Cuprins

Aceasta lucrare poate fi descarcata doar daca ai statut PREMIUM si are scop consultativ. Pentru a descarca aceasta lucrare trebuie sa fii utilizator inregistrat.

Extras din document

?Capitolul 1: Stadiul actual al cunoasterii

1.1. Notiunea de publicitate

Publicitatea (sinonima termenului englez advertising) este definita astfel de Asociatia Americana de Marketing : „Orice forma platita de promovare nonpersonala de idei, bunuri sau servicii, de catre un anuntator ( engl.announcer) identificat”.

Din aceasta definitie rezulta urmatoarele : publicitatea, respectiv produsele acesteia, reclamele, ce se comunica in cea mai mare masura pe suport mediatic, trebuie platite (spatiul de tiparire in ziare, reviste, spatiul de emisie la radio, tv), altfel avem de a face cu publicitate „mascata”, ceea ce este neetic; cei care realizeaza publicitatea fac o promovare „nonpersonala”, deci nu in nume personal, ci ca intermediari intre „anuntatori” (firme, marci, organizatii etc.) si publicurile lor (consumatorii); publicitatea nu se refera doar la promovarea de produse si servicii (comerciala) ci si la idei (publicitate noncomerciala, ca de exemplu campaniile pe teme sociale sau politice).

Publicitatea este definita de Institutul practicantilor in publicitate din Anglia ca fiind “cel mai convingator mod de a prezenta un mesaj de vanzare publicului vizat, la cele mai mici costuri”.

In viziunea McCann Erickson, publicitatea reprezinta “Adevarul bine spus” (“Truth well told”), acesta fiind chiar sloganul renumitei companii.

Bovee si Arens descriu publicitatea ca fiind “procesul de comunicare impersonala si persuasiva a unei informatii referitoare la produsele, serviciile sau ideile unui ‚sponsor’ prin diferite medii, proces care de obicei este platit” [1 Courtland L. Bovee/William F. Arens – Contemporary Advertising, editia a III-a, editura Erwin, Madison SUA, pag 5].

Howard Morgens, presedintele companiei Procter&Gamble spunea intr-una din discutiile sale cu David Ogilvy, una din personalitatile cele mai renumite din lumea publicitatii, „Noi credem ca publicitatea este cea mai eficienta metoda de vanzare catre consumator. Daca vreodata vom gasi metode mai bune pentru a vinde tipul de produse pe care il producem noi, atunci le vom aborda” [2 David Ogilvy – Ogilvy on advertising editura Vintage Books, New York, 1983].

Astazi se poate vorbi despre publicitate ca o industrie, cu un rol important in economia oricarei tari, ca un domeniu specializat al comunicarii, cu implicatii de ordin social si nu numai, ca un fenomen aflat in continua evolutie, in stransa legatura cu societatea de consum.

În ce priveste aparitia si evolutia publicitatii, exista doi factori principali ce au favorizat-o : pe de o parte existenta si dezvoltarea activitatilor comerciale iar pe de alta parte aparitia si evolutia mass-media .

1.2. Mass-media

Sintagma mass-media desemneaza ansamblul mijloacelor de informare in masa ori chiar comunicarea de masa, in intregul ei. [3 Dorin Popa, Mass-media, astazi, Institutul European, Iasi, 2002, p.5]

De-a lungul deceniilor expresia mass-media a fost inlocuita de termenul media care semnifica, simultan, tehnica de producere si transmitere a mesajelor, suma mesajelor difuzate si chiar ansamblul producatorilor acestor mesaje. Astazi se folosesc constructii lingvistice care contin acest cuvant si care s-au impus in limbajul specialistilor: multimedia, noile media, macromedia, hypermedia, media analysis, mediatizare sau mediere.

