Pagina documente » Recente » Reguli de protocol aplicate prin intermediul disciplinei optionale Bunele maniere la cei mici.

Cuprins

acces premium
Aceasta lucrare poate fi descarcata doar daca ai statut PREMIUM si are scop consultativ. Pentru a descarca aceasta lucrare trebuie sa fii utilizator inregistrat.


Extras din document

Cuprins
INTRODUCERE 2
CAPITOLUL 1. 4
FAMILIA- MEDIU DE EDUCA?IE ?I SOCIALIZARE A COPILULUI 4
1.1.Familia. Concept si definire 4
1.2.Educa?ie ?i socializare 7
1.3. Mediul familial 13
1.3.1.Mediul afectiv 13
1.3.2.Mediul Social 14
1.3.3.Mediul cultural 15
1.4.Familia ?i educa?ia moral ? civic? a copilului 16
CAPITOLUL 2.REGULI DE PROTOCOL ?I COMPORTARE APLICATE PRIN INTERMEDIUL DISCIPLINEI BUNELE MANIERE 25
2.1. Disciplina op?ional? : ,,bunele maniere,, 25
2.1.1.Buna cuviin?? ?i comportamentul civilizat 30
2.2. Deprinderi de comportare civilizata si de politete 31
2.2.1.Etapele formarii deprinderilor 32
2.3.Formarea deprinderilor de comportare civilizata a copiilor 33
CAPITOLUL 3 CERCETARE: 39
FORMAREA CONDUITEI MORAL-CIVICE LA V?RSTA PRE?COLAR? 39
3.1.Obiectivul general 41
3.2.Obiectivele cercet?rii 43
3.3.Ipoteza cercet?rii 44
3.3.1. Variabilele cercet?rii 44
3.4. Locul ?i perioada de desf?urare 45
3.4.1.E?antionarea participan?ilor 45
3.4.2.Etapa preexperimental? 45
3.4.3. Etapa experimentului formativ 46
3.4.4.Etapa postexperimental? 51
3.5.Rezultatele cercet?rii ?i interpretarea acestora 51
CONCLUZII 57
BIBLIOGRAFIE 62

Alte date

CONCLUZII {p}

BIBLIOGRAFIE {p}

INTRODUCERE

Interrelatiile sociale poarta amprenta vietii sociale in ansamblul ei, dar si a vietii scolare si familiale. În aceste interrelatii sunt elemente universale care duc la conformizarea, umanizarea conduitelor la cerintele generale si elemente particulare intretinute de influenta familiei si a scolii ce formeaza un stil propriu in conduita.

Locul familiei si al relatiilor de familie, al atmosferei si regulilor, stilului si caracteristicilor familiei, capata o noua pregnanta. Scoala creeaza copilului conditii directe si indirecte de a intui existenta altor tipuri de familie decat a sa si de a face comparatii (vizitele si sedintele cu parintii, conduita generala a copiilor, relatarile lor spontane privind mici libertati si restrictii, experienta familiei etc.).

Atitudinea calda din relatiile parinti-copii are efecte pozitive, concretizate prin control lejer sau activ, intensiv. Acestia din urma maresc dependenta copiilor de ei. În consecinta, copii din aceste familii sunt mai putin prietenosi si creativi, mai putin liberi, cu dificultati mai mari de maturizare. În familiile in care caldura se asociaza cu un control lejer si neglijente, copiii sunt mai dezorientati, neadaptati, neconpetitivi.

Dintre toate aceste dificultati teoretice se impune in cele din urma o singura concluzie: exemplul – cea mai buna morala o constituie exemplul parintilor, atunci cand ei sunt si atunci cand ei sunt responsabili.

A forma un bun cetatean, a-l invata pe copil sa-si construiasca civilitatea inseamna a-l instrui si a-l educa moral.

Educatia morala urmareste sa formeze si sa dezvolte calitati si insusiri cum sunt: cinstea, onestitatea, modestia, omenia, pricipialitatea, solidaritatea, respectul fata de ceilalti, demnitatea, repudierea minciunii, a nedreptatii, etc., pentru ca pe baza lor sa se poata integra si sa se poata crea o viata sociala sanatoasa. În general prin educatia morala se urmareste formarea individului pentru a face si promova binele, in vederea intaririi vietii sociale si prin aceasta, si a echilibrului sau interior, care ia nastere prin respectarea cotidiana a normelor si principiilor morale.

