Pagina documente » Drept » Realizarea dreptului si raspunderea juridica

Despre lucrare

lucrare-licenta-realizarea-dreptului-si-raspunderea-juridica
Aceasta lucrare poate fi descarcata doar daca ai statut PREMIUM si are scop consultativ. Pentru a descarca aceasta lucrare trebuie sa fii utilizator inregistrat.
lucrare-licenta-realizarea-dreptului-si-raspunderea-juridica


Cuprins

Cuprins
REALIZAREA DREPTULUI SI RASPUNDEREA JURIDICA
REALIZAREA DREPTULUI
1.Insertia dreptului in viata sociala
2.Notiunea reali dreptului
3.Cunoasterea si difuzarea dreptului
4.Acceptarea regulilor juridice de catre subiectele de drept
5.Formele de realizarea a dreptului
6.Realizarea dreptului prin aplicarea normelor juridice de catre organele statului
7.Formele procesului de aplicare a dreptului
RASPUNDEREA JURIDICA
1.Notiunea si importanta raspunderii juridice
2.Fundamentele raspunderii juridice
3.Principiile raspunderii juridice
4.Subiectele raspunderii juridice
5.Conditiile raspunderii juridice
6.Formele raspunderii juridice
7.BIBLIOGRAFIE SELECTIVA

EXTRAS DIN DOCUMENT

?

REALIZAREA DREPTULUI

1.Insertia dreptului in viata sociala.2.Notiunea realizarii dreptului.².Cunoasterea dreptului.4.Difuzareadreptului.5.Acceptarea regulilor juridice de catre subiectele de drept.².Formele de realizare a dreptului.7.Realizarea dreptului prin activitatea de respectare si executare a normelor dreptului.8.Realizarea dreptului prin aplicarea normelor juridice de catre organele statului.9.Notiunea si trasaturile actelor de aplicare a dreptului.10.Fazele procesului de aplicare a dreptului.11.Limitele aplicarii dreptului.

1.INSERTIA DREPTULUI ÎN VIATA SOCIAL?

Dreptul are ca obiect reglarea relatiilor sociale in scopul realizarii echilibrului social si apararii efective a societatii. Elaborarea normelor de drept si reglementarea relatiilor sociale nu este suficienta pentru instaurarea ordinii juridice. Este necesar ca normele juridice sa fie transpuse in viata pentru ca subiectele de drept sa se conformeze cerintelor sociale. Dreptul nu se reduce la norme juridice, ci are o sfera mult mai mare, incluzand comportamentul indivizilor, conform cu normele dreptului, care fac parte integranta din drept¹.

În acest sens, EUGEN EHRLIC²distinge intre dreptul pozitiv, elaborat de organele statului si dreptul viu care este o creatie [¹J.CARBONNIER-DROIT FLEXIBLE,1995,PAG.20

²EUGEN EHRLIC-GRUNDLEGUNG DER SOZIOLOGIE DES RECHTS,MUNCHEN UND LEIPZIG]

Autoritatile statului. În conceptia sa, dreptul reprezinta, in primul rand, un mod de conduita, care se reflecta in actiunile membrilor societatii. De aceea, este necesara studierea obiceiurilor, uzantelor si practicilor grupurilor sociale, chiar daca ele nu sunt recunoscute de dreptul oficial, intrucat acest drept viu are o importanta majora in reglementarea relatiilor sociale, in conditiile existentei unei norme ale dreptului pozitiv.În aceasta definitie extensiva a domeniului dreptului subzista insa o distinctie esentiala intre regula de drept si realitatea de fapt careia i se aplica,intre drept si faptul juridic.Aceasta distinctie implica adaptarea normei de drept la faptele carora le este destinata,a insetiei dreptului in realitatea sociala si a factorilor care creeaza aceasta distinctie intre fapt(ceea ce este(SEIN)si drept,ceea ce trebuie sa fie(SOLLEN).Exista numeroase circumstante care fac dificila o reala distinctie intre fapt si drept:faptul este perceput cu ajutorul"maximelor de experienta" al unui limbaj,a unei logici;dreptul se serveste de elemente de aceeasi natura,in todeauna,faptul,in aplicare,circumstantiaza si imbogateste dreptul.Chiar daca el nu-l creeaza prin procesul precedentului sau cutumei.Cu toate aceste interpretari ale domeniului celor doua notiuni,distinctia ramane,deoarece pentru ca faptul sa devina drept,este necesara pecetea normativa care se gaseste in izvoarele extralegale cu puterea si coerenta judiciara,opinio juris sau acceptarea ca drept.

Factorii de distantare intre norma de drept si faptul juridic.

Existenta unei distinctii intre fapt si drept,din punct de vedere al analizei teoretice si realitatii practice este necesara si rationala.

