Cuprins

Aceasta lucrare poate fi descarcata doar daca ai statut PREMIUM si are scop consultativ. Pentru a descarca aceasta lucrare trebuie sa fii utilizator inregistrat.

Extras din document

CUPRINS
Cap. I CONSIDERATII PRIVIND SISTEMUL FISCAL 5
1.1. Structura si trasaturile sistemului fiscal 6
1.2. Principiile impunerii fiscale 7
1.3. Continutul impunerii si tehnica determinarii impozitului 9
1.4. Perceperea impozitelor si presiunea fiscala 10
1.5. Efectele presiunii fiscale si premisele reformei fiscale 14
1.6. Caracterizarea generala a impozitelor si taxelor 17
CAP. II CARACTERISTICILE SI PERFORMANTELE
S.C. ROMEO LYN S.R.L. 20
2.1. Date de identificare si obiectul de activitate 20
2.2. Analiza indicatorilor economico-financiari 20
CAP. III RELATIILE FINANCIARE ALE FIRMEI CU BUGETUL DE STAT 28
3.1. Impozitul pe profit 28
3.2. Impozitul pe venitul din salarii 31
3.3. Taxa pe valoarea adaugata 33
3.4. Accizele 38
3.5. Taxele vamale 40
3.6. Impozitul pe dividende 41
CAP. IV RELATIILE FINANCIARE ALE FIRMEI CU BUGETELE
LOCALE 42
4.1. Impozitul pe cladiri 42
4.2. Impozitul pe teren 43
4.3. Taxa asupra mijloacelor de transport 44
4.4. Alte impozite si taxe 44
CONCLUZII 47
ANEXE 49
BIBLIOGRAFIE 59

Alte date

?{p}?

CAPITOLUL I

CONSIDERATII PRIVIND

SISTEMUL FISCAL

Într-o economie de piata rolul statului se reduce in principal la gestionarea resurselor financiare ce provin din preluarea de la agentii economici a unor parti din veniturile acestora pen­tru a se finanta anumite activitati de interes general, cum ar fi: invatamantul, sanatatea, cul­tura, armata, justitia, precum si unele actiuni cu caracter economic ce tin de securitatea statului.

Fiscalitatea se delimiteaza ca un sistem de percepere si de incasare a impozitelor si taxelor prin intermediul aparatului fiscal, precum si ca un ansamblu coerent de surse de drept care reglementeaza impunerea contribuabililor si fundamenteaza juridic impozitele si taxele.

Dictionarul Larousse da urmatoarea definitie fiscalitatii: „Fiscalitatea reprezinta to­ta­li­ta­tea impozitelor si taxelor, a reglementarilor de natura fiscala, precum si a aparatului fiscal, ce vin .sa influenteze direct sau indirect activitatea unui agent economic devenit contribuabil”.

Dezvoltarea fiscalitatii implica existenta unui sistem informational adecvat, capabil sa tina seama faptelor si regulilor fiscale.

Reforma in domeniul contabilitatii si fiscalitatii in Romania urmareste fixarea unor idei fundamentale, a unor limite si puncte de referinta care sa sprijine reforma economica.

În perioada de tranzitie la economia de piata prin masuri in domeniul fiscal s-au asi­gu­rat. intr-o anumita proportie, resursele bugetare si extrabugetare necesare constituirii fon­du­ri­lor financiare ale statului. S-a urmarit in acelasi timp si cresterea exportului, accelerarea pro­ce­­sului de privatizare si restructurare, limitarea inflatiei, dar aceste obiective nu au fost in­de­pli­­nite in totalitate.

Impactul fiscalitatii asupra activitatii, precum si a rezultatelor finale ale intreprinderii este generat de politica fiscala la nivel national. Aceasta politica poate influenta dezvoltarea economica. dar poate si frana orice initiativa din partea agentilor economici.

Asupra agentilor economici, masurile fiscale pot avea doua influente semnificative:

? cand fiscalitatea este pronuntata, excesiva ea devine o restrictie dura in calea dezvoltarii. a progresului economic pe termen scurt, mediu si lung;

? daca fiscalitatea este blanda si rezonabila ea poate influenta dezvoltarea bazei tehnico materiale prin investitii succesive indreptate spre modernizarea dotarilor existente, spre crearea de noi locuri de munca.

