Cuprins

Aceasta lucrare poate fi descarcata doar daca ai statut PREMIUM si are scop consultativ. Pentru a descarca aceasta lucrare trebuie sa fii utilizator inregistrat.

Extras din document

CUPRINS
Introducere.4
Capitolul 1. Cadrul teoretic............6 1.1.Dezvoltarea psihica...6
1.1.1. Definirea si caracteristicile conceptului de dezvoltare psihica6
1.1.2. Factorii fundamentali ai dezvoltarii psihic.......12
1.2. Stilul educativ parental..........17
1.2.1. Educatia- considerente teoretice generale........17
1.2.2. Educatia familiala- specific si rol in dezvoltarea psihica a copilului..............20
1.2.3. Stilul educativ parental- definire, tipologii si rol in dezvoltarea psihica a copilului.............29
1.3. Prescolaritatea......41
1.3.1. Virsta prescolara- caracteristici generale........41
1.3.2. Profilul psihologic al prescolarului .........44
1.4. Sociabilitatea la varsta prescolara........54
Capitolul 2.Obiectivele si metodologia cercetarii..............58
2.1. Obiectivele cercetarii............58
2.2. Ipoteza cercetarii59
2.3. Modelul cercetarii.59
2.3.1. Variabilele de lucru...59
2.3.2. Participanti.............60
2.4. Descrierea metodelor de investigatie.........60
2.5. Descrierea procedurilor de recoltare a datelor..............61
Capitolul 3. Rezultatele cercetarii...62
3.1. Prezentarea si analiza datelor...62
3.2. Interpretarea datelor..............62
Capitolul 4. Concluzii si aprecieri finale..........66
Anexe......68
Referinte bibliografice...80
Rezumat...82

Alte date

?

Introducere

În desfasurarea educatiei formale din gradinite, un rol din ce in ce mai important il detine parteneriatul acestei institutii cu familia si cu comunitatea.

Colaborarea parinti-educatoare este o conditie fundamentala pentru asigurarea unei dezvoltari psihice a copilului, principalul aspect al acestui tip de relatie constand in consensul educativ. Unitatea cerintelor educative solicitate de cele doua parti implicate, nu poate exista decat in momentul in care parintele este convins ca atat el, cat si educatoarea au un tel comun: binele copilului.

Bazele sociabilitatii copilului sunt puse in familie. Influentele primului mediu social in care copilul incepe sa se dezvolte s-au dovedit a fi cruciale pentru dezvoltarea ulterioara a celui care constituie obiectul educatiei. Studiile efectuate in acest sens au demonstrat importanta mediului familial pentru dezvoltarea personalitatii copilului, fiind evidentiate ambele sensuri, pozitiv sau negativ pe care atmosfera familiala le poate imprima devenirii copilului, in functie de calitatea acesteia.

Interactiunea factorilor fundamentali ai dezvoltarii sociale determina un anumit nivel al acesteia cu care prescolarul intra in mediul diferit dar curand la fel de cald ca si cel familial, mediul gradinitei.

În activitatea desfasurata cu copiii, educatoarea respecta particularitatile de varsta si individuale ale acestora. Pe masura inaintarii in stadiul prescolaritatii, se constata diferentele individuale existente la nivel intelectual si socio-afectiv. Desigur ca, aceste diferente sunt vizibile si in substadiile anterioare, sustinute de faptul ca, da, fiecare fiinta umana este unica si originala, insa construirea de catre fiecare parinte a unei modalitati specifice, personale de raportare la propriul copil in educatia pe care o exercita asupra acestuia, face ca aceste diferente sa fie si mai vizibile.

Parintii se straduiesc sa fie cat mai buni cu copii lor. Muncesc pentru a reusi sa le ofere celor mici, ceea ce poate lor, le-a lipsit. Se constata uneori, insa, un usor dezechilibru intre ceea ce parintii ofera copiilor si nevoile reale ale acestora, nevoi de comunicare, afectiune si siguranta.

Parintii fac totul pentru a-i educa pe cei mici, atat cum stiu si cat pot de bine. Acest „totul” semnifica pentru fiecare parinte... altceva. Adultul isi construieste o strategie educativa pe masura ce copilul sau creste, strategie care fie se aseamana cu cea adoptata in copilarie de parintii lui, fie este opusa acesteia. Aceasta practica educativa este dependenta de nivelul de cunostinte al parintelui, de atitudinile si convingerile sale, de conceptia acestuia despre lume si viata.