Educatia morala a copiilor reprezinta un proces continuu si de durata in care sunt implicate familia, scoala, opinia publica, mass media, celelalte institutii cu rol de ocrotire si educatie sociala. La baza constructiei morale a copiilor si tinerilor se afla insa familia, ale carei valente educative si mijloace informale pot si trebuie sa polarizeze actiunea tuturor celorlalti factori cu functie de socializare si integrare sociala.

Experienta arata ca petrecerea unei lungi perioade de viata in familie si dependenta copilului fata de adulti, determina existenta unui climat educational propice la nivelul familiei. Lipsa functionalitatii normale a familiei datorita dezorganizarii si carentelor ei reprezinta adeseori o conditie determinanta a deviantei copilului si adolescentului, concretizata in dificultati de adaptare la viata sociala si scolara.

Experienta de viata familiara se fixeaza la cele mai diferite niveluri ale constiintei morale (cognitive, afective, comportamentale) punandu-si amprenta asupra conduitei scolare si sociale de mai tarziu. Sporirea eficacitatii actiunii de educatie si socializare in familie impune, din partea factorilor educationali de la nivelul macrosocial, intensificarea actiunilor de asistenta sociala a familiilor care ridica probleme morale si interventia activa, operationala in sprijinul copiilor si adolescentilor ale caror comportamente anunta aparitia unor conduite delicvente ulterioare.

Considerand formarea bazelor morale ale familiei ca parte a procesului complex de educare a membrilor societatii, sistemul nostru educational (mai ales dupa anul 1990) se preocupa de perfectionarea valentelor educative ale mediului familiar si social, pentru a asigura copiilor un climat de dragoste, incredere si securitate si ca suport al integrarii lor active in societate si al socializarii lor morale. În acest spirit familiei ii revine sarcina de baza de crestere a noilor generatii de copii in spiritul respectului pentru invatatura si munca, pentru o viata cinstita si demna in consens cu normele si valorile morale ale societatii romanesti prezente si in perspectiva.

Infiintarea unor cursuri speciale, in cadrul unor programe specifice de asistenta sociala, vizand educatia parintilor, unele realizate chiar cu sprijinul scolii in care invata copiii, legatura mai stransa si permanenta intre autoritatea tutelara si familie, interventia psihologului, pedagogului si medicului in viata de familie, precum si orientarea corespunzatoare a unor programe difuzate prin intermediului mass-mediei sunt numai cateva din masurile care pot contribui la pregatirea parintilor pentru realizarea cu succes a educatiei si socializarii morale la nivelul familiei.

CAPITOLUL 1.

FAMILIA- MEDIU DE EDUCATIE SI SOCIALIZARE A COPILULUI

1.1.Familia. Concept si definire

Familia este cea mai veche si cea mai importanta institutie din lume. Dupa cum este familia noastra tot asa va fi si societatea noastra.

Orientarea cateodata prozaic si chiar crud exprimata, a secolului nostru catre interpretarea stiintifica se simte astazi in toate secolele de gandire si activitate umana.

De febra activitatii exploratoare sistematice, familia nu putea ramane, fireste, straina. Antropologi si sociologi, economisti si juristi, biologi si medici phsihologi si pedagogi au investigat si investigheaza in continuare celula familiala, daramand vechiile mituri si prejudecati, ridiculizand si pulverizand interpretarile naïve, ordonand si organizand datele pentru a construi din ele imaginea adevarata a grupului social de baza, a functiilor pe care el le indeplineste in cuprinsul comunitatii umane, functii dintre care, fara indoiala ca este cea mai importanta, o constituie cresterea si educarea copiilor. [1 Ost?rri?th P?ul, “Copilul si f?mili?”, ?d. Did?ctic? si P?d?gogic?, Bucu?rsti, 1973, pg. 5]