Impactul politicii fiscale asupra rezultatelor intreprinderii este semnificativ in ceea ce priveste orientarea activitatii in viitor.

Asigurarea eficientei fiscale presupune cautarea de mijloace si directi in masura sa de­ter­­mine un cost fiscal minim. În acest sens, trebuie gasite solutiile cele mai potrivite pentru a be­­neficia de facilitatile fiscale oferite de lege.

În lucrarea de fata, voi prezenta contributiile agentilor economici, sub forma de im­pozite si taxe, la formarea veniturilor Bugetului Central de Stat si Bugetului Local, luand ca exem­plu concret S.C. „Romeo Lyn” S.R.L. – Faget.

1.1. STRUCTURA SI TR?S?TURILE

SISTEMULUI FISCAL

Fiscalitatea [1 În dictionarul „Larouse”, fiscalitatea este definita ca fiind „totalitatea impozitelor si taxelor, a reglementarilor de natura fiscala, precum si a aparatului fiscal ce vin sa influenteze direct sau indirect activitatea unui agent economic devenit contribuabil.” În domeniul fiscal sunt vehiculate si alte notiuni, si anume: fiscul, definit ca administratie in sarcina careia revin calculul, perceperea si urmarirea platii impozitelor si taxelor datorate statului de catre contribuabil; fiscal, care priveste activitatea fiscului s.a.] se delimiteaza ca un sistem de percepere si incasare a im­po­zi­telor si taxelor, printr-un aparat specializat, precum si ca un ansamblu coerent de legi care reglementeaza impunerea contribuabililor si fundamenteaza juridic impozitele si taxele. Ea constituie, asadar, ansamblul obligatiilor catre fisc, mijloacele de percepere a lor, precum si reglementarile si practicile folosite in acest sens.

Fiscalitatea afecteaza orice sursa de venit (profit, dividende), avere (te­re­nuri, con­­structii, cladiri, mijloace de transport) si cheltuieli (consumul de gaze na­tu­ra­le, petrol etc.). Efectul imediat al actiunii fiscale este grevarea veniturilor platitorilor, ceea ce inseamna constrangere, apasare si sacrificii pentru acestea. Evaluarea fis­ca­litatii este si necesara si utila, folosindu-se in acest sens indicatorii presiune fiscala, ra­ta fiscalitatii etc.

Principalele forme in care se concretizeaza obligatiile fiscale ale firmelor din tara noastra sunt: impozitul pe profit, taxa pe valoarea adaugata, impozitul pe sa­larii, taxa pentru folosirea terenurilor, taxele vamale pentru import, dividendele cu­venite statului s.a.

Sistemul fiscal romanesc actual se structureaza pe trei componente princi­pale: impozitele si taxele; mecanismul fiscal, aparatul fiscal.

Impozitele si taxele [2 Vezi, V. Duran, Finante publice, Ed. Augusta, Timisoara, 1998, p. 106 - 122 s.a.] reprezinta veniturile bugetului de stat care provin de la persoanele juridice si/sau fizice. În momentul incasarii lor, impozitele si taxele sunt utilizate in vederea efectuarii cheltuielilor publice pentru realizarea functiilor si sarcinilor puterii si institutiilor sale.

Mecanismul fiscal reprezinta ansamblul de metode si tehnici de impunere privind veniturile fiscale ale statului, precum si instrumentele impunerii.

Tehnicile de impunere constau in: identificarea tuturor categoriilor de per­soane fizice si juridice care detin sau realizeaza un anumit obiect impozabil; eva­lua­rea bazei de calcul a impozitului; determinarea exacta a cuantumului acestuia. Printre metodele utilizate in practica fiscala mentionam: autoimpunerea, este realizata de pla­­titor in conformitate cu legislatia in vigoare; impunerea directa, prin evaluarea di­rec­ta a obiec­tului impozitului de catre organele fiscale sau pe baza declaratiei subie­c­tu­lui im­pozabil; impunerea indirecta, are la baza informatii colaterale; impunerea for­fe­ta­ra, stabilirea unei sume forfetare de plata pe o perioada de timp. Instru­men­tele im­pu­nerii se concretizeaza in documente fiscale.

