Cuprins

Aceasta lucrare poate fi descarcata doar daca ai statut PREMIUM si are scop consultativ. Pentru a descarca aceasta lucrare trebuie sa fii utilizator inregistrat.

Extras din document

INTRODUCERE
Capitolul 1.
Originea si tipologia razboiului.Clarificari conceptuale.
1.1. Istoria si originile razboiului
1.2. Delimitari terminologice (conflict-razboi).
1.2.1. Teorii despre razboi:
1.2.2. Corelatia conflict-razboi.
1.3.Cadrul normativ al razboiului
1.4. Factorii care stau la baza razboiului
1.5. Tipologia razboaielor (conflictelor) si spectrul conflictelor
1.5.1. Spectrul conflictului din perspectiva N.A.T.O.
1.6. Dimensiuni si forme ale razboaielor contemporane
Capitolul 2.
Etape prealabile starii de razboi
2.1. De la starea de pace la starea de razboi-etape intermediare ( pace, criza, conflictul altul decit razboiul, razboi)
2.2.Clarificari conceptuale.Consideratii referitoare la notiunile (stare exceptionala, stare de criza, stare de alerta, stare de urgenta, stare de asediu, lege martiala, stare de razboi )
2.2.1. Stare exceptionala
2.1.2 Stare de criza
2.1.3. Stare de alerta
2.1.4. Starea de asediu
2.1.5. Stare de urgenta
2.1.6. Lege martiala
2.1.7. Stare de razboi
Capitolul 3.
Regimul juridic al starii de razboi in dreptul public
3.1. Fundamente constitutionale si legale ale starii de razboi
3.1.1.Declansarea si instituirea starii de razboi. Mobilizarea partiala si totala.
3.2. Particularitati privind serviciul public al apararii nationale
3.3.Competente si responsabilitati ale autoritatilor civile si militare pe timpul starii de razboi.
3.3.1.Competenta autoritatilor civile ale administratiei publice
3.3.1.1. Atributiile Presedintelui Rominiei
3.3.1.2. Atributiile Parlamentului
3.3.1.3. Atributiile Consiliului Suprem de Aparare a Tarii
3.3.1.4. Atributiile Guvernului
3.3.1.5. Atributiile autoritatilor administratiei publice locale
3.3.1.6. Autoritatile jurisdictionale
3.3.1.7.Autoritatile administratiei publice cu atributii in domeniul apararii.
3.3.1.8.Structuri militare cu atributii administrative pentru generarea si regenerarea fortelor/structurilor militare in situatii de criza si la razboi
3.4. Competenta armatei
3.5. Masuri ce se iau pe durata starii de razboi si sanctiunile aplicabile.
3.6.1.Efectele juridice ale instituirii starii de razboi
3.6.2.incetarea starii de razboi - Demobilizarea.
Capitolul 4.
Reglementarea starii de razboi in dreptul comparat
4.1.Consideratii referitoare la regimul juridic al starilor exceptionale in alte state
4.1.2.Particularitati privind masurile de urgenta in legislatia canadiana
4.1.2.1.Generalitati
4.1.2.2. Prevederi constitutionale si legale
4.1.2.3. Starea de criza internationala
4.1.2.4. Starea de razboi
4.1.2.5. Controlul parlamentar al masurilor dispuse in starile exceptionale
4.2.Particularitati ale regimului juridic al starilor exceptionale in alte state
4.2.1.Germania
4.2.1.1. Prevederi constitutionale
4.2.2.2. Starea de aparare
4.2.1.3. Conducerea
4.2.1.4. Competenta de legiferare
4.2.1.5. Statutul Comisiei Mixte
4.2.1.6.Atributiile Guvernului Federal
4.2.1.7.Legislaturile si durata functiilor
4.2.1.8. Nivelul si durata valabilitatii actelor normative adoptate in starea de aparare
4.2.1.9. Abrogarea masurilor extraordinare.incetarea starii de aparare
4.2.1.10.Atributiile fortelor armate
4.2.2.Marea Britanie
4.2.2.1. Starea de urgenta.Prevederi legale
4.2.2.2. Emergency Powers Act, 1920
4.2.2.3. Emercency Powers Act, 1964
4.2.2.4. Prevenirea actelor teroriste
4.2.3. Statele Unite ale Americii
4.2.3.1. Prevederi constitutionale
4.2.3.2. Prevederi legale
4.2.3.3. Strategia Nationala de Securitate1
Capitolul 5
Mentinerea pacii. Studiu de caz.
5.1. Operatiunile UNAVEM I, II, III
5.2. Misiunea, conceptia operatiilor si sarcinile observatorilor si a trupelor de mentinere a pacii
5.2.1. Structura fortei
5.2.2. Desfasurarea operatiilor
5.3. Reguli de angajare a fortei
5.4. Rapoarte operationale si raspunsuri
Anexe
Concluzii si propuneri
BIBLIOGRAFIE SELECTIVA
---------------
------------------------------------------------------------
---------------
------------------------------------------------------------

