Pagina documente » Chimie, Biologie, Agronomie » Reactia ecofiziologica a graului fata de tipul de fertilizare organica

Despre lucrare

lucrare-licenta-reactia-ecofiziologica-a-graului-fata-de-tipul-de-fertilizare-organica
Aceasta lucrare poate fi descarcata doar daca ai statut PREMIUM si are scop consultativ. Pentru a descarca aceasta lucrare trebuie sa fii utilizator inregistrat.
lucrare-licenta-reactia-ecofiziologica-a-graului-fata-de-tipul-de-fertilizare-organica


Cuprins

Cuprins
PARTEA GENERALA
CAPITOLUL I
IMPORTANTA, BIOLOGIA SI ECOLOGIA GRiULUI
1.1. IMPORTANTA CULTURII GRiULUI
1.2. BIOLOGIA GRiULUI
1.2.1.Raspindirea culturii griului
1.2. Sistematica. Origine. Soiuri.
1.2.3.Particularitati biologice
1.2.4. Structura productiei la griu
1.3. ECOLOGIA GRiULUI
1.3.1. Cerintele griului fata de caldura
1.3.2. Cerintele griului fata de umiditate
1.3.3. Cerintele griului fata de sol
1.3.4. Zone ecologice ale culturii griului
CAPITOLUL 2
NUTRITIA MINERALA A PLANTELOR CU AZOT
2.1. ROLUL FIZIOLOGIC AL AZOTULUI LA PLANTE
2.1.1. Forma din sol.
2.1.2. Forma de absorbtie
2.1.3. Prezenta in plante
2.1.4. Actiuni specifice
2.1.5. Simptomele de carenta si exces
2.2. PARTICULARITATI ALE NUTRITIEI MINERALE CU AZOT LA GRiU
CAPITOLUL III
CARACTERISTICILE PROCESULUI DE
FOTOSINTEZA LA PLANTE
3.1. ORGANELE SI ORGANITELE FOTOSINTEZEI
3. 2. PIGMETII FOTOSINTETICI
3.2.1. Plasarea in cloroplaste.
3.2.1. Extragerea si separarea pigmentilor
3.2.2. Compozitia chimica a pigmentilor fotosintetici.
3.2.3. Sistemele fotosintetice
3.3. ALTI PIGMENTI FOTORECEPTORI
PARTEA SPECIALA
CAPITOLUL IV
SCOPUL SI OBIECTIVELE LUCRARII.
MATERIALUL SI METODA DE CERCETARE
4.1. SCOPUL SI OBIECTIVELE LUCRARII
4.2. MATERIALUL SI METODA DE CERCETARE
CAPITOLUL V
CADRUL NATURAL
SI CONDITIILE DE EXPERIMENTARE
5.1. PREZENTAREA UNITATII
5.2. ASEZARE GEOGRAFICA
5.3. GEOMORFOLOGIA SI HIDROLOGIA ZONEI
5.4. PRINCIPALELE CARACTERISTICI ALE CLIMEI
5.4.1. Regimul termic
5.4.2. Regimul pluviometric
5.4.3. Lumina
5.4.4. Nebulozitatea.
5.4.5. Regimul eolian
5.5. CARACTERIZAREA SOLULUI
5.6. FLORA CULTIVATA SI SPONTANA DIN ZONA
CAPITOLUL VI
REZULTATE OBTINUTE
6.1. REACTIA ECOFIZIOLOGICA A GRiULUI FATA DE TIPUL DE FERTILIZARE ORGANICA
6.1.1. Efectul agrofondului asupra cresterii organelor aeriene
6.1.2. Efectul agrofondului asupra continutului de pigmenti foliari
6.1.3. Efectul agrofondului asupra starii fitosanitare a plantelor.
6.1.4. Efectul agrofondului asupra unor elemente ale productiei.
6.2. REACTIA ECOFIZIOLOGICA A GRiULUI FATA DE FERTILIZAREA MINERALA CU DIFERITE DOZE DE AZOT
6.2.1. Efectul fertilizarii cu diferite doze de azot asupra cresterii organelor aeriene.
6.2.2. Efectul fertilizarii cu diferite doze de azot asupra continutului de pigmenti foliari
6.2.3. Efectul fertilizarii cu diferite doze de azot asupra starii fitosanitare a plantelor.
6.2.4. Efectul fertilizarii cu diferite doze de azot asupra unor elemente ale productiei.
BIBLIOGRAFIE

EXTRAS DIN DOCUMENT

?

