Pagina documente » Psihologie, Sociologie » Protectia juridica a copilului in Romania

Despre lucrare

lucrare-licenta-protectia-juridica-a-copilului-in-romania-2
Aceasta lucrare poate fi descarcata doar daca ai statut PREMIUM si are scop consultativ. Pentru a descarca aceasta lucrare trebuie sa fii utilizator inregistrat.
lucrare-licenta-protectia-juridica-a-copilului-in-romania-2


Cuprins

PROTECTIA JURIDICA A COPILULUI
iN ROMiNIA
- Planul lucrarii -
PREAMBUL ........ 1
CAPITOLUL I. DIMENSIUNEA JURIDICA INTERNATIONALA
A INSTITUTIILE DREPTURILE COPILULUI...... 3
Sectiunea I. Evolutia conceptului de drepturi ale copilului in
documentele internationale...... 4
Sectiunea a II-a. Jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor
Omului in privinta copiilor..... 10
CAPITOLUL II. DIMENSIUNEA JURIDICA NATIONALA
A INSTITUTIILE DREPTURILE COPILULUI.... 17
Sectiunea I. Principalele obiective ale masurilor juridice
luate in domeniul drepturilor copiilor.. 17
Sectiunea a II-a. Reflectarea prevederilor a Conventiei
Natiunilor Unite cu privire la drepturile
copilului in legislatia romina in vigoare ............. 21
Sectiunea a III-a. Exercitarea drepturilor copilului in
in legislatia romina 44
CAPITOLUL III. SITUATIA COPILULUI AFLAT iN
DIFICULTATE....... 51
Sectiunea I. Notiuni generale ... 51
Sectiunea a II-a. Protectia copilului institutionalizat ............. 52
Sectiunea a III-a. Protectia copilului cu handicap .. 60
Sectiunea a IV-a. Delincventa juvenila ... 65
Sectiunea a V-a. Copiii strazi .............. 71
CONCLUZII ...... 80
BIBLIOGRAFIE .............. 83

EXTRAS DIN DOCUMENT

? {p}?

PREAMBUL

Ne-am intrebat, oare, vreodata, cum ar fi lumea fara copii, ce sens ar avea existenta noastra fara acea picatura de divinitate daruita omului? Probabil, intrebarea nu s-a ridicat niciodata, deoarece, contrar regulii, raspunsul este simplu si sigur: totul ar fi nimic, adica omul ar fi un corp viu cu suflet mort. Si aceasta pentru ca tot ce tine de insasi fiinta umana - speranta, iubire, fericire, durere-este strans legat de copilarie, de copilul ce se ascunde in profunzimea spiritului fiecarui om.

Desi, adeseori, copil este sinonim cu fragilitate, naivitate, candoare, el trebuie identificat cu ce va sa vina, adica viitorul sa fie vazut prin ochii copiilor. Fiecare copil reprezinta o treapta in plus, pe care omenirea o urca pe scara evolutiei si a civilizatiei.

Dar, cum perfectiunea nu este un atribut uman, de cele mai multe ori, conditia copilului a fost gresit inteleasa si rau interpretata. Desi, sub alte forme, “Cruciada copiilor” [1 S.Columbeanu, “Cruciadele”, revista “Magazin istoric”, anul V, nr.3 (48) - martie 1971, p. 88-89. ] din Evul Mediu se manifesta in toate timpurile, deoarece tot raul pe care l-a scos la iveala mintea umana s-a abatut cu precadere asupra copiilor, recunoscut fiind faptul ca “ei platesc cel mai greu pret pentru miopia in politicile economice, gafele politice si razboaiele noastre”.

Problemele societatii sunt complexe si nenumarate, tocmai de aceea, pentru cei mai multi copii, perioada de inceput a vietii nu reprezinta “calde si blonde zile de betie copilareasca, lungi ragazuri senine ale nevinovatiei, surprize ale descoperirii de fiecare zi a universului” [2 G.Papini, “Un om sfarsit”, Ed. Lit. Univ., Bucuresti, 1969, p.5.].