Mass-media, in conceptia lui Sergiu Tamas, este definita astfel: „Ansamblul mijloacelor si modalitatilor tehnice moderne de informare si influentare a maselor sau, altfel spus, comunicarea de masa realizata prin presa, radio, televiziune, cinematograf, discuri si alte mijloace. Gruparea lor intr-o singura categorie se intemeiaza pe faptul ca toate contribuie la crearea unei culturi de masa, proprie civilizatiei moderne, diferita de cultura rezervata publicului instruit, cultura dobandita prin institutii de invatamant si carti. Cultura de masa vehiculeaza prioritar anumite valori (tinerese, frumusese feminine sau masculine, confort, consum) si elaboreaza o mitologie proprie (vedete). Comunicarea de masa a devenit deosebit de importanta in politica si activitatea de guvernare a societatii, datorita posibilitatilor oferite pentru informarea si influentarea milioanelor de cetateni, ceea ce a determinat o anumita estompare a formelor traditionale de comunicare politica. În aceste procese, un rol prioritar revine televiziunii.” [4 Sergiu Tamas, Dictionar politic, Editura Academiei Romane, Bucuresti, 1993, p.167]

În timp, elementul media a constituit un prilej de controverse si dispute conceptuale, ajungand sa primeasca acceptii diverse:

a) tehnica sau un ansamblu de tehnici de:

- producere a mesajelor si de fabricare a unor suporturi manevabrile, ceea ce implica un anume timp de transport;

- transmitere instantanee a mesajelor printr-un canal anume (unde hertziene, cablu) catre un terminal (receptor, monitor);

b) ansamblul mesajelor create cu ajutorul acestei tehnici;

c) ansamblul organizatiilor care produc sau trateaza aceste mesaje. [5 Mihai Coman, Introducere in sistemul mass-media, Editura Polirom, Iasi, 1999, p.19]

În ultimele decenii au fost realizate numeroase studii despre mass-media, iar crearea unor noi mijloace de multiplicare a mesajelor – internetul, noile media, satelitii comunicationali, multimedia, intranetul, hypermedia – a facut necesara aparitia de institutii care sa poata utiliza si gestiona noile tehnologii, comunicarea cunoscand dimensiuni impresionante.

Studiile asupra sistemului mass-media manifestate in ultimele trei decenii, s-au dovedit a fi preocupate de efectele si puterea acesteia la nivel societal.

Studiul stiintific [6 Dorin Popa, op.cit., p.12] al procesului de comunicare tinde sa se centreze pe una sau alta din urmatoarele intrebari: cine spune? ce spune? prin ce canal? cui? cu ce efect?. Specialistul lui „cine” (comunicatorul) studiaza factorii care dau nastere comunicarii si o dirijeaza. Aceasta subdiviziune se numeste analiza de reglare (control analysis). Cel care studiaza radioul, presa, cinematograful si alte canale de comunicare participa la analiza mijloacelor de informare (media analysis). Cand centrul de interes s-a constituit din persoanele atinse de aceste mijloace de informare, vorbim de analiza audientei (audience analysis). Daca problema tratata se refera la impactul asupra receptorilor, se vorbeste despre analiza efectelor (effect analysis).

În opinia cercetatorilor Lasswell, Lazarsfeld si Hovland, media sunt parti ale socialului, asigurandu-i acestuia importante functii, precum informarea, educarea, divertismentul etc.. Mass-media raspund continuu cerintelor si urgentelor sociale.

McQuail [7 Denis McQuail, Sven Windahl, Modele ale comunicarii pentru studiul comunicarii de masa, Editura Scoala Nationala de Studii Politice si Administrative, Bucuresti, 2001, p.35] considera mass-media ca fiind „o sursa de putere”, „o arena” in care afacerile vietii publice sunt jucate la nivel mondial, dar si relansatori ai culturii de calitate sau arbitri ai modei, manierelor si ai stilurilor de viata. Media sunt o industrie in crestere si foarte schimbatoare, asigurand locuri de munca, producand bunuri si servicii, hranind industrii apropiate. De asemenea, pot fi intelese ca o institutie, dezvoltandu-si propriile reguli si norme care o leaga de alte institutii sociale. Institutia mass-media este reglata, la randul ei, de catre societate. [8 Dorin Popa, op.cit., p.17]

În general, comunicarea umana se poate constitui pornind de la doua mari tipuri de relatii:

a) directe: comunicarea se realizeaza intre doua sau mai multe personae, aflate in pozitii de proximitate (de obicei spatiala); in actul comunicarii ele interactioneaza, se influenteaza reciproc. Acest tip de comunicare poarta numele de comunicare interpersonala;

b) indirecte: comunicarea este mediata de un suport mai mult sau mai putin complex din punct de vedere tehnologic (scrisoarea, telefonul, calculatorul) sau de un bun produs de un ansamblu de institutii, specialisti si dotari tehnologice (cartile, filmele, ziarele, radioul, televiziunea, internetul). [9 Mihai Coman, op.cit., p.14]

Alte date