Între numeroasele cauzeale acestei distinctii intre norma de drept si fapt,unele tin de drept,altele de fapt.În ce priveste dreptul,mai multe constatari se impun. În primul rand,volumul existent de norme juridice si solutii legislative este de natura sa conduca la o receptare necorespunzatoare a normelor juridice;deoarece capacitatea de asimilare a spiritului uman este limitata,de unde poate si o insuficienta cunoastere a dreptului. În al doilea rand,modul de exprimare al normei de drept poate prejudicia difuzarea sa,in care scop se incearca a se inlatura aceasta dificultate,prin ameliorarea limbajului juridic, nu fara a confunda,in critica ce se face,limba juridica cu jargonul judiciar.În al treilea rand,constrangerea care insoteste adesea norma juridica poate crea un reflex de respingere.În ce priveste faptul exista alte dificultati.Mai intai infinita complexitate a realului pe care norma juridica nu o poate cuprinde si urma in toate nuantele si sinuozitatile, mai mult sau mai putin ancorate in categoriile generale.Regula de drept sau genul care o aplica sunt in situatia de a lasa un numar de fapte nereglementate(de minimis non curat praetor), sa supuna accesoriul regimului principalului,sa evite o relativizare a categoriilor,constatand in a face sa varieze formele acestora,in functie de regulile de drept care le servesc ca suport.Adaugam ca sentimentul de"obligatoriu",in sensul juridic al acestui cuvant poate varia dupa loc,dupa timp sau dupa materie.Presiunile sociale pot sa respinga regula de drept si sa antreneze un fel de abrogare de fapt,opiniile politice curente de opiniile sociale,literare,pot sa duca prejudicii prestigiului unor norme de drept iar adesea chiar calitatea de intermediar intre normele de drept si subiectele de drept.

2.NOTIUNEA REALIZ?RII DREPTULUI

Notiunea realizarea dreptului cuprinde toate actele necesare pentru realizarea normelor juridice in viata sociala.Realizarea dreptului este procesul cunoasterii,respectarii si executarii dispozitiilor normative de catre membrii societatii,aplicarea dreptului de catre organele de stat,in baza competentelor lor.Realizarea dreptului presupune, mai intai,intelegerea complexitatii normelor pe care le prescrie dreptul pentru membrii societatii.Aceste norme care decurg din cerintele vietii sociale,prin comuniune trebuie sa se bazeze pe consensul valoric si normativ intre indivizi si grupurile sociale,ce alcatuiesc comunitatea respectiva¹ si pe acceptarea normelor de drept de catre cei interesati.

Traducerea in practica a continutului se realizeaza prin participarea la viata sociala subiectelor de drept care isi exercita drepturile si isi indeplinesc obligatiile si prin asigurarea cadrului organizatoric,care sa le permita sa-si valorifice nestingherit prerogativele legale.Realizarea dreptului,prin actiunii al caror obiect este comportamentul si viata oamenilor presupune totodata,competenta recunoscuta a unor organe de stat de a activa pentru infaptuirea ordinii de drept si restabilirea ei in cazul savarsirii unor fapte ce nesocotesc normele legale.Realizarea dreptului apare ca o implementare a modelului adoptat de legiuitor, in realiatea concreta.Astfel,analiza conceptului de realizare a dreptului apare ca o analiza a modului de aplicare a normei de drept in viata sociala.Realizarea dreptului este un proces de mare complexitate care se desfasoara in functie de diversi factori: trasaturile generale ale sistemului social care garanteaza integritatea ordinii de drept,natura relatiilor politice,a organizarii

Statale,tipul de relatii economice,gradul de civilizatie si cultura,conditiile nationale si internationale,constiinta uridica a societatii.Realizarea dreptului este dependenta de factorii macrosociali de natura celor enumerati,dar implica si personalitatea indivizilor al caror comportament este reglementat prin normele uridice,de libertatea individului care poate sa respecte sau nu prevederile normei legale,de eficacitatea si adaptabilitatea normei uridice la relatiile sociale,de corespondenta intre caracterul abstract si general al normei uridice si caracterul concret al raporturilor sociale.Rolul acestor factori este decisiv in procesul transpunerii normelor uridice in valori proprii ale societatii,in ultima analiza,dreptul fiind rezultatul actiunii acestor factori in procesul de realizare a dreptului.Acest proces de transpunere a normelor uridice in viata sociala necesita analiza urmatoarelor aspecte:cunoasterea normelor de drept,acceptarea normelor de drept,respectarea normelor de drept si aplicarea dreptului,formele de realizare a dreptului,trasaturile actelor de aplicare a dreptului,fazele aplicarii dreptului.