Alte date

? INTRODUCERE

La inceputul mileniului III lumea se afla in schimbare. Sfarsitul bipolaritatii a condus la noi redesenari ale frontierelor, la noi reconfigurari ale ordinii mondiale. În plin proces al globalizarii natiunile isi definesc ca si scopuri supreme obtinerea si prezervarea securitatii, concomitent cu pastrarea identitatii si suveranitatii. Confruntarile clasice, de proportiile celor doua conflagratii mondiale sunt de domeniul trecutului, astazi fiind aproape imposibil sa se mai ajunga la astfel de conflicte. Totusi dezvoltarea si progresul aduc inevitabil o serie de amenintari si vulnerabilitati la adresa mediului international de securitate: terorismul global, crima organizata, imigratia ilegala, extremismul etnic si religios etc. Toate acestea se constituie ca surse pentru conflictele actuale si viitoare.

Ca fenomen social, razboiul are un impact deosebit asupra ordinii juridice care guverneaza relatiile intre state si , in egala masura, asupra aceleia interne. Acesta este si motivul pentru care suntem preocupati de a analiza razboiul din perspectiva juridica, premisa esentiala in evidentierea unor criterii de clasificare a conflictelor armate in functie de consecintele ce le produc in mediul international si cel intern.

Demersul nostru stiintific este axat pe patru directii de cercetare: “Originea si tipologia razboiului.Clarificari conceptuale”, „Etape prealabile starii de razboi”, “Regimul juridic al starii de razboi in dreptul public” si “Reglementarea starii de razboi in dreptul comparat”.

Capitolul 1 pune in discutie razboiul ca fenomen social deosebit de complex, care angajeaza in mare masura toti factorii vietii sociale obligandu-ne, astfel, sa-i studiem originea, esenta, caracterul si tipologia.Am surprins spectrul conflictelor armate moderne care, pe fundalul transformarilor fundamentale determinate de tot mai noile tehnologii, isi schimba fizionomia, conceptia, tipologia si particularitatile. Desfasurarea conflictelor militare va fi in intregime rasturnata. Prin imbinarea actiunilor agresive militare cu cele economice, culturale, psihologice, religioase, informatice, electronice, simbolice si imagologice se urmareste stapanirea si cucerirea mintii pentru a se impune un comportament dorit de catre un agresor adversarului sau.

În capitolul 2 vom puncta etapele intermediare ce apar la trecerea de la starea de pace la cea de razboi, deoarece exista chiar grade variabile de pace si razboi, separate prin situatii care pot fi considerate ca nefiind nici una nici alta. De aceea exista o tipologie a conflictului cu “pacea” si “razboiul” la extremitati si cu ceea ce poate fi numit “conflict altul decat razboiul”, in spatiul dintre aceste doua extreme.În functie de tipul de conflict declansat se creeaza stari diferentiate de pericol: stare exceptionala, stare de criza, stare de alerta, stare de urgenta, stare de asediu, lege martiala, stare de razboi.

Reglementarea starii de razboi o vom analiza in cadrul dreptului public in capitolului 3 intitulat „Regimul juridic al starii de razboi in dreptul public” si in cadrul dreptului comparat in capitolul 4.

În cadrul juridic al dreptului public, apararea nationala ocupa un loc primordial.Ca urmare vom incerca sa delimitam in continuare, pe baza legislatiei specifice, atributiile autoritatilor publice civile in domeniul apararii nationale, apoi locul si rolul armatei, militarilor si autoritatilor militare in cadrul sistemului social global si masurile intreprinse de acestia pe durata desfasurarii starii de razboi, de la declarare pana la incetarea ostilitatilor.