În mod absolut, copilaria reprezinta natura in forma umana in chipul cel mai minunat, de aceea ea trebuie stearsa de orice bariera, de orice constrangere, trebuie stearsa orice intinaciune, tocmai pentru a marca intr-o maniera fericita intreaga viata a omului. Reintoarcerea la copilarie este frumoasa, dar anevoioasa, asa cum metaforic ne propune Giovanni Papini: “trebuie sa aruncam de pe noi pelerinele religiei, jiletca filozofiei, camasa prejudecatilor, cravatele innodate ale idealurilor, ghetele logicii si izmenele moralei. Trebuie sa ne razuim pielea, sa ne curatam sufletul, sa ne dezinfectam creierul, sa ne aruncam in apa curgatoare, sa redevenim copii inocenti, naturali, cum am iesit din uterul mamei.” [3 Ibidem, p.89.].

De aceea, omenirea trebuie sa-si protejeze copiii, sa le creeze un cadru propice cresterii, dezvoltarii si educarii normale, masurile juridice luate trebuind sa fie prima za a lantului de rezolvari pe care le reclama aceasta necesitate, deoarece investind in copii, investim in noi. Numai astfel, prin copii, oamenii devin nemuritori.

Lucrarea de fata isi propune sa evidentieze principalele instrumente juridice prin care este asigurata protectia si modul de promovare a drepturilor si libertatilor copiilor, dar si sa realizeze o monografie a situatiei sociale, economice, culturale si institutionale ale acestora.

CAPITOLUL I

DEZVOLTAREA COMPENSATORIE. SPECIFICUL RELATIEI ÎNV?TARE - DEZVOLTARE LA COPIII CU DEFICIENTE MINTALE

1. CONCEPTUL DE COMPENSARE SI DEZVOLTARE COMPENSATORIE

Mihai Golu (1976) considera compensatia o "Jege a dezvoltarii personalitatii", in general, si o defineste ca pe un "mecanism biologic de mentinere si redresare a functiilor vitale ale organismului..." (in: 7, p. 85). Prin urmare, este vorba nu numai de redresare, ci, in primul rand, de mentinerea functiilor vitale, ceea ce insemna ca disponibilitatea de a reactiona compensator este o trasatura comuna a tuturor organismelor, adica nu numai a celor cu deficiente, ci a oricarui individ aflat -la un moment dat sau permanent - in dificultate. In cele ce urmeaza, ne vom opri, desigur, asupra compensatiei la copiii cu deficiente.

1.1. Referindu-se in mod expres la acesti copii, M. L Zemtova (1965) defineste compensatia ca pe "un proces aparte de dezvoltare, in conditiile caruia se formeaza noi sisteme dinamice de legaturi conditionate; au loc diferite substituiri; se produc corectari si refaceri ale unor functii distruse sau nedezvoltate; se formeaza modalitati de actiune si insusire a experientei sociale; se dezvolta capacitati fizice si mintale, dar si personalitatea copilului in ansamblul sau" ( 7, p. 101).

Ca "lege" a procesului dezvoltarii, compensatia actioneaza in directia reechilibrarii acestui proces, ori de cate ori intervine un factor perturbator, de exemplu, o deficienta, o disfunctie, o incapacitate etc.

__Pag. 60

Tocmai de aceea, in psihopedagogia speciala, teoria dezvoltarii compensatorii ocupa un loc central.

Fenomenul dezvoltarii compensatorii este prezent Ia toate categoriile de copii cu deficiente, la fiecare categorie avand, insa, un anume specific si anumite limite. Evident ca altele vor fi aspectele concrete ale compensarii la copiii cu deficiente de vedere, comparativ cu cei avand deficiente de auz, chiar daca, in principiu, mecanismele procesului respectiv sunt aceleasi. Cu atat mai mult, aspecte deosebite se vor reliefa in cazul copiilor cu deficiente mintale, la care insasi baza organica a procesului compensator - creierul - este afectata intr-o forma sau alta.

in conditii defavorabile, rezultatele procesului compensator se pierd, adesea, prin decompensare. Acest fenomen, invers dezvoltarii compensatorii, se produce frecvent la copiii cu deficiente, de exemplu atunci, cand, dintr-un motiv sau altul, acestia intrerup programul terapeutic specific sau il parcurg superficial, inregistrand regrese si dezadaptari. La copiii cu deficiente mintale, fenomenul decompensarii este deosebit de frecvent si poate fi pus in legatura cu ceea ce B. Inhelder numeste «vascozitate genetica».

