Pagina documente » Recente » Semnificatiile simbolurilor culturale in publicitate

Despre lucrare

acces premium
Aceasta lucrare poate fi descarcata doar daca ai statut PREMIUM si are scop consultativ. Pentru a descarca aceasta lucrare trebuie sa fii utilizator inregistrat.


Cuprins

?CUPRINS
INTRODUCERE 1
CAPITOLUL 1: DELIMITARI CONCEPTUALE PRIVIND COMUNICAREA 2
1.1. Notiunea de comunicare 2
1.2. Procesul de comunicare 4
1.3. Principiile comunicării 5
1.4. Functiile comunicării 6
1.5. Formele comunicarii 7
1.5.1. Comunicarea verbala 7
1.5.2. Comunicarea scrisa 8
1.5.3. Comunicarea nonverbala 9
1.6. Bariere in comunicare si aspecte privind eficienta comunicarii 11
1.7. Comunicarea in publicitate 14
CAPITOLUL 2: COMUNICAREA NONVERBALA 18
2.1. Gesturile 19
2.2. Expresia fetei 22
2.3. Postura corpului 24
2.4. Prezenta personala 24
2.5. Postura 28
2.6. Pozitia mainilor 29
2.7. Gesturile 29
CAPITOLUL 3: SIMBOLURI IN PUBLICITATE 32
3.1. Definire 32
3.2. Tipuri de simboluri 32
3.3. Teorii si strategii publicitare 33
3.3.1. Publicitate si reclama 33
3.3.2. “Actorii” publicitatii 34
3.3.3. Vocabularul publicitatii 35
3.4. Mituri publicitare actuale 37
3.5. Argumente si “figuri” folosite in discursul publicitar 37
3.5.1. Argumente “rationale” 37
3.5.2. Slogan publicitar 39
CAPITOLUL 4: STUDIU DE CAZ - ANALIZA RECLAMELOR 41
4.1. Reclama Aqua Carpatica 41
4.2. Reclama Vodafone Christmas 45
4.3. Reclama ,, Fluturele” de la Cosmote 52
CONCLUZII 54
BIBLIOGRAFIE 55

EXTRAS DIN DOCUMENT

3.4. Mituri publicitare actuale {p}

3.5. Argumente si “figuri” folosite in discursul publicitar {p}

3.5.1. Argumente “rationale” {p}

3.5.2. Slogan publicitar {p}

CAPITOLUL 4: STUDIU DE CAZ - ANALIZA RECLAMELOR {p}

4.1. Reclama Aqua Carpatica {p}

4.2. Reclama Vodafone Christmas {p}

4.3. Reclama ,, Fluturele” de la Cosmote {p}

CONCLUZII {p}

BIBLIOGRAFIE {p}

INTRODUCERE

Punctul de plecare al acestei lucrari este simplu: se bazeaza pe faptul ca multe dintre reclame sunt construite prin valorificarea unui fundament mitic. Nu este vorba despre preluarea fidela a miturilor traditionale, ci despre acele indicii arhetipale, simbolice care trimit spre semnificatiile originare. Tocmai de aceea, demonstrarea unei astfel de ipoteze a presupus intocmirea unui algoritm, care a avut drept suport conceptul de mit. Acesta cunoaste numeroase acceptiuni, unele mai des intalnite decat altele, dar rigoarea prezentei lucrari nu ne-a permis abordarea mai multor definitii in acelasi timp. ci delimitarea mitului ca poveste, naratiune din vremuri imemoriale. In plus. informatiile stiintifice implicate au respectat teoria cercurilor concentrice din literatura. in sensul adancirii explicatiilor de la o problema la alta. a deschiderii mai multor perspective progresiv. Acest lucru a determinat un control strict al calitatii stiintifice a lucrarii, care s-a resimtit chiar si in organizarea acesteia, prin sugerarea unui demers comprehensiv. Cu siguranta, aceeasi problema de arhetipologie publicitara, se poate aborda si in alt sens. prin reconfigurarea dimensiunii mitice, nu ca poveste, ci discursiv, la nivelul limbajului. Structura acestei teze a depins. in mod clar. de viziunea asupra mitului, pe de o parte, dar si de natura argumentativa a lucrarii, pe de alta parte. Generic discutand, exista doua directii de studiu in prezenta lucrare: o directie teoretica si una aplicativa. Fiecare dintre ele imbraca un alt vesmant, adaptat domeniului de referinta, adica publicitatii. De asemenea, exista o stransa legatura intre aspectul teoretic si cel aplicativ. Dimensiunea stiintifica subliniaza transferul mitic, prin caracterul deschis al publicitatii sugestive, prin inventarierea antropologica a unor aspecte. Demersul este unul deductiv, pentru ca am pornit de la exemple ale miturilor clasice sesizabile in spectacolul publicitar, pe care abia ulterior le-am concentrat in observatii menite sa dezvaluie filonul stiintific. inainte de orice, ni se pare necesara o precizare: desi exista un ultim capitol destinat cercetarii, niciunul din capitolele premergatoare nu este pur teoretic. Necesitatea de a exemplifica fiecare aspect cu formate publicitare variate- din publicitatea romaneasca si internationala- a fost singura strategie prin care ipotezele inaintate au putut fi verificate. De fapt. intreaga lucrare foloseste un corpus foarte mare de reclame, selectate la momentul respectiv in functie de interesele teoretice urmarite.