Aparatul fiscal decurge din insasi legile care reglementeaza impozitele si taxele. Proiectele de acte normative ce se supun autoritatii publice mentionate se elaboreaza de catre „Directiile privind impozitele si taxele.”

Economia de piata exclude posibilitatea interventiei statului in sectorul privat prin masuri administrative. El poate insa sa utilizeze parghii economico-financiare potrivit cerintelor politicii sale economice, financiare, monetare, sociale, prin care sa influenteze activitatea agentilor economici. Prin urmare, sistemul fiscal se caracterizeaza prin urmatoarele trasaturi:

a) Prin intermediul sistemului fiscal, statul isi procura resursele necesare finantarii cheltuielilor, de a caror realizare depinde indeplinirea functiilor sale. Ast­fel, in anumite limite, statul exercita controlul asupra economiei. Acest obiectiv prin­cipal este realizat prin intermediul principiilor politicii financiare – volumul impo­zitelor poate spori, prin numar mai mare de platitori; introducerea de noi impozite sau extinderea bazei impozabile; impozitul are un randament fiscal ridicat, daca are un caracter universal, fiind achitat de toate persoanele fizice sau juridice care obtin ve­nituri din aceeasi sursa; nici-un subiect impozabil nu trebuie sa sustraga, pe cale li­cita, sau ilicita o parte din materia impozabila.

b) Sistemul fiscal are ca obiectiv dezvoltarea unor ramuri din economie, prin parghii de influentare a cresterii productiei si eficientei activitatii firmei.

c) Prin sistemul fiscal se urmaresc obiective de ordin social politic, in sensul ca se acorda facilitati contribuabililor cu venituri relativ mici, fiind scutiti de impo­zite pana la un anumit cuantum, cote de impozitare mari pentru limitarea consumului unor produse daunatoare sanatatii, etc.

Concluzionand la cele mentionate anterior, se poate afirma ca sistemul fis­cal, din tara noastra, urmareste indeplinirea celor cinci functii principale, si anume: func­­tia financiara, economica stimulativa, sociala, de control si cea de echitate.

1.2. PRINCIPIILE IMPUNERII FISCALE

Impunerea fiscala reprezinta ansamblul activitatilor efectuate de aparatul fis­cal, in contextul legii, in scopul asezari impozitului, cat si de stabilire a timpului si ma­rimii acestuia, ce revin in sarcina persoanelor fizice si/sau juridice. Ea semnifica ac­tiunea de supunere la impozit, adica de stabilire a sarcinilor fiscale pe platitori.

Sistemul fiscal nu poate fi considerat perfect, dar el poate fi perfectibil in concordanta cu dezvoltarea sectorului privat, iar statul sa detina in proprietatea sa ramurile strategice ale economiei si cele de interes national. Pornind de la aceste considerente se pot deduce, din punct de vedere fiscal, urmatoarele principii [3 Sub aspect politic, prin impunere se urmareste ca fiecare impozit introdus sa raspunda anumitor principii. Acestea au fost formulate pentru prima data de Adam Smith, care considera ca la baza politicii fiscale a statului ar trebui sa stea urmatoarele maxime: a) justetea impunerii, se refera la echitate fiscala si consta in necesitatea participarii cetatenilor la formarea veniturilor statului in functie de veniturile proprii; b) certitudinea impunerii, presupune o impunere certa si nu arbitrara; termenele, modalitatea si sumele de plata sa fie clare pentru fiecare contribuabil; c) comoditatea perceperii impozitelor, cere ca impozitele sa fie percepute la termenele si in modul cel mai convenabil pentru contribuabil; d) randamentul impozitelor, impune asigurarea incasarii lor cu minim de cheltuieli pentru platitori. (Vezi Adam Smith, Avutia nationala, vol. II , Ed. Academiei Romaniei Bucuresti 1965 , p. 242-244).]: