Cuprins

Aceasta lucrare poate fi descarcata doar daca ai statut PREMIUM si are scop consultativ. Pentru a descarca aceasta lucrare trebuie sa fii utilizator inregistrat.

Extras din document

Cuprins
1. INTRODUCERE 4
2. CAPITOLUL I CONSIDERATII GENERALE 5
2.1 Sectiunea 1. Conceptii juridice privind divortul 5
2.1.1 1. Conceptii in functie de temeiul juridic al divortului 5
2.1.2 Conceptii in functie de natura motivelor de divort 7
2.1.3 Conceptii in functie de reglementerea motivelor de divort 10
2.1.4 Conceptia cu privire la divort potrivit Codului Civil Francez 15
2.2 Sectiunea a II-a. Reglementarea divortului 17
2.3 Sectiunea a III-a. Delimitarea desfacerii casatoriei de alte notiuni juridice 20
2.3.1 incetarea Casatoriei 20
2.3.2 Separatia de fapt 21
2.3.3 Separatia de corp 22
2.3.4 Desfiintarea casatoriei 24
3. CAPITOLUL AL II-LEA. PROCEDURA DIVOR|ULUI 24
3.1 1. Precizari prealabile 24
3.2 Sectiunea I. Instanta competenta 26
3.3 Sectiunea a II-a. Sesizarea instantei 28
3.3.1 1. Legimtimarea procesuala 28
3.4 Sectiunea a III - a. Cererea de chemarea in judecata 30
3.5 Sectiunea a IV - a. Taxa judiciara de timbru si timbrul judiciar 33
3.6 Sectiunea a V - a. Cererea reconventionala 34
3.7 Sectiunea a VI - a. intimpinarea 36
4. CAPITOLUL AL III-LEA PARTICULARITATI PRIVIND FAZA JUDECATII 36
4.1 Sectiunea I 36
4.1.1 Depunerea cererii 36
4.1.2 Fixarea termenului 36
4.1.3 Citarea 37
4.2 Sectiunea a II-a. Sedinta de judecata 37
4.3 Sectiunea a III-a. Obligatia infatisarii personale a partilor. 38
4.3.1 Prezenta obligatorie a reclamantului la judecata in prima instanta 40
4.3.2 Participantii la proces 41
4.4 Sectiunea a IV-a. Regimul probelor 44
4.5 Sectiunea a V-a. Judecarea unor cereri accesorii 46
4.6 Sectiunea a VI-a. Luarea masurilor provizorii 52
4.7 Sectiunea a VII-a. Hotarirea judecatoreasca 54
4.8 Sectiunea a VIII - a. Caile De Atac 58
4.9 Sectiunea a IX-a. inscrierea menitunilor in actele de stare civila 61
5. CAPITOLUL AL IV-LEA. SITUAT|II SPECIALE CARE POT APAREA iN CURSUL PROCESULUI DE DIVORT 66
5.1 Sectiunea I. Suspendarea judecatii 66
5.2 Sectiunea a II-a. Perimarea actiunii 67
5.3 Sectiunea a III-a. impacarea sotilor 68
5.4 Sectiunea a IV-a. incetarea procesului 71
6. CAPITOLUL AL V-LEA EFECTELE DIVORT|ULUI ASUPRA COPIILOR MINORI 73
6.1 Sectiunea I. Precizari prealabile 73
6.1.1 Dimensiunea juridica 73
6.1.2 Dimensiunea psihologica 75
6.1.3 Dimensiunea sociologica 77
6.2 Sectiunea a II-a. Efectele personale fata de copiii minori 78
6.2.1 incredintarea minorului spre crestere si educare 78
6.2.2 Interesul copilului minor conform Codului Civil Francez 81
6.2.3 Legaturi personale cu minorul 82
6.3 Sectiunea a III-a. Efectele divortului cu privire la relatiile patrimoniale dintre parinti si copii 83
6.3.1 Obligatia legala de intretinere 83
6.3.2 Reprezentarea minorului in actele juridice 89
6.4 Sectiunea a IV-a. Modificarea efectelor divortului fata de copiii minori 93
6.4.1 Reincredintarea minorului spre crestere si educare 93
6.4.2 Marirea pensiei de intretinere 96
7. CONCLUZII 98
8. BIBLIOGRAFIE 99
8.1 TRATATE, CURSURI UNIVERSITARE 99
8.2 ARTICOLE, MONOGRAFII 100
8.3 PRACTICA JUCICIARA 102
8.4 ACTE NORMATIVE 102

Alte date

?

