Cuprins

Aceasta lucrare poate fi descarcata doar daca ai statut PREMIUM si are scop consultativ. Pentru a descarca aceasta lucrare trebuie sa fii utilizator inregistrat.

Extras din document

Cuprins
Introducere.
Pagina
Capitolul I Fundamentele stiintifico-metodice ale protectiei sociale a persoanelor cu handicap mintal

i1 Etiologia handicapului mintal

i2 Definirea termenilor de handicap mintal si deficienta mintala

9
i3 Asistenta sociala a persoanelor cu handicap mintal
19
Capitolul II Politica sociala fata de persoanele cu handicap mintal

i1 Situatia persoanelor cu handicap mintal in Republica Moldova
39
i2 Legislatia privind protectia sociala a persoanelor cu handicap mintal

44
Capitolul III Integrarea sociala si profesionala a persoanelor cu handicap mintal

i1 Particularitatile integrarii sociale si profesionale a persoanelor cu handicap mintal in Republica Moldova

55
i2 Reteaua de servicii sociale privind suportul oferit persoanelor cu handicap mintal in Republica Moldova

66
incheiere
Bilbliografie
Anexa

Alte date

?{p}

?Introducere

Actualitatea temei este anume problema ce tine de persoana cu handicap mintal care este o categorie a populatiei cu o pozitie evident dezavantajata fata de alte categorii de oameni, aceasta fiind ca una din problemele majore si ea poate fi solutionata numai prin efortul comun al tuturor oamenilor de buna credinta din domeniile: politica, social, afaceri, stiinta, cultura.

Gradul de civilizare a societatii in mare masura este determinata de atitudinea fata de aceste persoane ce au un handicap mintal. Crearea conditiilor pentru educatie si invatamint, adaptare socio-profesionala si integrare sociala a persoanelor respective constituie si un obiectiv principal al oricarui stat si a comunitatii mondiale in general.

Tema mai poate fi actuala si prin stringenta diferentiere a persoanelor cu handicap mintal, care este determinata de particularitatile individual-tipologice a persoanelor anormale si asigura realizarea maximala a posibilitatilor de cunoastere a acestora. Diferentierea persoanelor cu handicap mintal este o problema fundamentala a stiintei defectologice, o actiune complexa care se realizeaza interdisciplinar (medicina, psihologie, pedagogie, etc.) axindu-se pe particularitatile dezvoltarii psihofizice individuale. Problema handicapului in rindurile copiilor si tinerilor este una dintre cele mai acute nu numai in domeniul de ocrotire a mamei si a copilului dar si in viata sociala a tarii.

Actualitatea temei mai este determinata si de un numar mare de factori:

a) nivelul inalt al handicapului si tendinta generala de crestere a acestuia cu implicatii asupra starii de sanatate a tinerilor cu handicap mintal si resursele muncitoare ale societatii.

b) aparitia in familie a unui copil ce are un handicap si mai ales cind are un handicap mintal in 20% din cazuri afecteaza planurile profesionale a parintilor dar mai ales a mamelor, in 80% din cazuri mamele ce cresc si educa copii cu handicap neuro-psihic renunta la activitatea lor de munca.

c) se deregleaza climatul psihologic in familie: 3% din familii se destrama, 9,2% din tati incep sa faca abuz de alcool.

d) se maresc cheltuielile statului pe contul pensiilor, subventiilor, serviiciilor medicale acordate copiilor ce au un handicap mintal mai ales.

e) intr-o masura oarecare persoanele ce au un handicap mintal cit si celelalte categorii de persoane ce au alte tipuri de handicap influienteaza situatia demografica in republica.

Scopul lucrarii consta in studierea problemei legata de protectia persoanelor cu handicap mintal atit in plan social cit si in plan legislativ la fel si determinarea particularitatilor specifice de dezvoltare a psihomotricitatii, a integrarii lor sociale si profesionale si a capacitatilor de munca a acestor persoane ce au un handicap mintal.

Obiectivele lucrarii sunt:

? pentru a studia mai aprofundat problema ce tine de protectia persoanelor cu handicap mintal ar fi bine daca se va studia si se va face cunostinta cu un anumit numar de literatura si monografii referitoare la acest domeniu.

? altul ar fi si acela de a cunoaste numarul persoanelor ce au un astfel de handicap atit din mediul urban cit si din cel rural.

Metodele si tehnicile de studiu

Studierea problemei abordate s-a realizat prin aplicarea unui complex de metode: studierea si analiza literaturii stiintifice de specialitate (analiza documentara), s-a mai utilizat si metode teoretice – analiza empirica – observarea, studiu de caz; statistice – aflindu-se numarul persoanelor ce au un handicap mintal si cei care sunt institutionalizati intr-o institutie sociala si speciala si aflarea acestor institutii, s-au mai folosit si unele scheme si tabele ce tin de domeniul dat.

Însa toate acestea nu solutioneaza sirul de probleme ce apar tot mai recent in viata de zi cu zi a persoanelor cu handicap mintal si toate acestea numai prin a i se da drepturi egale si sanse de a se integra atit social cit si profesional.

Continutul tezei

Lucrarea consta din introducere, 3 capitole a cite 2-3 paragrafe, incheiere, bibliografie si anexa.

În introducere se fundamenteaza actualitatea temei, se determina scopul si obiectivele lucrarii, metodele si tehnicile de studiu.

Capitolul I Fundamentele stiintifico-metodice ale protectiei sociale a persoanelor cu handicap mintal.

Acest capitol cuprinde definirea conceptului de handicap mintal si de deficienta mintala, la fel si aducerea la cunostinta a etiologiei handicapului mintal si lucrul cu aceasta categorie de persoane.

În urma studierii si analizei literaturii stiintifice cu referinta la categoria de persoane ce au un handicap mintal distindem ca handicapul mintal desemneaza starea de limitare a capacitatilor umane si consecintele acestei limitari ce este un dezechilibru in viata unei persoane in incercarea acestuia de a-si asuma si indeplini rolul social la un nivel identic cu ceilalti membri ai societatii.

Dupa cum se stie o persoana ce are un anumit handicap, acesta il poate avea prin influienta negativa a mediului ambiant, deficiente in functionarea serviciilor medico-sanitare, infectii intrauterine, etc.

Lucrind cu aceasta categorie de persoane din partea asistentului social sunt necesare o serie de insusiri etico-morale, insusirea unui set de valori, cunostinte si aptitudini prin care sa se poata lucra cu persoanele date, de asemenea asistentul social trebuie sa tina seama de dreptul clientului de a decide in cunostinta de cauza, dar si de necesitatea de a raspunde exigentelor altor imperative valorice. Persoana cu handicap mintal trebuie privita ca o individualitate specifica diferita de alte persoane din aceeasi categorie.

Dupa cum se stie munca sociala nu este centrata asupra nevoilor intregii populatii ci doar asupra unui numar relativ de oameni.

Capitolul II Politica sociala fata de persoanele cu handicap mintal in Republica Moldova.

Acest capitol fundamenteaza situatia persoanelor cu handicap mintal in Republica Moldova si aducerea la cunostinta a legislatiei nationale si cele internationale referitoare la aceste persoane.

Situatia acestor persoane in Republica Moldova este inacceptabila atit din punct de vedere uman, social cit si cultural mai ales a celor ce sunt in institutii si care au nevoie de asistenta si ajutor permanent, pentru unii chiar 24/24 ore.

La momentul actual in Republica Moldova sunt circa 120 mii de persoane cu handicap, ceea ce constituie 3-4% din populatia tarii si acest numar este in crestere. De asemenea creste si numarul copiilor cu handicap.

Fenomenul trebuie sa ne puna in garda ce accentuiaza necesitatea de a accelera elaborarea strategiei politii sociale, care va da posibilitatea manifestarii potentialului profesional, intelectual si creativ al acestor persoane.

Drepturile omului sunt respectate in masura in care sunt cunoscute si in masura in care sunt insisite. Este necesar ca oricare individ sa constientizeze existenta proprilor drepturi si sa respecte drepturile celuilalt. Statul este obligat sa elaboreze si sa aplice o politica nationala de dezvoltare, care ar da posibilitatea cresterii constante a bunastarii intregii populatii, a tuturor indivizilor fara nici o descriminare, inclusiv si cea de sanatate. Una din problemele majore este protectia si exercitarii drepturilor a persoanelor ce au un handicap mintal, persoane cu o pozitie dezavantajoasa fata de alte persoane, ea fiind socotita si ca o problema a intregii societati.

Capitolul III Integrarea sociala si profesionala a persoanelor cu handicap mintal in Republica Moldova.

Acest capitol contine particularitatile de integrare sociala si profesionala a persoanelor cu handicap mintal la fel si reteaua de servicii sociale acordate in sprijinul sustinerii persoanelor cu acest tip de handicap.

