Cuprins

Aceasta lucrare poate fi descarcata doar daca ai statut PREMIUM si are scop consultativ. Pentru a descarca aceasta lucrare trebuie sa fii utilizator inregistrat.

Extras din document

Cuprins
REGIMUL JURIDIC AL FLUVIILOR INTERNTIONALE - PARTICULARIZARE PRIVIND DUNAREA
Consideratii generale
Cap I. FLUVIILE INTERNATIONALE
I.1 Notiunea de fluviu international ............3
I.2 Regimul juridic al fluviilor internationale........... 3
I.3 Drepturile statelor riverane............4
I.4 Obligatiile statelor riverane...........6
Cap. II FOLOSIREA FLUVIILOR INTERNATIONALE iN ALTE SCOPURI DECiT NAVIGATIA
II.1 Consideratii generale privind folosirea apelor......9
II.2 Dispute pentru controlul resurselor de apa; posibile conflicte in viitorul apropiat........10
II.3 Rezolvarea legala a problemei........14
II.3.1 Conventia ONU din 1997 privind folosirea apelor internationale in
alte scopuri decit navigatia............15
II.4 Importanta si relevanta Conventiei O.N.U. privind folosirea fluviilor internationale
in alte scopuri decit navigatia din 1997...... ...17
Cap. III CONFERINTE INTERNATIONALE SI PRIMELE REGLEMENTARI CU PRIVIRE LA REGIMUL JURIDIC AL DUNARII
III.1Tratatul de la Paris din 30 martie 1856...........21
III.2 Conferinta de Londra din 1871... .25
III.3 Rominia si tratatul de la Londra 1883...........27
III.4 Regulamentele de navigatie in sectorul Portile de Fier........32
III.5 Conferintele internationale pentru stabilirea statutului definitiv al Dunarii..............36
Cap IV STABILIREA REGIMULUI JURIDIC AL DUNARII DE CATRE STATELE RIVERANE
IV.1 Regimul sectorului Portile de Fier48
IV.2 Regimul Dunarii in urma Conferintei de la Paris,1921.......49
IV.3 Conflictele de competenta intre Rominia si Comisia Europeana a Dunarii............. 52
IV.4 Conferinta dunareana de la Belgrad, 1948......56
Cap V REGIMUL JURIDIC AL DUNARII PE TERITORIUL ROMiNIEI
V.1 Folosirea apelor Dunarii in scop de navigatie ...60
V.2 Folosirea apelor Dunarii in alte scopuri decit navigatia.......63
V.2.1 Pescuitul..63
V.2.2 Irigatii....64
V.2.3 Sistemul hidroenergetic65
V.3 Pastrarea echilibrului ecologic in apele Dunarii..67
V.4 Regimul juridic al Canalului Dunare- Marea Neagra...........69
V.5 Realizarea canalului Rin-Main-Dunare...........69
CONCLUZII...........71
BIBLIOGRAFIE......73

Alte date

?CONSIDERATII GENERALE

Istoria poporului roman este legata indisolubil de asezarea lui aici, la intretaierea marilor drumuri ale Europei.

Produs al sintezei civilizatiei romane grefata de tulpina dacica, poporul roman si-a dezvoltat in decursul timpurilor perimetrul ce cuprinde Carpatii, Dunarea si Marea Neagra.

În prezent, asistam la un proces de cristalizare a unui drept international fluvial, ca parte integranta a dreptului international public.

Dupa cum il defineste Edwin Glase, el este „ansamblul normelor si institutiilor de drept international care reglementeaza relatiile dintre state cu privire la folosirea apelor internationale nemaritime”.

Fluviile cu regim international sunt acele fluvii sau rauri care parcurg sau separa doua sau mai multe state, fiind navigabile pana la mare si in temeiul unei conventii internationale, ele sunt deschise navigatiei navelor comerciale ale tuturor statelor.

Dunarea face parte din aceasta categorie, reglementarea regimului international de navigatie pe Dunare, s-a facut prin Conventia de la Paris din 1856, care prevede libertatea de navigatie pe acest fluviu pentru navele comerciale ale tuturor si suprimarea taxelor de peaj.

Din reglementarile de drept international privind regimul de navigatie pe anumite fluvii, rezulta cateva caracteristici generale ale acestuia, si anume:

? statele riverane sunt suverane asupra sectorului lor national de pe acest fluviu si competente sa reglementeze libertatea de navigatie pe el;

? libertatea de navigatie pe un fluviu inseamna ca toate navele comerciale, indiferent de pavilionul lor, au acces liber pe fluviu si la anumite porturi ale fluviului respectiv. Navele militare ale statelor riverane pot naviga pe un fluviu numai in limitele sectorului lor national, iar navele militare ale statelor neriverane nu au dreptul de a patrunde pe aceste fluvii;

? statele riverane au obligatia de a intretine navigabilitatea fluviului in sectorul national, iar pentru lucrarile de intretinere efectuate ele pot percepe anumite taxe de la navele straine.

Dreptul international fluvial nu se limiteaza doar la reglementarea navigatiei pe fluvii, ci vine sa reglementeze si alte activitati ale statelor in acest domeniu, cum sunt: folosirea acestor fluvii ca surse de energie sau pentru irigatii, precum si problema preintampinarii poluarii apelor fluviilor respective. Stabilirea unui regim de libertate de navigatie pe un fluviu nu inseamna limitarea suveranitatii statelor riverane, daca el este expresia vointei suverane a acestor state.

Acest fapt a fost recunoscut, in mod formal, inca de la Congresul de Viena din anul 1815, in ale carui documente se prevedea: „Un curs de apa nu pierde caracterul sau de apa teritoriala si nationala prin faptul ca el se considera o cale internationala de navigatie”. Statele riverane isi pastreaza toate drepturile ce rezulta din suveranitatea lor asupra sectorului lor national si au, de asemenea, anumite obligatii privind asigurarea navigabilitatii fluviului in acest sector.

Principiul suveranitatii statelor riverane si al cooperarii intre ele trebuie sa stea la baza tuturor reglementarilor de drept international, privind folosirea multilaterala a fluviilor internationale.

Fiecare stat stabileste conditiile de intrare si stationare a navelor straine in porturile sale fluviale, tratamentul acordat acestor nave. Aceste probleme pot forma si obiect de reglementare pe baza de reciprocitate in cadrul unor tratate de comert si navigatie. Navigatia intre porturile aceluiasi stat – cabotajul – se realizeaza exclusiv de catre statul riveran.

Suveranitatea statului riveran implica dreptul acestuia si obligatia corespunzatoare de a efectua lucrarile hidrotehnice pentru intretinerea sectorului fluvial.

În scopul coordonarii actiunilor statelor riverane in asigurarea regimului international de navigatie, pot fi create comisii internationale fluviale.

Utilizarea hidroenergetica, folosirea unor cursuri de apa internationale in scopul producerii energiei electrice a capatat in conditiile actuale o insemnatate economica deosebita. În practica, tratatul bilateral constituie instrumentul juridic frecvent de cooperare, fiind mai adecvat intereselor statelor riverane si particularitatilor fiecarei cai de apa internationala privind utilizarea ei in scopuri hidroenergetice.

Alte aspecte de cooperare se refera la amenajarea cursurilor de apa internationale, la pescuit, la utilizarea acestora pentru irigatii, la combaterea inundatiilor si poluarii mediului acvatic.

Utilizarea apelor Dunarii in scopuri economice, altele decat navigatia, face obiectul, sub diferite aspecte, al unor tratate bi si multilaterale incheiate de statele riverane printre care si Romania, in cadrul relatiilor de colaborare si buna vecinatate intre ele.

În acest sens, construirea si utilizarea de catre Romania si Iugoslavia a sistemului hidroenergetic si de navigatie Portile de Fier, prezinta un deosebit interes pentru practica statelor si dreptul international contemporan. Aceasta lucrare, de o mare complexitate, se bazeaza pe actele si normele juridice stabilite de cele doua parti la 30 noiembrie 1963, care reglementeaza probleme tehnico-economice si juridice, inclusiv modificari de frontiera, in conditiile respectarii depline a suveranitatii in drepturi a ambelor state riverane.

CAPITOLUL I. FLUVIILE INTERNATIONALE

I.1. NOTIUNEA DE FLUVIU INTERNATIONAL

Congresul de la Viena (1815) a stabilit pentru prima oara anumite principii ale regimului navigatiei pe fluviile internationale europene, precum si notiunea de fluviu internationale.

Astfel, fluviile internationale au fost definite ca fiind apele curgatoare care traverseaza sau separa teritoriile a doua sau mai multe state si sunt navigabile pana la varsarea lor in mare sau ocean.

I.2. REGIMUL JURIDIC AL FLUVIILOR INTERNATIONALE

Din studiul regimului juridic si al evolutiei acestuia, in cazul diferitelor fluvii din Europa, America, Asia si Africa se pot trage anumite concluzii.

În primul rand, in functie de regimul lor juridic, fluviile pot fi impartite in doua categorii:

a) Fluvii cu reglementare juridica prin conventii bilaterale (Escaut, Rio Grande de Norte, Indul);

b) Fluvii cu reglementare juridica prin conventii multilaterale (Dunarea, Rinul, Niger).

În al doilea rand, in ce priveste obiectul ce-l formeaza reglementarile juridice, privind unele fluvii, acestea se impart in:

a) Fluvii cu o reglementare multipla: navigatie, utilizare hidroenergetica, irigatii etc. (Dunarea, Rinul, Sf.Laurentiu);

b) Fluvii a caror reglementare se refera doar la un aspect al utilizarii lor (navigatie pentru Rio de la Plata; irigatii pentru Ind).

În al treilea rand, din punct de vedere al stabilirii unui organism comun care sa contribuie la realizarea practica a instrumentelor juridice de reglementare a regimului juridic al fluviilor, acestea se impart in:

a) Fluvii care au constituit o Comisie mixta sau alt organism de cooperare si supraveghere a indeplinirii diferitelor instrumente juridice pertinente (Dunarea, Rinul, Nigerul);

b) Fluvii care nu au un asemenea organism (Ind, Senegal, Nil).

I.3. DREPTURILE STATELOR RIVERANE

În practica internationala se intalnesc precedente de acorduri in care s-a stipulat obligatia pentru statele riverane de a efectua lucrarile de amenajare necesare navigatiei.

În legatura cu asemenea conventii trebuie sa precizam, insa, ca ele prevad odata cu obligatia pentru statele riverane de a executa lucrarile de amenajare si dreptul pentru fiecare stat riveran de a pretinde celorlalte state care beneficiaza de facilitati ce se creeaza pentru navigatii, participarea la acoperirea cheltuielilor efectuate cu astfel de lucrari.

În acest domeniu trebuie sa-si gaseasca pe deplin aplicabilitatea, nu numai principiul egalitatii, ci si principiul avantajului reciproc care impune ca la crearea unor conditii substantial imbunatatite pentru navigatia generala sa contribuie toate statele ale caror nave beneficiaza de consecintele economice favorabile ce se asigura intregii navigatii.

Conventia din 1948 asupra regimului navigatiei pe Dunare marcheaza un pas inainte in favoarea drepturilor de suveranitate ce revin statelor navigatiei. În acest sens sunt de mentionat prevederile prin care se atribuie Comisiei Dunarii competenta „de a da consultatii si face recomandari” statelor membre, in legatura cu efectuarea unor asemenea lucrari.

Rezulta ca, potrivit Conventiei Dunarii, executarea de lucrari in interesul navigatiei se poate face intotdeauna cu consimtamantul statelor riverane in cauza, ca suveranitatea statului riveran este aceea care trebuie sa prevaleze.

Perceperea de taxe bazate exclusiv pe faptul navigatiei au fost caracteristice evului mediu, impunand marfurile la un veritabil tribut in favoarea statului de trecere. Libertatea de navigatie fluviala, ce a inceput sa se impuna in secolul trecut a determinat abolirea unor asemenea taxe care, evident, nu mai erau corespunzatoare cu noul principiu ce se proclama.

Taxele de navigatie ce se percep dupa aceasta data sunt cu totul de alta natura. Ele nu au caracterul unor taxe fiscale, ci reprezinta o forma de compensare a unor investitii efective pe care statul riveran le face in scopul imbunatatirii navigatiei si care urmeaza a fi suportate de toti cei care beneficiaza de caile fluviale respective.