PARTEA GENERAL?

CAPITOLUL I

IMPORTANTA, BIOLOGIA SI ECOLOGIA GRÂULUI

1.1. IMPORTANTA CULTURII GRÂULUI

Graul este cea mai importanta planta cultivata, cu mare pondere alimentara. Suprafetele intinse pe care se seamana, precum si atentia de care planta se bucura se datoresc: continutului ridicat al boabelor in hidrati de carbon si proteine si raportului dintre aceste substante, corespunzator cerintelor organismului uman; conservabilitatii indelungate a boabelor si faptului ca pot fi transportate fara dificultate; faptului ca planta are plasticitate ecologica mare, fiind cultivata in zone cu climate si soluri foarte diferite; posibilitatilor de mecanizare integrala a culturii.

Graul este cultivat in peste 100 de tari si reprezinta o importanta sursa de schimburi comerciale.

Boabele de grau sunt utilizate indeosebi pentru producerea fainii destinata fabricarii painii – aliment de baza pentru un numar mare de oameni (dupa unele statistici, 35 – 40% din populatia globului). De asemenea, boabele de grau sunt folosite pentru fabricarea pastelor fainoase, precum si ca materie prima pentru alte industrii foarte diferite.

Tulpinile (paiele) ramase dupa recoltat au utilizari multiple: materie prima pentru fabricarea celulozei, asternut pentru animale, nutret grosier, ingrasamant organic, incorporate ca atare in sol, imediat dupa recoltare, sau dupa ce au fost supuse unui proces de compostare.

Taratele – reziduuri de la industria de morarit – sunt un furaj concentrat deosebit de valoros, bogat in proteine, lipide si saruri minerale.

Boabele de grau pot reprezenta si un furaj concentrat foarte apreciat, superior porumbului sub aspectul valorii nutritive, al pretului si chiar ca productivitate. Folosirea boabelor de grau ca furaj este mai putin raspandita la noi, dar este practicata in majoritatea tarilor mari producatoare de grau.

Sub aspect economic, cultura graului ofera avantajul ca este integral mecanizata. Totodata, graul este o foarte buna premergatoare pentru majoritatea culturilor, deoarece paraseste terenul devreme si permite efectuarea araturilor de vara. Ca urmare, dupa grau poate fi semanata, in principiu, orice cultura; dupa recoltarea soiurilor timpurii de grau pot fi amplasate unele culturi succesive.

1.2. BIOLOGIA GRÂULUI

1.2.1.Raspandirea culturii graului

Planta de grau se caracterizeaza printr-o mare plasticitate ecologica, ceea ce ii permite sa fie cultivata pe toate continentele, intre 66o latitudine nordica si 45o latitudine sudica, de la nivelul marii si pana la 3500 m altitudine. În deceniul trecut, pe glob s-au cultivat cu grau circa 230 milioane hectare, dar in ultimii ani suprafata a cunoscut o oarecare scadere, pana la 220 milioane hectare in 1992. Productia globala de grau a atins 599 milioane tone in 1991 si 563 milioane tone in 1992. Randamentul mediu mondial in ultimii ani a fost de 2370 – 2600 kg boabe/ha. Tarile mari producatoare si exportatoare de grau sunt: S.U.A., Canada, Australia, Argentina. Mari importatoare de grau sunt in prezent: China, Egipt, Japonia, si tarile fostei URSS.

În Romania, suprafetele cultivate cu grau au cunoscut modificari putin importante in ultimele decenii. Suprafetele cultivate in ultimii ani au oscilat in jurul acestor valori (2,1 – 2,2 milioane hectare) si au o tendinta in scadere. Anul agricol 1991 – 1992 reprezinta o exceptie, cu numai 1,45 milioane hectare semanate cu grau datorita schimbarii formei de proprietate a terenului, datorita neclaritatilor legate de sistemul de finantare, dar si de conditiile climatice putin favorabile din perioada de semanat a graului. Productiile obtinute la grau in Romania au oscilat intre valorile de 2400 – 2800 kg boabe/ha, variind de la un an la altul, in primul rand in functie de gradul de favorabilitate al conditiilor meteorologice.