În Republica Moldova politica publica de sustinere a persoanelor cu handicap este ineficienta. Multe bariere din societate impiedica acomodarea lor la viata social-activa printr-o participare deplina. Schimbarile din societate trebuie sa duca la excluderea obstacolelor si sa permita integrarea persoanelor cu handicap in societate prin crearea posibilitatilor de egala participare la viata activa (prin gasirea unui loc de munca, prin participarea lor la diverse activitati pentru a-si comunica si exprima liber prin orice mijloace de informare punctele sale de vedere in fata unui anumit public, etc.)

Capitolul I Fundamentele stiintifico-metodice ale protectiei sociale a persoanelor cu handicap mintal

§1 Etiologia handicapului mintal

În toate epocile copii cu anomalii erau observati de cei din jur, caci aceste nenorocite fiinte au solicitat intotdeauna o atentie sporita. Societatea nu a putut sa nu-si determine atitudinea fata de aceste persoane.

Pe parcursul secolelor, atitudinea societatii fata de aceste persoane cu anomalii in dezvoltare mintala a fost in dependenta directa de nivelul de dezvoltare al culturii invatamantului, medicinii, propasirii economice. Se stie ca in Grecia Antica si India, de exemplu, persoanele cu deficiente atit fizice cit si mintale pronuntate erau nimiciti si aruncati in prapastie.

Pornind de la clasificarea stiintifica a bolilor mintale, doar in secolul XIV-XV se incetatenesc notiunile formulate de grecii antici si romani referitor la bolile mintale. În epoca lui Galileo Galilei si Jiordano Bruno devine proeminenta figura profesorul – medic Felix Platter (1537-1614) care viziteaza manastiri si inchisori, observand comportamentul suferinzilor de boli mintale care se aflau anume in aceste asezaminte. Dupa moartea lui Platter apar doua lucrari ale sale „Observari” si „Practica medicala”, in care este realizata prima clasificare a suferinzilor de boli mintale .

În lumea antica si in Evul Mediu desi biserica ii chema pe toti oamenii la mila si indurare, societatea era prea putin preocupata de destinul persoanelor cu handicap mintal. La aceste persoane oamenii se uitau ca la niste fiinte condamnate, care nu merita compasiune. În aceeasi epoca de asemenea erau si cazuri cand cei bogati tindeau sa capete anumite dobinzi, castiguri din faptul ca adaposteau o persoana cu handicap mintal. În Roma Antica uneori, o persoana cu handicap mintal era ocrotit doar ca sa-i distreze pe cei bogati si oaspetii lor. În manastirile catolice si ortodoxe acest tip de persoane erau tinuti ca sa adune pomana.

În India, de exemplu, si pina astazi exista o secta religioasa in care credinciosii traiesc doar din pomenile adunate de catre persoane cu acest tip de handicap. Bineinteles in manastiri erau adapostiti doar unii dintre acesti nenorociti. Iar majoritatea dintre ei peregrinau, hoinareau de foame caci familiile nu vroiau sau nu doreau sa intretina un copil sau o persoana lipsita de minte. [1 Racu Aurelia Istoria psihopedagogiei speciale. Chisinau 1997.]

Ian Amos Comenius este primul pedagog care vorbeste despre necesitatea de a manifesta grija de acele persoane care au un handicap mintal pentru ai instrui si educa. În cartea sa “ Didactica Magna” pedagogul scrie: Cel care de la nastere e lipsit de minte are nevoie cu atit mai mult de ajutor, de instruire si educatie. Nu exista o minte slaba, care nu ar putea fi cit de cit pe calea invataturii. Tot in Epoca Renasterii apare si problema referitor la statutul juridic al deficientului mintal. Totusi oricare ar fi legile si straduintele oamenilor carturari de a schimba starea sociala a persoanelor cu handicap, societatea nu-si asuma mare raspundere fata de persoanele cu capacitati mintale reduse, destinul acestora ramanind inca mult timp in voia hazardului. Materialistii francezi optau pentru o aptitudine umanista fata de bolnavii mintali. În 1793 „Conventul” organul suprem de conducere al revolutiei franceze, prin declaratia dreptului omului si intr-un sir de alte decrete a remarcat ca ajutorul acordat oamenilor nenorociti este sacra datorie sociala, ca societatea este datoare sa asigure un loc de munca pentru fiecare om apt sa munceasca si sa indestuleze existenta celor ce nu pot munci – e vorba de persoanele cu anumite disfunctii in dezvoltarea psiho-fizica. Revolutia franceza considera ocrotirea sociala nu ca o pomana sau o manifestare filantropica, ci ca o datorie a statului.