Dupa cum mentiona si doamna M. Voinea : familia este o forma complexa de relatii biologice, sociale, materiale si spirituale intre oameni legati prin casatorie, sange sau adoptiune. [2 M?rc?lli, D., Tr?t?t d? psihop?tologi? copilului, ?ditur? Fund?ti?i G?n?r?ti?, Bucur?sti, 2003]

Între factorii educatiei, familia a fost si este considerata ca factor prioritar si primordial deoarece, in ordinea fireasca a lucrurilor, educatia incepe din familie, motiv care l-a determinat pe Loisel sa afirme ca „in familie si pe genunchii mamei se formeaza ceea ce este mai valoros pe lume- omul de caracter”. Citatul pune in evidenta dimensiunea morala a educatiei in familie, dar intr-un anumit fel si intr-o anumita masura, familia isi aduce contributia in toate sectoarele educatiei, aici copilul facandu-si ucenicia pentru viata.

Ponderea familiei ca factor educational este cu atat mai mare cu cat copilul este mai mic, aceasta scazand odata cu inaintarea copilului pe treptele superioare ale ontogenezei.

Familia a fost si ramane o forma permanenta de convietuire umana, de viata sociala.Problematica vietii de familie fiind situata intr-un plan de intimitate,greu poate fi investigata si cercetata.Printre modalitatile cele mai utile pentru cunoasterea manifestarilor, a atitudinilor, doua metode sunt mai des utilizate:

a.Ancheta,sondajul;

b.Cercetarea rezultatelor influentelor educative, obiectivate in educatia copiilor, in conceptiile, caracterul si comportamentul lor,etc.

Printre preocuparile cercetarii pedagogice si sociologice cu privire la educatia in familie, inscrise in literatura de specialitate, cateva orientari au dobandit un caracter prioritar;

-pregatirea tineretului pentru viata de familie;

-probleme noi, specifice aparute in structura si functiile familiei;

-interrelatiile in grupul familial si familia tanara;

-familia-mediu educogen;

-familia dezorganizata, cauzele si consecintele divortului;

-relatiile familiei cu alte institutii educationale.

Familia este o institutie social-fundamentala, independent de forma sa,ea a fost si este,, o celula a societatii’’, o forma primara de comunitate umana compusa dintr-un grup de oameni legati prin consanguitate si inrudire.Istoria familiei a evoluat de la familiile mari, largite, care cuprindeau grupe de perechi casatorite, apoi la o pereche cu rudele sale din generatii diferite, la familia nucleara de astazi, care poate fi denumita ca un grup format din parinti si copiii lor.

În familie, membrii sai sunt legati prin relatii natural biologice,psiho-morale si juridice si raspund unul pentru altul in fata societatii.Normele morale si apoi cele juridice fundamenteaza relatiile familiale si prin aceste norme legislative familia a devenit o institutie sociala. [3 Brich, ?., Psihologi? d?zvoltari, ?ditur? t?hnica, Bucur?sti, 2000]

Ancorarea familiei in viata societatii este determinata de dezvoltarea si complexitatea vietii sociale si de functiile conferite familiei de societate.Viata din familie sintetizeaza intr-o maniera particulara aspectele vietii sociale.Structura relatiilor din familie si valorile morale si sociale pe care se intemeiaza ii confera acesteia caracterul de celula a societatii. Relatiile dintre membrii familiei pot fi de egalitate, de respect si cooperare sau pot fi antagonice.Relatiile,climatul si viata din familie se rasfrang pozitiv sau negativ asupra educatiei copiilor.Relatiile de egalitate si respect reciproc, de intelegere si armonie, creeaza climatul familiial cu puternice valente educative.Principiile juridice si morale pe care se intemeiaza familia astazi sunt stipulate si legiferate in Codul familiei, document juridic care fundamenteaza principiile, continutul si relatiile familiei,precum si drepturile si obligatiile membrilor sai.

Familia contemporana este obiect de studiu pentru cercetarea stiintifica in domeniul sociologiei, pedagogiei si al psihologiei.Printre problemele investigate enumeram:

- antrenarea pe scara larga a femeii in productie ;

- invatamantul prescolar si cuprinderea copiilor de 7 ani in scoala;

- facilitati acordate familiei(alocatii, burse, servicii);

- colaborarea dintre familie si scoala.

Functiile familiei in societate