Cuprins

Aceasta lucrare poate fi descarcata doar daca ai statut PREMIUM si are scop consultativ. Pentru a descarca aceasta lucrare trebuie sa fii utilizator inregistrat.

Extras din document

Alte date

?

INTRODUCERE

Cap.1. Cresterea eficientei economice ,obiectiv esential al activitatii societatii comerciale

1.1 Conceptul de eficienta economica

Marimea si calitatea activitatii precum si modul de utilizare a resurselor economice de catre agentii comerciali se caracterizeaza intr-un ansamblu de rezultate economico-financiare care definesc eficienta activitatii comerciale.Ea constituie principiul fundamental al eficientei si prosperitatii oricarei firme comerciale si, pe plan mai larg, conditia integrarii comertului in cerintele unei

economii moderne.

Conceptul de eficienta este asimilat in teoria si practica economica cu diverse forme de manifestare a rezultatelor obtinute de agentii economici, cum sunt: rentabilitatea, productivitatea factorilor de productie, eficacitatea capitalului,

economisirea costurilor, etc.

Privit ca principiu de organizare si conducere a activitatii in economia de piata, el are insa un continut mult mai bogat si, totodata, generalizator al tuturor

rezultatelor favorabile obtinute de agentii economici. Alegerea eficace in satisfacerea unor nevoi nelimitarea cu resurse limitate sau maximizarea satisfacerii nevoilor sub contrangerea resurselor sunt expresii prin care eficienta este situata in centrul teoriei si practicii economice.

Prin eficienta activitatii economice, in speta a comertului ,se intelege raportul dintre efortul economic depus si rezultatele obtinute de un agent economic si de comert, in ansamblul sau, sau raportul dintre rezultate si efort. Efortul se masoara prin consumul de resurse economice (materiale, umane si financiare), iar rezutatele prin volumul desfacerilor sau alte efecte calitative ale activitatii economice (cresterea profitului sau a productivitatii muncii, reducerea nivelului relativ a cheltuielilor de circulatie, promovarea progresului tehnice).

Locul celor doi termeni - efort, rezultate - in exprimarea eficientei are semnificatia sa. În principiu, se raporteaza efortul la rezultate in situatia in care resursele economice sunt prioritare prin caracterul lor limitat in deciziile conducerii, urmarindu-se a se evidentia consumul acestora pe unitatea de rezultat. Dimpotriva, se raporteaza rezultatele la consumul de resurse pentru situatia in care atingerea unui nivel al activitatii economice constituie obiectul deciziei,resursele disponibile urmand a fi angajate in acest scop.

Eficienta economica este expresia cerintelor unor legi obiective si,in primul rand, a legii economice de timp, care dirijeaza si comportamentul agentilor economici. Progresul economic este obiectiv conditionat de economisirea muncii, respectiv a resurselor, in toate sferele activitatii economice. Micsorarea costului distributiei prin perfectionarea activitatii comerciale duce, in primul rand, la sporirea randamentului capitalului comercial, prin folosirea unui capital mai mic pentru acelasi rezultat sau obtinerea unor rezultate superioare cu acelasi capital. În acelasi timp, micsorarea costului distributiei duce la reducerea pretului de vanzare cu amanuntul, ceea ce permite o mai mare accesibilitate a produselor pe piata, largirea pietei si, in final, la cresterea economica.

Interdependenta dintre comert si alte ramuri ale economiei nationale determina o interconditionare dintre eficienta comertului si eficienta acestora. Astfel, micsorarea consumului de resurse in sfera comertului determina deplasarea capitalului, disponibilizat relativ in raport cu nevoile circulatiei, spre ramurile care produc masa fizica a bunurilor, contribuind la sporirea avutiei nationale. Totodata,prin accelerarea vitezei de circulatie a marfurilor, prin reducerea timpului de realizare a acestora, se micsoreaza timpul reproductiei,cu urmari favorabile asupra dezvoltarii economice. La randul sau, eficienta comertului, marimea resurselor consumate, este conditionata de activitatea ramurilor cu care comertul intra in relatii. De exemplu, procesele de depozitare, formele de difuzare a produselor la consumatori, timpul de vanzare a marfurilor sunt conditionate de starea in care produsele sunt livrate de industrie, mijloacele cu care circula, rapiditatea cu care sunt incheiate tranzactiile comerciale. Aceasta interdependenta impune ca actiunile privind eficienta activitatii comerciale, criteriile de optimizare a diverselor aspecte ale circulatiei marfurilor sa fie apreciate prin prisma consecintelor pe care ele le au asupra intregului circuit al miscarii marfurilor. De exemplu, modelele de optimizare a stocurilor au drept criteriu, micsorarea cheltuielilor pe seama unei reale accelerari a vitezei de circulatie pe intregul parcurs producator - consumator, si nu o simpla deplasare a stocurilor din comert la industrie sau invers, cu consecintele firesti asupra cheltuielilor de stocare.

Si in interiorul ramurii comertului, unde la distributia produselor participa mai multi intermediari, eficienta trebuie privita atat pentru fiecare intreprindere, cat si pentru ansamblul comertului. Miscarea marfurilor atat prin veriga cu ridicata, cat si prin cea cu amanuntul poate sa se desfasoare in conditii de eficienta pentru fiecare din ele, cu toate ca pe ansamblul comertului o asemenea miscare sa nu fie eficienta, solicitand cheltuieli mai mari.

1.2. ROLUL SI NECESITATEA CRESTERII EFICIENTEI

ECONOMICE.

Aspectele variate sub care se manifesta obiectivele economice in comert, eforturile facute pentru indeplinirea lor si rezultatele obtinute conduc la concluzia ca pentru exprimarea eficientei economice trebuie folosit un complex de indicatori, care ss evidentieze aceste raporturi la nivelul ramurii comertului si al fiecarei societati, pentru ansamblul activitatii comerciale si pentru diverse laturi ale acesteia.

În ceea ce priveste eficienta de ansamblu a comertului, deci rezultatele conjugate prin interdependenta lor ale tuturor agentilor economici, se folosesc

urmatorii indicatori:

a) Productivitatea factorilor de productie (numar de personal, capital social), calculata ca raport intre volumul activitatii si fiecare din factorii respectivi; ea poate fi comparat cu productivitatea factorilor de productie din industrie si exprima in dinamica schimbarea raportului dintre cei ce produc si vand un volum de marfuri dat, sau schimbarile in eficienta muncii lor.

b) Veniturile la bugetul de stat aduse de comert,in principal cele provenite din impozitul pe profit, care cresc pe masura sporirii eficientei activitatii, a dezvoltarii activitatii si micsorari consumului de resurse.

c) Timpul mediu de circulatie a marfurilor ( ca raport dintre stocurile medii din diferite grupe de marfuri si desfacerile medii zilnice ) comparativ cu timpul mediu de productie al marfurilor respective, reflectand in dinamica schimbarile in calitatea distributiei.

d) Numarul de personal din comert fata_de totalitatea populatiei active sau a salariatilor Indicatorul caracterizeaza in mare masura eficienta sociala a comertului, nivelul observarii comerciale.