{p}.

?1. INTRODUCERE

Legiuitorul permite oricarei persoane casatorite sa solicite desfacerea casatoriei, atunci cand datorita unor motive temeinice relatiile de familie sunt vatamate grav si ireparabil iar continuarea casatoriei nu mai este posibila pentru sotul reclamant. Desfacerea casatoriei are implicatii din punct de vedere personal si social. Familia, ca celula de baza a societatii, trebuie sa se caracterizeze prin stabilitate si durabilitate.

În sensul stabilitatii casatoriei un rol important revine reglementarii legale cu privire la divort. Aceasta reglementare constituie o bariera impotriva atitudinilor usuratice fata de familie si societate. Divortul obtinut cu usurinta, fara seriozitate si simtul de rasundere necesar ar avea o influenta negativa asupra relatiilor de familie, chiar din momentul inchierii acestora, in sensul ca intemeierea familiei s-ar face fara prea multa chibzuinta. Viitorii soti ar putea incheia casatoria stiind ca o vor putea desface atunci cand considera necesar fara nici o dificultate. incheierea unor asemena casatorii nu ar fi nici in interesul sotilor respectivi si nici al societatii. Dimpotriva, daca divortul nu este permis decat pentru motive intemeiate verificate de organul de stat competent, datorita carora continuarea casatoriei nu mai este posibila pentru cel care cere desfacerea ei sau prin consimtamantul sotilor, aceasta va avea o influenta pozitiva asupra celor care vor sa se casatoreasca atragandu-le atentia asupra importantei pe care o prezinta casatoria. Vointa sotilor poate fi luata in considerare doar atunci cand raporturile dintre ei sunt grav vatamate, iar continuarea casatoriei nu mai este posibila, datorita unor motive temeinice, sau starii de sanatate a unuia dintre soti. Aprecierea temeiniciei acestor motive o poate face o autoritate de stat comun investita si anume instanta de judecata.

Este necesar, insa, sa avem in vedere si conotatiile sociale ale unui posibil divort. Studii sociologice recente insista asupra efectelor acestuia asupra minorilor. Copiii proventi din astfel de familii sunt expusi riscului de a repeta experienta in calitate de adulti, extinzand, astfel un lant intreg de probleme sociale. Apararea casatoriei nu inseamna mentinerea ei cu orice pret, demonstrandu-se ca solutiile rigide au generat si mentinut stari conflictuale, cu consecinte negative. Pe aceasta idee se fundamenteaza admiterea in legislatia noastra mai recenta (Legea nr. 59/1993) a divortului prin consimtamantul sotilor. Legea recunoaste, astfel, ca in realitate, exista suficiente temeiuri care i-au determinat pe soti sa divorteze.

Daca justitia constata ca respectul dintre soti nu mai exista, iar casatoria a devenit o situatie necinstita, in spatele careia se ascund relatii ilicite, ca legatura sufleteasca dintre soti a disparut fiind inlocuita prin dispret, aversiune si relatii ostile, nu este in interesul copiilor, al familiei sau al societatii de a impune mentinerea unei situatii legale, care nu corespunde realitatii [1 M.B. Cantacuzino – Elementele dreptului civil, Editura All, Bucuresti, 1998, p. 683].

2. CAPITOLUL I CONSIDERATII GENERALE

2.1 Sectiunea 1. Conceptii juridice privind divortul

2.1.1 1. Conceptii in functie de temeiul juridic al divortului

Dupa temeiul juridic care sta la baza divortului distingem:

a. Conceptia divortului prin efectul vointei partilor

b. Conceptia divortului prin efectul hotararii judecatoresti

c. Conceptia mixta a divortului

d. Conceptia divortului prin prisma Codului Civil Roman din 1865

e. Conceptia adoptata de Codul Familiei

a. Conceptia divortului prin efectul vointei partilor

Aceasta conceptie isi are originea in repudium-alungarea sotiei de catre sot, din vechiul drept roman, germanic, ebraic, islamic, s.a., expresie elocventa a puterii maritale nelimitate a barbatului in acele vremuri.

