este sa contureze identitatea personajului politic Ion Iliescu in calitatea sa de Presedinte al Romaniei. Analiza se desfasoara pe o perioada determinata, situata din punct de vedere temporar dupa incheierea perioadei de campanie electorala.

La ora actuala nu exista in literatura de specialitate romaneasca studii care sa analizeze institutia prezidentiala in afara de campania electorala. Poate de aceea comunicarea politica este considerata ca fiind un sinonim pentru comunicare electorala. Autori precum Camelia Beciu sau Andrei Stoiciu privesc comunicarea politica ca pe un proces de pregatire dar mai ales de organizare a campaniei electorale si mai putin ca pe un proces de comunicare constant. Dar poate ca este mai usor de definit si delimitat pe o durata atat de scurta pentru analiza comunicarii politice.

Procesul de comunicare care se desfasoara intre o Institutie si cetateni poate fi identificat foarte usor drept comunicare publica. Una dintre originile comunicarii politice este comunicarea publica. Deoarece institutiile reglementate prin lege organica sunt publice si nu private reiese ca activitatea acestora de informare a populatiei face parte din comunicarea publica.

Cu toate acestea, eu consider ca o institutie cum este Presedintia condusa de o persoana aleasa pe criterii politice nu poate fi doar o institutie publica. Cu toate ca Presedintele nu are voie prin Constitutie sa fie afiliat vreunui partid, el tot va avea unele preferinte si va comunica un mesaj care in definitiv este politic. Deci, comunicarea politica este un tip de comunicare care este valabila pentru institutiile ce sunt conduse sau organizate de un personaj sau grup ales pe criterii politice sau care vizeaza obtinerea puterii politice. Asadar, comunicarea politica nu se rezuma doar la perioada in care alegatorul este pus in situatia de a alege un candidat sau altul. Comunicarea politica este permanenta.

De ce am ales Presedintia? Pentru ca Presedintele nu doar este reprezentantul unei institutii de importanta majora in separatia puterilor si garant al democratiei, ci pentru ca vreau sa vad ce fel de identitate are presedintele Romaniei si cum este ea directionata de presa spre populatie.

Prin aceasta lucrare vreau sa demonstrez daca identitatea prezidentiala creata prin discursuri si comunicate de presa este aceeasi cu cea perceputa de ziare si apoi transmisa populatiei.

Astfel, pentru a putea sa ajung la o concluzie care sa arate daca ipoteza mai sus prezentata este sau nu valida, voi incerca sa identific temele folosite de Presedinte in discursuri sau alocutiuni dar si in comunicatele de presa in anul 2003. Motivul pentru care am ales acest an este apropierea foarte mare de alegerile prezidentiale, parlamentare dar mai ales fata de cele locale.

Tema este acea idee care se gaseste intr-un comunicat de presa sau alocutiune si care este dezbatut mai mult de doua ori si are legatura cu ideea discursului. Temele urmarite vor fi: politic si economic atat la nivel intern cat si la nivel extern, social, cultural si chiar protocolar. În baza acestei analize va rezulta o perioada semnificativa pentru acel an. Pornind de la aceasta perioada vor fi analizate si doua ziare de pozitii opuse, adica unul favorabil si unul nefavorabil imaginii Presedintelui. Frecventa temelor va fi cea care va oferi o imagine de ansamblu asupra comunicarii politice a Presedintelui pentru acel an, perioada aleasa fiind reprezentativa. În acelasi timp, va rezulta si identitatea Presedintelui in ziarele respective. Suprapuse vor scoate in evidenta daca identitatea propriu-zisa a Presedintelui este aceeasi cu cea creata de ziare.

Pornind de la ideea ca Romania are un regim semiprezidential, se poate spune ca atributiile presedintelui sunt limitate si astfel vor fi foarte putine la numar. Este de asteptat ca Presedintele sa aiba o atitudine pozitiva dar si o acoperire a tuturor temelor selectate. De asemenea concluziile ar putea sa arate o imagine a presedintelui care sa fie foarte mult diferita fata de cea din ziarul de opozitie si oarecum asemanatoare cu cea din ziarul favorabil.