De asemenea, la copiii cu deficiente, inclusiv mintale, apar frecvent fenomene pseudocompensatorii, constand in reactii adaptative neadecvate, ca raspuns la conditii ambientale sau educative defavorabile. De exemplu, in conditiile unor relatii familiale tensionate, ale unor grupuri neglijate educativ, ale unor insuccese repetate, mai ales in planul performantelor intelectuale, unii elevi (cu capacitatea de efort scazuta sau cu alte dezechilibre) vor reactiona pseudocompensator prin manifestari negative in plan comportamental, prin obraznicii, bufonerii, vagabondaj etc. Unii autori considera ca tot prin reactii pseudocompensatorii repetate, la unele categorii de copii cu deficiente se consolideaza treptat anumite trasaturi caracteriale negative ca minciuna, tendinta de a lingusi etc.

Fenomene asemanatoare se pot intalni si la unii copii fara deficiente, dar avand nevoi speciale doar in planul educatiei, atunci cand aceste nevoi nu sunt luate in seama si nu sunt contracarate de timpuriu. La asemenea copii, mai ales daca ei prezinta si o anume fragilitate psihica si un dezechilibru afectiv, o decompensare cronica poate da nastere unor stari de falsa sau aparenta deficienta mintala, iar prin reactii pseudocompensatorii se poate ajunge la tulburari de conduita de tip reactiv.

1.2. in sens larg - abordata ca un fenomen comun tuturor organismelor vii - compensarea se poate realiza, dupa cum se stie, sub trei forme de baza:

- regenerarea organica - de pilda, refacerea cozii rupta la soparla - proces nesemnificativ, insa, pentru problema care ne intereseaza;

- vicarierea - adica, suplinirea unei functii pierdute, de exemplu, functia unui analizator (a unui organ de simt) prin activitatea altor analizatori; aceasta forma este implicata masiv in dezvoltarea compensatorie la copiii cu deficiente senzoriale;

- restructurarea functionala sau dinamica a activitatii vitale a oricarui organism lezat, in conditiile specifice, neobisnuite, pe care le creeaza prezenta oricarei deficiente sau incapacitati, in perspectiva (re)adaptarii la conditiile respective.

Referindu-se la acest fenomen de manifestare a mecanismelor compensatorii la persoanele cu deficiente, Dorin Damaschin (1973) considera a fi important de vazut «cum anume, in conditiile activitatii, ale educatiei si muncii se pot crea noi cai si noi mijloace compensatorii, atat pe calea vicarierii (a suplinirii), cat si pe calea restructurarii schemei functionale» (3, p. 36). Este evident ca, in afara activitatii - inclusiv sub forma sa de joc, de invatare, de munca - nu poate exista compensatie, indeosebi compensatie prin restructurarea schemelor functionale, acest proces bazandu-se pe interiorizarea treptata (uneori deosebit de dificila, mai ales la persoanele cu deficiente mintale) a unor modele de actiune, pe care cei in cauza le exerseaza in procesul adaptarii, fie spontan, fie dirijat.

__Pag. 61

1.3. in conceptia aceluiasi autor, in procesul dirijat al adaptarii compensatorii, trebuie avute in vedere urmatoarele principii:

1.3.1. Principiul integrarii si al ierarhizarii, care presupune raporturi dinamice de subordonare, comutare, succesiune, substitutie, sincronizare intre diferite componente ale comportamentului. Aceasta ierarhizare a planurilor, a componentelor dezvoltarii sau a adaptarii compensatorii la om este conditionata de raporturile sale cu mediul social, in afara relatiilor sociale, dezvoltarea individului uman - inclusiv dezvoltarea compensatorie si procesul adaptarii la persoanele cu handicap - sunt de neconceput. De aici, rezulta ca dezvoltarea compensatorie in plan biologic si psihic, la persoanele cu afectiuni si abateri de la traseele normale ale procesului dezvoltarii, nu se poate realiza optim decat in conditii favorabile de mediu social si cultural, inclusiv sub aspectul educatiei organizate.

in legatura cu acest aspect, M.I. Zemiova (1965) afirma unnatoarele: "Dependent de continut, de metodele si conditiile instruirii si ale educatiei, la cei cu deficiente se formeaza procedee si mijloace de actiune si de insusire a experientei sociale, se formeaza motivele si trebuintele sociale, care, treptat, devin forta metrica a dezvoltarii. Toate acestea conduc spre normalizarea functiilor afectate (s. n.) sau insuficient dezvoltate, spre prevenirea tulburarilor dezvoltarii" (7, p. 103).

Iata ca, in urma cu aproape patru decenii, ideea "normalizarii functiilor afectate" la cei cu deficiente era prezenta in literatura psihopedagogica, reflectand unul din principiile de baza ale teoriei compensatiei.