Cu timpul s-a atenuat puterea maritala a sotiei si aceasta a dobandit, si ea, dreptul la repudium, casatoria putand fi desfacuta prin vointa unilaterala a oricarui dintre soti precum si prin consimtamantul unilateral al sotilor (divortum commum consensu).

in doctrina conceptia divortului prin efectul vointei sotilor, si-a gasit argumentare mai ales in cadrul teoriei contractuale asupra casatoriei. S-a spus ca, asa cum incheierea casatoriei are loc prin vointa sotilor, tot astfel este logic ca si desfacerea acesteia sa poata avea loc prin vointa lor. Desfacerea constituie o reziliere, dupa caz, comuna sau unilaterala deoarece contractele incheiate pe durata nedeterminata, cum este si casatoria, este admisa si rezilierea unilaterala.

in ceea ce priveste constatarea consimtamantului mutual al sotilor, acesta se face, in cele mai multe din legislatiile care reglementeaza acest fel de divort. Sunt insa si legislatii potrivit carora constatarea consimtamantului mutual al sotilor se face pe cale administrativa, prin inregistrarea divortului la organele de stare civila, la simpla cerere a sotilor.

b. Conceptia divortului prin efectul hotararii judecatoresti

Conform acestei pareri, divortul se poate pronunta numai prin hotarare judecatoreasca si numai daca exista motive temeinice de divort. in aceasta conceptie vointa sotilor are rolul doar de a promova divortul prin actiune sau cerere reconditionala, nu insa si rolul de a solutiona desfacerea casatoriei ca in conceptia precedenta.

in doctrina conceptia divortului prin efectul hotararii judecatoresti corespunde teoriei institutionale asupra casatoriei si teoriei casatoriei-uniune; ea se justifica atat prin considerentul ca, asa cum este, cosimtamantul viitorilor soti nu este indestulator pentru incheierea casatoriei, tot astfel nu este indestulator pentru desfacerea acesteia cat si prin necesitatea de a asigura stabilitatea casatoriei si de a combate atitudini usuratice fata de casatorie si familie.

c. Conceptia mixta a divortului

Aceasta conceptie eclectica se infatiseaza, mai ales in aplicarea sa legislativa, sub doua variante:

in prima varianta, regula este desfacerea casatoriei prin efectul vointei sotilor si numai prin exceptie, cand sotii nu se inteleg asupra divortului, desfacerea casatoriei are loc prin efectul hotararii judecatoresti.

in a doua varianta, regula este desfacerea casatoriei prin efectul hotararii judecatoresti si numai prin exceptie in cazurile anume si limitativ prevazute de lege, desfacerea casatoriei poate avea loc prin efectul vointei sotilor.

d. Conceptia divortului prin prisma Codului Civil Roman din 1865

Codul Civil Roman din 1865 a adoptat conceptia mixta in cea de-a doua varianta. in continutul ei reglementarea era restrictiva: pentru a putea divorta in acest fel, barbatul trebuia sa aiba 25 de ani, iar femeia 21 de ani; cererea de divort nu se primea daca de la incheierea casatoriei ar fi trecut 20 de ani si nici dupa ce femeia ar fi implinit 45 de ani; in cazul casatoriilor autorizate de parinti sau de alti ascendenti era necesar si consimtamantul acestora la divort (art. 254 – 276 C.p. ; aceste texte au fost abrogate prin Legea 18/1948).

e. Conceptia adoptata de Codul Familiei

Codul Familiei a adoptat (la fel ca cele mai numeroase legislatii moderne) in privinta temeiului juridic al divortului, o conceptie mixta, la baza careia exista regula ca desfacerea casatoriei are loc prin efectul hotararii judecatoresti pentru motive temeinice care fac imposibila continuarea casatoriei si numai prin exceptie (in cazurile limitativ prevazute de lege), divortul poate avea loc pe baza acordului de vointa al sotilor. in aceasta ultima situatie, desfacerea casatoriei are loc tot pe calea hotararii judecatoresti. Art. 38 alin. 1 din Codul Familiei prevede ca: “instanta judecatoreasca poate desface casatoria prin divort atunci cand datorita unor motive temeinice raporturile dintre soti sunt grav vatamate si continuarea casatoriei nu mai este posibila”.

Divortul pe baza acordului ambilor soti se poate pronunta daca sunt indeplinite conditiile prevazute de art. 38 alin. 2 din Codul Familiei si anume:

a. pana la data cererii de divort a trecut cel putin un an de la data incheierii casatoriei

b. nu exista copii minori rezultati din casatorie.

2.1.2 Conceptii in functie de natura motivelor de divort