1.2. Sistematica. Origine. Soiuri.

Sistematica. Graul apartine genului Triticum, clasa Monocotyledonopsida, ordinul Graminilis, familia Graminaceae (Poaceae). Genul Triticum cuprinde un numar mare de forme salbatice si cultivate, clasificate diferit de-a lungul timpurilor pe baza anumitor criterii. În prezent, este acceptata si utilizata mai frecvent clasificarea genetica conceputa de cercetatorul rus N. Vavilov si modificata de J. Mac Key. Formele cultivate au rezultat prin incrucisarea intre diferite specii cultivate si spontane.

Grupa diploida (2 n = 14 cromozomi) cuprinde forma salbatica Triticum monococcum ssp. boeoticum si forma cultivata T. monococcum ssp. monococcum.

Forma cultivata se caracterizeaza prin boabe care raman imbracate dupa treierat, care dau o faina galbena bogata in gluten.

Grupa tetraploida (2 n = 28 cromozomi) a rezultat prin incrucisarea spontana a granelor diploide cu specia spontana Agilops speltoides. Forma salbatica din aceasta grupa este T. turgidum ssp. dicoccoides, iar formele cultivate sunt restul.

T. turgidum ssp. dicoccum a fost principala cereala a vremurilor vechi; din cauza pretentiilor sale fata de caldura, a fost inlocuit, treptat, incepand inca din epoca bronzului, de speciile hexaploide.

Bobul ramane imbracat dupa treierat si este sticlos, bogat in proteine.

T. turgidum ssp. turgidum convar. durum a provenit din specia anterioara prin mutatii. Este cultivat inca de pe vremea Imperiului Roman. Se caracterizeaza prin cerinte mari fata de caldura si rezistenta la seceta, dar sensibil la ger.

În prezent se cultiva pe cca. 9 % din suprafata mondiala cu grau, cu precadere in zonele ceva mai calde. Bobul este mare, sticlos, cu continut ridicat in substante proteice si gluten de calitate inferioara pentru panificatie; insa excelent pentru producerea pastelor fainoase. Spicul este dens, intotdeauna aristat, cu ariste mai lungi decat spicul.

Graul durum cuprinde mai multe varietati diferentiate dupa culoarea spicelor si a aristelor, pubescenta glumelor, culoarea boabelor. Soiurile mai mult cultivate apartin varietatilor: melanopus, apulicum, coerulescens si hordeiforme.

Grupa hexaploida (2n = 42 cromozomi) a provenit prin incrucisarea spontana a granelor tetraploide cu specia salbatica Aegilops squarosa.

T. aestivum ssp. vulgare se cultiva pe cca. 90% din suprafata mondiala cultivata cu grau. În prezent, se apreciaza ca exista in cultura peste 10.000 varietati si soiuri de grau de toamna si de primavara.

Pe plan mondial, cea mai mare parte din suprafata semanata cu grau (cca. 70%) este ocupata cu grau de toamna, iar restul, de primavara. În unele regiuni ale globului graul de toamna nu suporta temperaturile scazute din timpul iernii si degera sau planta nu rezista in cazul in care stratul de zapada acopera solul o perioada de timp mai mare de sase luni. În asemenea conditii, se seamana graul de primavara, care poate sa ajunga la maturitate in perioada scurta a verii, in Canada semanandu-se pe 94% din suprafata agricola cu grau. În tara noastra, graul de toamna ocupa 99% din suprafata totala cultivata, iar restul suprafetei este cultivata cu grau de primavara.

