Pagina documente » Psihologie, Sociologie » Sarcinile invatamantului.Reflectarea in literatura de specialitate

Despre lucrare

lucrare-licenta-sarcinile-invatamantului.reflectarea-in-literatura-de-specialitate
Aceasta lucrare poate fi descarcata doar daca ai statut PREMIUM si are scop consultativ. Pentru a descarca aceasta lucrare trebuie sa fii utilizator inregistrat.
lucrare-licenta-sarcinile-invatamantului.reflectarea-in-literatura-de-specialitate


Cuprins

CUPRINS
CAP I : Introducere
1.1. Sarcinile invatamantului in etapa actuala
1.2. Motivatia alegerii temei
1.3. Particularitati psiho-pedagogice ale varstei scolare mici
CAP II: Reflectarea temei in literatura de
specialitate
CAP III: Ipotezele si obiectivele lucrarii
Cercetarea pedagogica
3.1 Definirea conceptului. Metode de cercetare
3.2 Tipuri de exercitii aplicate in descrierea
cercetarii
CAP IV: Evaloarea randamentului scolar
4.1 Evaluarea - delimitari conceptuale
4.2 Aplicarea probelor de evaluare in cadrul
investigatiei pe tema aleasa.
CAP V: Concluzii
Anexe.

EXTRAS DIN DOCUMENT

?CAPITOLUL I

INTRODUCERE

1.1 Sarcinile invatamantului in etapa actuala

Intr-o lume definita prin mobilitate, fluiditate si tranzienta, o lume a tehnologiilor de varf, o lume in care resursa strategica cea mai importanta este informatia, educatia trebuie sad ea raspunsuri specifice: continuturi diversificate, metodologii care sa cultive creativitatea, spiritual intreprinzator, capacitatea de adaptare.

Reforma invatamantului are la baza democratizarea si deschiderea acestuia spre idealuri care valorizeaza copilul cu drepturile si nevoile sale, cu aspiratiile spre libertate, indifferent de oricare alte percepte.

In articolul 5 din Legea Invatamantului nr.84 din iulie 1985, se spune: “Cetatenii Romaniei au drepturi egale de acces la toate nivelurile si formele de invatamant indiferent de conditia sociala si materiala de sex ,rasa, nationalitate, apartenenta politica sau religioasa”.

Aceasta prevedere este in deplin accord cu documentele internationale, ceea ce exprima dorinta si vointa celor care raspund la acest domeniu, de respect fata de drepturile copilului.

Idealul educational al invatamantului romanesc

(1) Invatamantul urmareste realizarea idealului educational intemeiat pe traditiile umaniste, pe valorile democratiei si pe aspiratiile societatii romanesti si contribuie la pastrarea identitatii nationale.

(2) Idealul educational al scolii romanesti consta in dezvoltarea libera, integrala si armonioasa a individualitatii umane, in formarea personalitatii autonome si creative.

Noul Curriculum National in Romania reprezinta ansamblul experimentelor de invatare prin care institutia scolara asigura realizarea idealului educational si finalitatilor invatamantului, asa cum sunt stimulate scestea la nivelul Legii Invatamantului.

Finalitatile invatamantului deriva din idealul educational si sunt formulate in Legea Invatamantului. Ele se pot concretize pentru fiecare nivel de invatamant.

Pentru invatamantul primar, finalitatile ar fii urmatoarele:

- asigurarea educatiei elementare pentru toti copiii;

- formarea personalitatii copilului , respectand nivelul si ritmul sau de dezvoltare;

- inzestrarea copilului cu acele cunostinte, capacitate si atitudini care sa stimuleze raportarea efectiva si creativa la mediul social si natural si sa permita continuarea educatiei.

Literatura de specialitate , cercetarea pedagogica si observarea practicii scolare releva necesitatea cresterii eficientei si activitatii didactice in intregul nostrum invatamant si mai ales la nivelul scolii primare.

Potrivit noii reforme a invatamantului, invatamantul primar este considerat nu doar o treapte preliminara pentru a ajunge la oricare alt nivel, ci si cadrul in care se formeaza interogatiile, schemele cognitive, evaluarile de baza, conceptiile decisive pentru un elev.

