Pagina documente » Limbi straine, Litere » Relatia intre lexicul comun si lexicul specializat cu aplicatie la domeniul medical

Despre lucrare

lucrare-licenta-relatia-intre-lexicul-comun-si-lexicul-specializat-cu-aplicatie-la-domeniul-medical
Aceasta lucrare poate fi descarcata doar daca ai statut PREMIUM si are scop consultativ. Pentru a descarca aceasta lucrare trebuie sa fii utilizator inregistrat.
lucrare-licenta-relatia-intre-lexicul-comun-si-lexicul-specializat-cu-aplicatie-la-domeniul-medical


Cuprins

SUMAR
ARGUMENT ...2
CAPITOLUL I
Caracterizare generala a terminologiilor
(in relatie cu pragmatica discursului stiintific)........3
CAPITOLUL II
Statutul lingvistic al termenilor lexicului general
(comun) folositi in terminologia medicala..............16
CAPITOLUL III
Statutul lingvistic al termenilor medicali
(specializati) intrati in lexicul uzual (general)........32
CAPITOLUL IV
Concluzii ..........56
BIBLIOGRAFIE
GENERALA .............59
1

EXTRAS DIN DOCUMENT

?

ARGUMENT

Lucrarea de fata isi propune evidentierea relatiei ce se stabileste intre ceea ce numim lexic comun sau general (este vorba despre considerarea acestuia din perspectiva oricarui vorbitor de limba romana ) si lexicul sau terminologia de specialitate, oprindu-ne, in speta, asupra limbajului medical.

Analiza noastra are in vedere aspectul reversibil al relatiei limbaj uzual / limbaj de specialitate, pentru ca ambele compartimente ale lexicului interactioneaza si se completeaza reciproc, contribuind la imbogatirea si innoirea exprimarii.

Lucrarea are la baza un corpus de exemple analizate dintr-o perspectiva complexa (lexicologica, lexicografica si stilistica). Cercetarea a urmarit relatia teoretic/practic, pe care o consideram esentiala intr-o lucrare referitoare la un compartiment atat de mobil si de dinamic cum este vocabularul (lexicul) unei limbi.

Finalitatea cercetarii noastre vizeaza o mai buna cunoastere a terminologiei medicale, perfectionarea modalitatilor de explicitare a sensului in dictionarele generale si “profesionalizarea” discursului de popularizare.

CAPITOLUL I

CARACTERIZARE GENERAL? A TERMINOLOGIILOR

(in relatie cu pragmatica discursului stiintific)

1. Dezvoltarea culturala a societatii, situarea unui grup de vorbitori intr-un anumit domeniu de activitate sunt principalii factori extralingvistici care au determinat aparitia stilurilor functionale ale limbii romane. Aspectul cult al limbajului scris dezvolta patru stiluri functionale corespunzand la patru domenii principale ale culturii moderne. Între acestea ne intereseaza stilul stiintific, pe care il putem defini ca fiind expresia intrebuintarii limbii in domeniul cunoasterii stiintifice a lumii. Acest stil reprezinta un “termen- extrema”1 al registrului stilistic al limbajului scris, opus stilului beletristic, celalalt termen-extrema2, expresie a intrebuintarii limbii in domeniul cunoasterii artistice a lumii.

Fiecare dintre aceste stiluri functionale isi dezvolta o terminologie 3 specifica.

1.1.Conceptul de terminologie este utilizat cu mai multe sensuri independente, care nu sunt intotdeauna clar delimitate. Precizarea acestor interpretari este destul de importanta mai ales ca majoritatea cercetatorilor recunosc rolul limbilor naturale si , in special , rolul lingvisticii in functionarea terminologiilor, chiar daca acest rol este inegal in functie de fiecare terminologie.

Conceptului de terminologie i se atribuie 4 cateva valori importante.

1.1.1.Limbaj specializat sau sistem stiintific care utilizeaza o terminologie5 si alte mijloace lingvistice pentru a realiza o comunicare de specialitate non-ambigua cu functia majora de a transmite cunostinte intr-un domeniu particular de activitate profesionala.

1.1.2.Ansamblu de termeni sau cuvinte specializate apartinand unui subsistem lingvistic, termenii caracterizandu-se prin univocitate, non-ambiguitate si relatii lexico-semantice proprii.

1.1.3.Conceptul de terminologie este utilizat si cu sensul de stiinta interdisciplinara , preocupata de problemele generale ale terminologiilor6 , care analizeaza logica cunostintelor , ierarhia conceptelor, codajul lingvistic si nonlingvistic si problemele creatiei de cuvinte necesare stiintelor si tehnicii.

Vom distinge, astfel, terminologia - ca stiinta interdisciplinara (vezi interpretarea 1.1.3) de terminologii - limbaje de specialitate cu un corpus de termeni corespunzand diverselor domenii de activitate (vezi interpretarile 1.1.1. si 1.1.2.)

Interpretarea terminologiei cu primul sens presupune o abordare interna din perspectiva specialistilor7 din fiecare stiinta in parte. În schimb, interpretarea terminologiilor in al doilea sens priveste problema dintr-o perspectiva prioritar lingvistica, chiar daca reprezinta o abordare externa din perspectiva specialistilor in anumite domenii; o astfel de abordare favorizeaza trecerea spre cercetari interdisciplinare, caracteristice celei de-a treia interpretari, de larg interes in cercetarea stiintifica actuala.

Obiectul terminologiei , inteleasa ca stiinta interdisciplinara, este constituit de elaborarea unor teorii contextuale care sa structureze un anumit domeniu stiintific si de activitatea (descriptiva, normativa si lexicografica) de stabilire a termenilor specifici.

1.2.Termenul este un element al unei terminologii sau al unui limbaj

specializat, reprezentand denumirea cunostintelor din acest domeniu. Termenii sunt unitati ale cunoasterii cu un continut stabil. Ca semn lingvistic, termenul este realizat dupa formula: T(termen)=D(denumire)/N(notiune)=semnificant(forma externa)/semnificat (continut notional )

În cadrul comunicarii si cunoasterii stiintifice, semnul lingvistic9 se impune protagonistilor doar din punctul de vedere al relatiei cu obiectul enuntului. El serveste exclusiv pentru transmiterea cat mai exacta a unei informatii stiintifice ; el este emis si receptat , nu destinat. Receptorul nu este un destinatar in functie de care emitatorul sa-si organizeze in mod diferit enuntul.10

Revenind la formula termenului ca semn lingvistic, se poate afirma ca relatia dintre D(denumire) si N(notiune) este reflexiva si biunivoca pentru un termen dat. Astfel, caracteristicile unui termen sunt: univocitatea , monoreferentialitatea si precizia. Termenii se obtin prin aplicarea unei denumiri unui anumit concept si printr-o procedura de lexicalizare naturala sau artificiala.11Prin raportare la discursul stiintific12 este necesar de amintit ca, pe langa alte conditii pe care le are de indeplinit , un termen trebuie sa fie foarte clar identificat in contexte (extralingvistice si lingvistice).

1.3.Un aspect care justifica relatia dintre terminologie si lingvistic este rolul contextului. Termenul de context apare atat pentru a desemna contextul extralingvistic prin care se intelege situatia de comunicare, cat si variatia continutului conceptual in functie de locutori (de exemplu- utilizarea terminologiei medicale de catre medici cu profiluri diferite - farmacologi si chiar de catre nespecialisti).

Oferta anului

Reducere 2020