Educatia parentala adoptat in educatia copilului isi pune amprenta asupra dezvoltarii psihice a acestuia, principalele domenii comportamentale care o definesc fiind cel cognitiv si social-afectiv. Este adevarat ca vorbind despre interactiunea parinti-copii se au in vedere atat influentele parintilor asupra copiilor, cat si ale copiilor asupra parintilor. Influentele exercitate de ambele parti pot lua forma unei „spirale” relationale a carei continuitate depinde insa de eficienta stilului educativ parental. Este unul din factorii care influenteza calitatea interactiunii parinte-copil.

Unul din obiectivele teoretice ale lucrarii prezente este strict informativ pentru parinti sau viitori parinti. Se considera ca practicarea unei educatii, echilibrate sau mai putin echilibrate imprima relatiei parinte-copil un anumit caracter, pozitiv sau negativ. De aceea, se urmareste structurarea unor modalitati de informare a parintilor in vederea ghidarii acestora spre adoptarea strategiei educative potrivite, adecvate propriului copil.

Lucrarea vizeaza:

• studiul relatiei dintre educatia parentala si particularitatile sociabilitatii prescolarului;

• studiul influentei consensului(parinte-educator) educativ asupra sociabilitatii prescolarului;

• conceperea unor activitati cu copiii ce presupun si implicarea parintilor in vederea eficientizarii interactiunii parinte-copil.

Cunoscandu-se si demonstrandu-se care sunt consecintele adoptarii unui anumit stil parental se poate interveni in vederea formarii si chiar a educarii parintilor. Aceasta pentru optimizarea relatiei parinte-copil, promovandu-se ideea unui stil parental adecvat, precum si cea a ameliorarii efectelor practicarii unui stil parental nepotrivit.

Interventia timpurie in relatia parinte-copil, in sensul eficientizarii acesteia, poate preintampina aparitia unor probleme de dezvoltare psihica, de adaptare la mediul social, in relationarea cu ceilalti care cu greu sau care poate chiar deloc mai pot fi rezolvate odata cu trecerea timpului.

Oricat de greu de crezut ar parea pentru unii, educatia data de parinti copiilor influenteaza enorm viata acestora care vor deveni adolescenti, tineri, adulti. Si nu atat continutul educatiei, cat mai ales maniera de realizare a acesteia.

Tema lucrarii are implicatii atat de ordin teoretic cat si de ordin practic. Acestea din urma apar in plan strict educativ, vizandu-se atat educatia familiala, cat si educatia formala. Mai precis, este vorba de cresterea eficientei acestor forme ale educatiei pentru integrarea sociala a copilului, pe scurt, pentru indeplinirea idealului educational.

Interdependenta educatiei informale cu cea formala este mai mult decat evidenta, ambele forme constituind una pentru cealalta atat baza pentru educatie, cat si continut.

Pentru sustinerea argumentelor aduse necesitatii studierii relatiei dintre educatia parentala si sociabilitatea prescolarului, s-a facut apel si la ceea ce ar putea constitui un fel de motto al lucrarii. Este vorba despre cuvintele autoarei Dorothy Law Nolte (2001) care in lucrarea „Cum se formeza copiii nostri”, exprima de fapt adevaruri necunoscute inca de toti:

„Daca traiesc in critica si cicaleala, copiii invata sa condamne.

Daca traiesc in ostilitate, copiii invata sa fie agresivi.

Daca traiesc in teama, copiii invata sa fie anxiosi.

Daca traiesc inconjurati de mila, copiii invata autocompatimirea.

Daca traiesc inconjurati de ridicol, copiii invata sa fie timizi.

Daca traiesc in gelozie, copiii invata sa simta invidia.

Daca traiesc in rusine, copiii invata sa se simta vinovati.

Daca traiesc in incurajare, copiii invata sa fie increzatori.

Daca traiesc in toleranta, copiii invata rabdarea.

Daca traiesc in lauda, copiii invata pretuirea.

Daca traiesc in acceptare, copiii invata sa iubeasca.

Daca traiesc in aprobare, copiii invata sa se placa pe sine.

Daca traiesc inconjurati de recunoastere, copiii invata ca este bine sa ai un tel.

Daca traiesc impartind cu ceilalti, copiii invata generozitatea.

Daca traiesc in onestitate, copiii invata respectul pentru adevar.

Daca traiesc in corectitudine, copiii invata sa fie drepti.

Daca traiesc in bunavointa si consideratie, invata respectul.

Daca traiesc in siguranta, copiii invata sa aiba incredere in ei si in ceilalti.

Daca traiesc in prietenie, copiii invata ca e placut sa traiesti pe lume.”

Capitolul 1

CADRUL TEORETIC

1.1. Dezvoltarea psihica