2. CUNOASTEREA DREPTULUI

Realizarea dreptului cere, in mod necesar,cunoasterea si intelegerea normelor juridice de catre indivizi pentru ca numai in acest mod, vor cunoaste drepturile si obligatiile,pe care le au in societate,pentru ca numai asa se vor putea conforma modelului de comportament prescris de lege si se vor putea integra in societate.Un important rol revine in acest scop exprimarii dreptului,claritatii

Terminologiei folosite capabila de a fi inteleasa,nu numai de specialistii dreptului,dar si de cei carora li se adreseaza norma juridica. Desigur, limbajul juridic este un limba tehnic, cu grad de abstractie ridicat, dar nu trebuie ca acest limba sa fie exagerat, imprecis si incoerent, intrucat norma uridica sa nu fie inteleasa de subiectii de drept. Legile trebuie sa fie simple,clare si intelese de destinatar. Dar pentru a fi accesibile si asimilate, legile trebuie sa fie difuzate.

Constittutia, in art 78 prevede obligatia publicarii legii promulgate de Presedintele Romaniei,in Monitorul Oficial si numai dupa publicare sau la data prevazuta in textul ei, va intra in vigoare.Aceeasi obligatie exista pentru ordonante,hotarari ale Guvernului si alte acte normative, pentru ca numai asa vor putea fi opuse celor carora aceste acte normative li se adreseaza.

Publicarea actului normativ este o exigenta esentiala,imuabila si generala. Exigenta este esentiala, intrucat o lege oculta,nefiind cunoscuta de catre destinatari,nu are calitatea de lege si,deci,nu are nici un efect.Din istorie cunoastem ca legile nepublicate au fost utilizate,in mod regulat,ca instrument de represiune cu titlu de exemplu,se citeaza legea germana nazista intitulata Nacht und Negel (Noapte si Negura) evocata la procesul de la Nuremberg al criminalilor de razboi,care a servit ca instrument de teroare in timpul ultimei perioade a celui de-al doilea razboi mondial.Importanta acordata de uristi publicarii legilor demonstreaza ca este vorba nu numai de o chestiune de o tehnica uridica,ci de o cerinta esentiala de valabilitate a legii.

Exigenta imuabila.Publicarea legilor este o exigenta prevazuta in toate timpurile si de toate legislatiile care sau succedat in tara

Noastra, cu unele exceptii in perioada comunista,existand principiul imuabil ca nici o lege nu ar putea fi obligatorie fara o publicare prealabila.Exigenta generala. Exigenta publicarii priveste toate actele normative indiferent ca e vorba de lege sau de vreun alt act normativ.

Publicarea trebuie sa cuprinda intregul act normativ cand este un act normativ national,dar legea straina poate fi publicata in tara noastra numai in acele parti care intereseaza autoritatiile romane.

Legile si alte acte normative,mai sunt publicate,in culegeri de acte normative intocmitte de Consiliul Legislativ, Ministerul ustitiei sau alte autoritati administrative independente,in presa cotidiana sau periodice ,in lucrari de documentare juridice ori pe calea difuzarii informatiei prin bancile de date, internet, informatica juridica ocupand un loc tot mai important in difuzarea dreptului.

Efectele publicarii legi sunt urmatoarele:

a)intrarea in vigoare a legii

b)autenticitatea legii

c)opozabilitatea legii celor interesati

Legea este considerata ca fiind cunoscuta de toti cetatenii prin efectul publicarii,chiar daca,in fapt,cel interesat nu a luat cunostinta de lege. Este regula traditionala enuntata in adagiul "Nemo censetur igonare legem" in conformitate cu care nimeni nu se poare apara invocand necunoasterea legii.Aceasta regula obliga,in egala masura, pe fiecare membru al societatii sa cunoasca si sa respecte legea, ea fiind o exigenta superioara a securitatii uridice.Daca regula nu ar fi riguros aplicata,fiecare din cei care au incalcat legea ar pretexta ca nu au

Cunoscut legea,urisdictiile ar fi in imposibilitate sa o aplice,iar in societate ar domni dezordinea.Este deci inadmisibil,ca indivizii sa se sustraga dispozitiilor legii prin faptul ca au ignorat-o voluntar,ao simulat ori au negliat sa o cunoasca.Fara indoiala ca in inflatia actuala de legi si acte normative estte iluzoriu sa credem ca legea va fi cunoscuta de toti intr-un mod corespunzator.În aplicarea acestui principiu, nu intereseaza insa totalitatea legilor si a actelor normative, ci mai ales,acele legi care sunt necesare pentru realizarea ordinii in societate si a echilibrului social.

4.ACCEPTAREA REGULILOR JURIDICE DE C?TRE SUBIECTELE DE DREPT.

Legea,avand un caracter obligatoriu,respectarea si aplicarea ei este impusa prin forta ei obligatorie,care este interna.În mod normal deci, aplicarea legii nu depinde de subiectele de drept care trebuie sa aiba o conduita conforma normelor legale.În cazul in care nu o accepta, legea va fi impusa prin constrangere.

Forta legii depinde nici de valoarea regulei²,odata intrata in vigoare,ea trebui respectata si executata,indiferent de categoria organului de stat, care a emis-o.Regula de drept trebuie sa fie adaptata faptelor,sa fie adecvata situatiilor care intra sub prevederile sale.O lege care corespunde ideii despre drept a corpului social va fi acceptata de maoritatea populatiei [2 GEORGES RIPERT-Les formes creatrices du droit,Paris,1955,pag.396-397],fiind usor de transpus in viata, daca este utila societatii,din contra, o lege contrazice interesele cetatenilor si,in general nu mai corespunde ordinii juridice.

Uneori,insusi lrgiuitorul ofera posibilitatea de optiune a destinatiilor,intre o norma de drept si alta,intre a aplica sau nu regula de drept.Astfel,art.5 Cod civil roman prevede ca"nu se poate deroga prin conventii sau dispozitii particulare de la legile care intereseaza ordinea publica si bunele moravuri.Printr-o interpretare per a contrario se intelege, ca in restul cazurilor,a normelor de drept facultative cu o larga circulatie in dreptul civil si in dreptul comercial se poate deroga.Principiul libertatii contractuale(art.696 Cod civil) nu tine seama de varietatea situatiilor particulare, de diversitatea de interese, pe care norma de drept nu le poate acoperi in totalitate.Atunci cand interesul general o cere,legiuitorul, prin diferite formule,ii confera normei juridice un caracter imperativ, declarand-o de ordine publica sau precizand ca sunt lovite de nulitate accele conventii care sunt contrare dispozitiilor legale,ordona sa se deroge de la aceste dispoitii.Este cazul unor prevederi constitutionale sau drept administrativ ori a dispozitiilor art.5 suscitat.

Alteori, legiuitorul deroga de la principiul libertatii conventiilor, autorizand exceptii precizate in textul de lege.Un al treilea mod de a aplica legea consta in incadrarea in ordinea juridica formala, fara a aplica in realitate textul pe care-l impune regula de drept.Se afirma astfel,respectul fata de norma legala fara a o urma in realitate,ori nu se poate stabili daca legea a fost aplicata datorita dificultatiilor de probatie ori interdictie de a dovedi impotriva mentinerii dintr-un act.Asemenea situatii se intalnesc in domeniul societatiilor comerciale unde subiectele de drept,in mod voit,uneori,incearca sa dea numai o aparenta de aplicare a normei a normei de drept.

Apartenenta de drept. Dificultatiile de aplicare a dreptului se explica, mai ales prin ratiuni de ordin psihologic, prin necesitatea unui echilibru intre secret si aparenta. Se retin sub acest aspect doua fenomene interesante:Aparenta si simulatia.

A. Aparenta in anumite circumstante definite de lege sau jurisprudenta este creatoare de drept. Regula de drept poate fi considerata ca stabilita in functie de un anumit decupaj al realitatii care determina domeniul si conditiile sale de aplicare.Între regula de drept si fapt exista actiuni si reactiuni.Regula de drept asuma,orienteaza,analizeaza sau contrazice faptul; confirma, completeaza sau contrazice regula,iar rezistenta care o opune dreptului se manifesta in feluri diferite.Unul dintre ele, ilustreaza in special, importanta fenomenelor juridice.Prin aplicarea teoriei apartenentei se ajunge ca, bazata pe apartenenta, credinta gresita si scuzabila in existenta unei situatii juridice, sa fie protejata ca un drept si face ca in anumite conditii sa supravietuiasca anumite efecte ale acestei aparente dincolo de realitatea juridica.Este"Error communis facit jus"(Eroarea comuna este creatoare de drept)Prin eroarea comuna nu se creeaza insa o regula de drept, ci se legitimeaza o falsa reprezentare a realitatii, o aparenta de drept care nu se substituie dreptului insusi.Numai existenta unei aparente la care dreptul atasaza unele consecinte nu este suficienta pentru a da loc la aplicarea teoriei invocate.Este necesar a presupune ca o persoana neincrezandu-se in aparenta, se insala asupra existentei unei situatii juridice,intr-un asemenea caz,dreptul atribuie anumite consecinte acestei credinte eronate si de aceea respinge aplicarea normal logica,a regulilor de drept

Principiul aparentei de drept sugereaza observarea unor conditii:

a)eroarea comuna nu este o eroare universala,insa ea trebuie sa fie o eroare colectiva apreciata dupa un criteriu calitativ,in sensul ca orice om prudent si diligent,de buna-credinta,aflat in aceeasi situatie ar fi convins de aparenta