Bobul graului comun este scurt, oval alungit si fainos, foarte potrivit pentru panificatie. Graul comun se caracterizeaza prin spice aristate si nearistate, cu 3 – 5 flori in spiculet care formeaza 1 – 4 boabe golase, iar rahisul este flexibil. Aceasta specie cuprinde numeroase varietati care se diferentiaza intre ele dupa prezenta sau absenta aristelor, culoarea glumelor si a aristelor, pubescenta glumelor, culoarea boabelor. Soiurile de grau cultivate in prezent, in tara apartin varietatilor erytrospermum (spic alb, aristat, glume glabre, bob rosu), lutescens (spic alb, nearistat, glume glabre, bob rosu), ferrugineum (spic rosu, aristat, glume glabre, bob rosu) si milturum (spic rosu, nearistat, glume glabre, bob rosu).

Originea graului. N. Vavilov a identificat pentru grau patru centre de origine: centrul asiatic central, centrul din Orientul Apropiat, centrul abisinian si centrul mediteranean.

Soiuri cultivate in Romania. Actualmente lista oficiala de soiuri cuprinde numai soiuri de conceptie romaneasca. Aceste soiuri se caracterizeaza printr-un potential ridicat de productie, de 9 – 10 t boabe/ha, cu rezistenta la cadere, la ger, la iernare, la seceta si boli si cu valoare nutritiva si tehnologie ridicata a boabelor.

Dupa durata perioadei de vegetatie, soiurile de grau din tara sunt:

a) timpurii – cu perioada de vegetatie sub 275 zile;

b) mijlocii – cu perioada de vegetatie de 276 – 285 zile;

c) tarzii - cu perioada de vegetatie mai mare de 285 zile.

Soiurile de grau sunt zonate pentru fiecare zona climatica a tarii astfel:

a) zona I-A – zona de sud a tarii – se recomanda in conditii de irigatie sa se cultive soiurile: Fundulea 4 var. Erytrospermum, Fundulea 29 var. Lutescens, Lovrin 34, Flamura 85 var. Erytrospermum, Dropia 4, Dropia, Fundulea 29;

b) zona I-B – Campia de SV – V a tarii, in conditii de irigatie se cultiva soiurile: Lovrin 34 var. Erytrospermum, Lovrin 41, Fundulea 29, Alex. Var. Erytrospermum;

c) zona II-A – Campia Moldovei – se recomanda soiurile: Gabriela var. Erytrospermum, Moldova 83, Suceava 84, Turda 81, Fundulea 29, Fundulea 4 var. Erytrospermum, Ariesan var. Ferrugin, Turda 95 var. Erytrospermum;

d) zona II-A – Colinele din Oltenia si Muntenia – se recomanda soiurile: Fundulea 29 var. Lutescens, Albota var. Erytrospermum, Simnic 30;

e) zona III – Transilvania: soiul Transilvania var. Erytrospermum, Turda var. Lutescens, Ariesan var. Ferrugin, Fundulea 29, Turda 95 var. Erytrospermum.

La alegerea soiurilor de grau se recomanda sa se tina seama de genetica soiului, rezistenta la iernat, capacitatea de infratire, rezistenta la bolile foliare, fertilitatea solurilor, factorii tehnologici.

1.2.3.Particularitati biologice

Perioada de vegetatie a graului de toamna dureaza, in conditiile din tara noastra, circa 9 luni (270 – 290 zile). În acest interval, de la germinare si pana la maturitate, plantele de grau trec prin anumite faze (stadii) fenotipice, care se recunosc prin schimbarile in aspectul exterior al plantelor si care sunt insotite de modificari interne in biologia plantei. De regula,este dificil de a delimita strict aceste faze, deoarece ele se suprapun partial sau se desfasoara in paralel.

În general, este acceptata impartirea perioadei de vegetatie a plantelor de grau in urmatoarele faze fenotipice: germinare (rasarire); inradacinare; infratire; formarea (alungirea) paiului; inspicare-inflorire-fecundare; formarea si coacerea (maturarea) boabelor. La randul lor, fazele prezentate se grupeaza in e t a p a (perioada) v e g e t a t i v a, caracterizata prin dezvoltarea organelor vegetative ale plantelor (de la germinare la infratire) si e t a p a g e n e r a t i v a (reproductiva), caracterizata prin dezvoltarea inflorescentei, a florilor si formarea boabelor (de la inceputul alungirii paiului si pana la coacerea deplina).