Dreptul public intern al fiecarui stat contine cadrul juridic al apararii creat pe baza principiilor si normelor dreptului international dar si a specificului fiecarei societati nationale.Acest aspect il voi urmari in capitolul final, unde vom prezenta reglementarea starii de razboi in cateva state euroatlantice, avind in vedere elementele comune si unele constante care sa permita aplicarea criteriilor de drept comparat.

În drept, starea de razboi reprezinta un regim juridic de exceptie, care se aplica pe intregul teritoriu al unui stat in caz de agresiune armata impotriva statului respectiv, dar actualmente, avand in vedere calitatea de membru al Organizatiei Tratatului Atlanticului de Nord si al Uniunii Europene, in caz de agresiune si asupra teritoriului altor state membre aliantelor si coalitiilor din care Romania face parte.

Preocupandu-ne de caracteristicile regimului juridic al starii de razboi: restrangerea exercitiului unor drepturi si libertati, transferul unor atributii de la autoritatile civile la cele militare, largirea competentei tribunalelor militare si dispunerea unor masuri, le vom analiza in cele ce urmeaza evidentiind caracterul derogatoriu al starii de razboi de la regimul juridic obisnuit.

Avand in vedere aspectele prezentate, in demersul nostru stiintific vom incerca sa demonstram, din punct de vedere al dreptului administrativ importanta si relevanta regimului juridic al starii de razboi la inceputul mileniului al III-lea.Avem ca premise: existenta in cadrul fenomenului militar a unei importante laturi juridice si administrative, apararea nationala- unul din serviciile publice ale administratiei de stat, armata – ca fiind una din institutiile administratiei publice statale, regimul juridic al actelor autoritatilor militare este unul de drept administrativ, pentru ca activitatea militara reprezinta o forma a activitatii executive a statului.Este cunoscut faptul ca desfasurarea unui razboi necesita intrebuintarea resurselor materiale si umane, iar reglementarile existente in cadrul juridic al apararii national instituie obligativitatea coordonarii si administrarii eficiente a acestor resurse atat pe timp de pace, cat mai ales, pe timp de razboi.

Astfel, abordarea in cadrul lucrarii a unei atat de ample si complexe problematici a constituit pe de o parte, o provocare de a patrunde in profunzimea raporturilor existente intre fenomenul apararii nationale si dreptul public si de a investiga aspectele legate de aceasta tematica si, pe de alta parte, o incercare pe care o dorim si reusita de a contribui la aducerea in atentie a unor laturi ale acestuia mai putin prelucrate pana in prezent si, bineinteles exprimarea si pe aceasta cale a unor opinii ancorate in realitatea secolului XXI.

Capitolul 1.

Originea si tipologia razboiului.Clarificari conceptuale.

1.1. Istoria si originile razboiului

Razboiul, in evolutia sa istorica, a stat in atentia personalitatilor vietii sociale, politice, religioase si stiintifice ale vremurilor.

a) Mitologiile. Daca cosmogoniile primitivilor sunt in general prea vagi ca sa poata oferi informatii precise despre razboi, de indata ce ne gasim in prezenta civilizatiilor istorice identificam in cosmogoniile si mitologiile lor doua trasaturi comune:

? razboiul ocupa locul central in viata sociala a comunitatilor umane;

? sunt ridicate in slavi activitatile razboinice, iar zeii ei insusi le practica, incurajeaza si protejeaza.

b) Doctrinele teologice ale razboaielor

? Coranul considera razboiul ca fiind un ideal, o porunca divina „Duceti razboi impotriva celor care nu cred in Dumnezeu, nici in ziua de apoi,( …) Duceti razboiul impotriva lor pana ce vor plati tributul propriilor maini si vor fi supusi“. Propagarea islamismului cu ajutorul armelor este pentru musulmani o datorie religioasa.

? Teologia crestina. Începuta ca o religie a iubirii, crestinismul a avut fata de razboi o atitudine profund originala, el l-a blestemat si l-a respins categoric „Cine scoate sabia de sabie va pieri“.

Ulterior biserica, pusa in situatia de a conlucra cu puterea si urmand o cale mai realista, a elaborat o doctrina de compromis. Sfantul Augustin [1 Sfantul Augustin, Despre ingeri si demoni, Editura Nemira, Bucuresti, 2005, p.23.], constient de contradictia dintre Vechiul si Noul Testament, dezvolta o teorie a justitiei divine care scuza razboiul in masura in care este expresia vointei divine „Daca divinitatea, printr-o porunca speciala, porunceste sa se ucida, atunci omuciderea devine virtute“.