Pentru a putea demonstra cele mai sus mentionate am pornit de la principiul separatiei in stat si de la institutiile regimului politic romanesc. În felul acesta am delimitat foarte bine care este baza aparitiei dar si a existentei principului separarii puterii precum si a modului in care ele sunt aplicate in Romania.

Institutia Prezidentiala, al carui reprezentant este Presedintele Romaniei, este reglementata prin lege organica.

continua

Partea a II-a

Capitolul 1: Introducere

1.1 Principiul separatiei puterilor in stat ...

În literatura de specialitate principiul separatiei puterilor in stat ocupa un loc important in procesul de explicare si intelegere a modului in care democratia functioneaza. Fara acest principiu nu ar putea sa existe parlament, guvern, presedintie sau putere judecatoreasca. Printre cei ce au pus bazele acestui principiu se numara John Locke si Montesquieu, ale caror opere au tratat acest subiect, iar un rol edificator l-a avut Revolutia Franceza.

John Locke este considerat ca fiind primul care a adus in discutie problema mecanismelor de control dintre puterile statului sau altfel spus separatia puterilor in stat. Legitimitatea de care se bucura cei ce detin puterea in stat, legitimitate ce le este oferita de catre cetateni prin vot liber, nu este suficienta conform contractului social al lui Locke. El afirma ca interesul ce ar trebui sa se regaseasca in modul de conducere al celor alesi nu poate exista atata timp cat ei nu se confrunta cu o moderare a puterilor ce le detin. De aici rezulta teoria pe care o propune Locke, teoria franelor si contraponderilor.

Astfel, autorul considera ca in stat exista trei puteri: puterea legislativa, puterea executiva si puterea confederativa. Primele doua sunt puteri ce nu trebuie explicate, pentru ca nu ridica probleme de definire, pe cand a treia trebuie detaliata. Locke intelege prin putere confederativa „o putere pe care o putem numi naturala, deoarece ea corespunde unei facultati pe care o are in mod natural fiecare om inainte de a intra in societate. Aceasta putere cuprinde dreptul de pace si de razboi, cel de a forma ligi si aliante si de a purta tot felul de negocieri cu persoanele si comunitatile straine statului” [1 John LOCKE, Essay on civil government, 1960, p..]. Ea nu se confunda cu puterea executiva: „aceste doua puteri, executiva si confederativa, sunt, fara indoiala, in ele insele realmente distincte” [2 idem, p..]. Pentru Locke puterea confederativa este puterea ce i se atribuie monarhului sau presedintelui acelui stat. Puterea judecatoreasca ce nu se regaseste in cele trei puteri de baza, revine implicit puterii legislative. Asadar cele trei puteri identificate de Locke au patru functii.

Montesquieu porneste in demersul sau de la analiza facuta asupra guvernamantului englez de catre Locke. La fel ca si predecesorul lui, Montesquieu separa puterile din ratiuni practice deoarece „scopul urmarit este asigurarea libertatii individuale in fata puterii publice” [3 Dan Claudiu D?NISOR, Drept constitutional si institutii politice, vol. 1, Editura Stiintifica, Bucuresti, 1997, p. ......]. El are in vedere moderatia puterii pentru ca „libertatea politica se gaseste doar in guvernamintele moderate. Ea nu exista decat daca nu se abuzeaza de putere; dar este o experienta eterna ca orice om care are puterea este tentat sa abuzeze de ea; el merge pana acolo unde gaseste bariere…Virtutea insasi are nevoie de limite. Pentru a nu se abuza de putere, trebuie ca prin randuiala lucrurilor puterea sa opreasca puterea” [4 MONTESQUIEU, Despre spiritul legilor, vol. 1, Editura Stiintifica, Bucuresti, 1964, p..].

Daca puterea ar fi impartita intre organisme distincte si independente, fiecare organ va ramane cantonat in limitele ce i se desemneaza, astfel „puterea va opri puterea” [5 idem, p. ]. Pentru a putea indeplini cele trei functii ar trebui sa existe „puterea legislativa, puterea executiva a lucrurilor care depind de dreptul gintilor si puterea executiva a celor ce depind de dreptul civil” [6 ibidem 5]; cu alte cuvinte, cele trei puteri sunt puterea legislativa, executiva si judecatoreasca.