Forta transformatoare a invatatorului consta in talentul si stilul activitatii generate, dincolo de lectiile propriu-zise.

El apare in fata elevilor sai nu numai ca persoana “care stie tot”, ci si fiinta care se daruieste cu acea generozitate specifica, izvorata dintr-un adanc al personalitatii sale.

Pentru ca actul pedagogic sa fie condos cu maiestrie pedagogica invatatorul trebuie sa fie un bun psiholog si pedagog, sa exploreze fiinta umana prin metode si instrumente atestate stiintific si sa conduca apoi, cu maximum de eficienta, formara integrala a personalitatii elevilor.

Din aceasta perspective, cuvintele lui Simion Mehedinti, ne indeamna san e aplecam, inca o data, cu responsabilitate, asupra ceea ce inseamna copiii si educatia lor: “copiii bine educati sporesc fiinta neamului, dupa cum mugurii din fiecare primavera, strangandu-se in varful ramurilor, sporesc coroana copacului in toate directiile”.

1.2 Motivatia alegerii temei

Limba romana este o milenara temelie a spiritualitatii romanesti,

Marturia unui destin eroic si daruirea unui tezaur de cultura, este un criteriu al” civilizatiei, ba chiar un criteriu al culturii” (M.Eminescu)

“este intaiul mare poem al unui popor”(L.Blaga). De aceea a vorbi si a scrie corect romaneste constituie o indatorire civica si este in acelasi timp expresia definitorie a personalitatii fiecarui cetatean.

Din studiul materialelor cu character psiho-pedagogic, a metodicilor de predare a disciplinelor prevazute pentru clasele I-IV, in activitatea mea la clasa ca invatatoare si din asistentele si lectiile deschise pe care le-am sustinut in cadrul comisiilor metodice mi-am dat seama ca vocabularul elevilor trebuie sa fie mereu in atentia invatatorilor.

Am observat, ca de multe ori, unii elevi au, in general, un vocabular sarac , ca pusi in situatia sa se exprime dovedesc stangacie si nepricepere datorita faptului ca o cunoastere tematica a limbii literare nu se obtine chiar asa usor .

Dezvoltarea capacitatii de comunicare orala si scrisa, ridicarea nivelului cultural al fiecarui elev necesita o actiune hotarata din partea invatatorului pentru precizarea, activizarea si imbogatirea vocabularului.

Cuvintele accumulate treptat in scoala sau cele dobandite prin mass-media , prin lectura, largesc sfera vocabularului si de aceea multe dintre ele fiindu-le necunoscute, fac parte din vocabularul pasiv al elevilor, ceea ce reclama eforturi sustinute din partea invatatorului in vederea activizarilor.

Consider ca invatatorul nu trebuie sa se adreseze clasei intr-un limbaj pretentious, fara sa se intrebe daca elevii sai inteleg, ci sa se asigure permanent de cunoasterea termenilor, intervenind promt, ori de cate ori este cazul, cu explicatiile necesare, cu exercitii si analize lexicale, in care cuvintele capata, in enunturi variate, sensuri multiple, de baza si secundare.

Studiul limbii romane adduce cea mai mare contributie la dezvoltarea exprimarii elevilor, la cultivarea si completarea achizitiilor lor lexicale.

Se cades a amintesc ca in acest sens o reflectie a marelui fauritor de limba romaneasca, poetul Mihai Eminescu:

“Limba, alegerea si cursivitatea expresiunii in expunerea vorbita sau scrisa e un element essential, ba chiar un criteriu al culturii. Din vorbirea, scrierea unui om se poate cunoaste gradul sau de cultura.

Stabilind legaturi firesti intre toate compartimentele limbii mane, conduce la intelegerea mai buna a fenomenului lingvistic de catre elevi.

Realizarea relatiei lectiilor de citire cu cele de gramatica duce nu numai la dezvoltarea vocabularului elevilor , ci si la nuantarea exprimarii lor. Astfel , elevii vor dobandi mestesugul imbinarii cuvintelor intr-o expresie clara, precisa , nuantata, a gandurilor lor, vor stapani limba romana literara.