Sfantul Toma, in celebra sa teorie a razboiului drept, formuleaza conditiile care pot face din activitatea razboinica o actiune acceptata de divinitate. Acestea sunt: autoritatea suveranului, o cauza justa, intentia dreapta.

c. Doctrine filozofice despre razboaie

Filosofii chinezi sunt singurii care s-au pronuntat constant impotriva razboiul. Confucius afirma ca „Un general, intr-adevar mare nu iubeste razboiul; el nu este nici razbunator si nici pasionat de acesta“. Pana de curand chinezii si-au facut un titlu de glorie din slabiciunea lor militara si si-au exprimat deschis dispretul lor fata de valorile razboinice, fiind convinsi ca civilizatia lor este mult superioara celor care promoveaza razboiul .

Filosofii greci considera razboiul ca apartinand ordinii divine.

Fara a-i face apologia si chiar condamnandu-l uneori, Platon [2 Platon, Republica, Editura Humanitas, Bucuresti, 2005.] si Aristotel [3 Aristotel, Politica, Editura Humanitas, Bucuresti, 2005.] admit legitimitatea lui atat sub forma ofensiva, cat si defensiva.

Modernii: Kant [4 Emanuel Kant, Critica ratiunii pure, Editura Nemira, Bucuresti, 2002, p.76.] desi un pacifist convins, considera ca pacea eterna este irealizabila, dar ea poate fi totusi “nedefinit de mult apropiata“.

Hegel [5 Hegel, Prelegeri de filosofie a istoriei, Editura paralela 45, Bucuresti, 2006, p.23.] este considerat un apologet cinic al violentei si razboiului. El poate fi absolvit de exagerari, avand in vedere ca nu face altceva decat sa recunoasca un fapt fara sa-l aprobe. El apara caracterul „civilizator“ al violentei. Razboiul este un rau necesar care va inceta o data cu realizarea spiritului absolut.

d. Doctrine morale si juridice

Antichitatea romana. La romani esential era ca razboiul sa fie declarat si putin conta cauza si scopul. Daca formalitatile declaratiei de razboi erau respectate cu rigurozitate, atunci era considerat ca fiind drept, iar daca nu, atunci era condamnat si considerat nedrept, consecintele putand fi dezastroase.

Dreptul biblic al razboiului. În cazul in care o tara este invadata de un agresor atunci toata lumea are obligatia sa lupte pentru apararea ei. De asemenea se considera ca razboiul trebuie sa inceapa printr-o incercare de impacare.

Evul mediu. Dupa o perioada de atrocitati nelimitate, incetul cu incetul, datorita actiunii rabdatoare si tenace a bisericii, se pun bazele unor cutume militare, ce pot fi considerate ca fiind ale unui drept international timpuriu, care, desi erau adesea incalcate, au adus si unele servicii, incontestabile, umanitatii.

Machiavelli [6 Niccolo Machiavelli, Arta razboiului, Editura Antet, Bucuresti, 2007, p.14.] spunea ca „Orice razboi este drept in masura in care este necesar“. A fost partizanul razboiului preventiv, pe care il apreciaza ca singurul razboi cu adevarat rational.

Clausewitz [7 Carl von Clausewitz, Despre razboi, Ed. Militara, Bucuresti, 1982, p.67.

] afirma „Suprematia politicii asupra razboiului“ care este unul din principiile originale formulate de Clausewitz. Armata este un instrument, iar razboaiele nu sunt altceva decat expresia sau manifestari ale politicii. Factorul politic este cel care decide razboiul. Razboiul se dezvolta in cadrul politicii unui stat, principiile sale se afla ascunse aici, dupa cum caracteristicile speciale ale individului se gasesc in embrion.

e) Teoriile sociologice

Sociologii vorbesc despre razboi ca despre un fenomen „normal“ al vietii popoarelor. Totusi se disting doua categorii de teorii sociologice:

-optimiste - considera ca razboaiele sunt produsul unei structuri sociale, deci se poate spera ca intr-o zi vor fi depasite;

-pesimiste - vad in razboaie un fenomen etern, care de altfel este deseori avantajos.

Doctrinele optimiste