Montesquieu prin aceasta impartire incearca sa diminueze cumulul acestor puteri in mainile unui singur organism. Astfel, „legislatorul nu va putea adopta legilor solutiilor de speta, executivul nu le va putea modifica potrivit intereselor de moment, iar judecatorul doar va interpreta dreptul, fara sa-l creeze si fara sa poata impune el insusi sentinta” [7 ibidem 3 ].

Revolutia franceza a fost evenimentul ce a schimbat raportul dintre cei ce conduc si cei ce sunt condusi, deoarece de acum inainte puterea este aleasa de cei ce sunt condusi la toate nivelurile. Reprezentantii puterii primesc de la natiune, prin delegare, puterea legislativa, puterea executiva si cea judecatoreasca, pe care, fiecare dintre acestea o exercita fara amestecul celorlalte si fara sa poata actiona una asupra alteia in mod discretionar, suveran. O astfel de situatie duce la izolarea celor trei puteri si la crearea unui sistem constitutional rigid, impracticabil, acestuia lipsindu-i mijloacele de a face puterile sa functioneze concertat [8 Dan Claudiu D?NISOR, op. cit., p. ].

Capitolul 2

1.2 ... in Romania

Principiul are la baza impartirea in trei componente esentiale, legislativa, executiva si judecatoreasca. Sistemul celor trei puteri a fost depasit si completat in legislatia romaneasca printr-o serie de elemente esentiale, dar care nu au legatura directa sau de subordonare cu acestea. Printre institutiile nou create se numara: Curtea Constitutionala, Avocatul Poporului, Curtea de Conturi, Banca Nationala Romana, etc. [9 Valerica DABU, Drept Constitutional si Institutii Publice, SNSPA, Bucuresti, 2001, p. ].

În Romania, incepand cu Constitutia din 1991, a fost consacrat principiul separatiei puterilor in stat, prin limitarea sferei de activitate a acestora si prin control reciproc. Spre exemplu, structura bicamerala a Parlamentului romanesc face necesara pentru intrarea in vigoare a unei legi votarea acesteia in aceeasi redactare atat in Senat cat si in Camera Deputatilor. În cazul in care acest lucru nu se intampla, conform Constitutiei anterioare celei din 2003, se apela la procedura de mediere. Executivul este si el guvernat de acelasi principiu. De exemplu, in cazul investirii Guvernului, este necesara initial numirea Presedintelui, apoi confirmarea Parlamentului. Tot Guvernul este cel care organizeaza si conduce alegerile pentru Parlament si Presedintie, precum si Referendumul. Decretele Presedintelui nu produc efecte juridice decat daca sunt contrasemnate de Premier. Presedintele are dreptul sa ceara urmarirea penala a membrilor Guvernului, sa-i suspende din functie sau sa-i revoce, dar numai la propunerea Premierului. Presedintele Romaniei numeste magistratii care fac parte din puterea judecatoreasca, dar numai la propunerea Consiliului Suprem al Magistratilor. Puterea judecatoreasca are dreptul de a anula hotararile Guvernului si de a sesiza Curtea Constitutionala pentru a declara ca neconstitutionale legile date de Parlament sau ordonantele emise de Guvern.

Constitutia Romaniei mai prevede si alte norme si reglementari ce ajuta la implementarea principiului separatiei puterilor in stat. Potrivit Constitutiei nici una dintre puteri sau institutii nu este mai mare decat alta. Astfel, constituantul a prevazut ca Presedintele sa poata dizolva Parlamentul numai in anumite conditii si dupa o anumita procedura. Tot asa, Parlamentul poate sa il suspende pe Presedinte dar numai in baza unor dovezi clare. Însa pentru ca Presedintele sa fie demis este necesara introducerea procedurii de Referendum, astfel incat numai cetatenii cu drept de vot pot sa il demita.

În baza celor exprimate „o astfel de reglementare moderna, prin incredintarea atributelor puterii la mai mult de trei autoritati independente din care nici una nu este mai mare, toate fiind subordonate dispozitiilor Constitutionale”, este o dovada a limitarii puterii de catre putere, ce „previne tendintele de insusire a puterii de catre o persoana sau un grup ori chiar de o categorie sociala” [10 idem 8].

Capitolul 3

Institutia prezidentiala in Romania

Oferta anului

Reducere 2020