CAPITOLUL 1: DELIMITARI CONCEPTUALE PRIVIND COMUNICAREA

1.1. Notiunea de comunicare

In fiecare zi, in fiecare moment, fiintele comunica intre ele, adica fac schimb de informatii. Pentru aceasta, oamenii folosesc diferite mijloace, unele dintre ele numite "mijloace de comunicare in masa" sau "mass-media".

Comunicarea face posibila coexistenta oamenilor. Salutul sau un gest prietenesc sunt forme simple de a stabili un contact cu ceilalti. Comunicarea directa intre oameni este realizata prin intermediul cuvintelor sau a gesturilor. Dar, pentru a face un schimb de idei sau pentru a impartasi cunostinte cu persoane aflate departe, e nevoie de mijloacele cu ajutorul carora sa se transmita informatiile la distanta: acestea sunt mijloacele de comunicare in masa sau mass-media.

Comunicarea, informarea si mijloacele de comunicare depind unele de altele. Acesti termeni au sensuri diferite in functie de domeniile care au drept scop comunicarea informatiei. Pentru ziarist, informatia este expunerea unor fapte la care a asistat sau pe care le-a putut verifica. Pentru el, o informatie buna trebuie sa fie adevarata, noua, inedita si surprinzatoare. Mijloacele de comunicare sunt diferitele suporturi pe care ziaristii le folosesc ca sa transmita informatia (ziare, radio, televiziune etc.). Pentru inginerul din domeniul telecomunicatiilor, informatia este un semnal transmis unui destinatar prin mijloace tehnice. Inginerul numeste comunicare totalitatea operatiilor de prelucrare, de transmitere si receptionare a mesajului. Pentru cei din domeniul publicitatii, comunicarea are drept scop cucerirea si influentarea consumatorului prin mesaje atragatoare. In functie de clientul care trebuie convins, sunt folosite diferite mijloace de comunicare. Pentru specialistii din stiintele umane, comunicarea este un mijloc folosit de oameni pentru a stabili contacte intre ei, pentru a crea si intretine legaturi intre membrii unui grup. Mass-media extind aceste legaturi la intreaga societate, iar telecomunicatiile sunt un mijloc de coexistenta la distanta. [1 Mihai Dinu, Comunicar?a – r?p?r? fundam?ntal?, ?ditura Orizonturi, 2007]

Comunicarea reprezinta elementul indispensabil pentru functionarea optima a oricarei colectivitati umane, indiferent de natura si marimea ei. Schimbul continuu de mesaje genereaza unitatea de vedere si, implicit, de actiune, prin armonizarea cunostintelor privind scopurile, caile si mijloacele de a le atinge, prin promovarea deprinderilor necesare, prin omogenizarea relativa a grupurilor sub aspect afectiv, emotional si motivational (opinii, interese, convingeri, atitudini) [2Tudor?l Nicula?, Ion Gh?rghita, Comunicar?a organizationala si manag?m?ntul situatiilor d? criza, ?ditura Minist?rului Administrati?i si Int?rn?lor, Bucur?sti, 2006].

Comunicarea este un ansamblu de actiuni care au in comun transmiterea de informatii sub forma de mesaje, stiri, semne sau gesturi simbolice, texte scrise s.a. intre doua persoane, numite interlocutori, sau mai formal, emitator si receptor.

Termenul de « comunicare » este legat de existenta noastra ca oameni, mai apoi ca societate, fiindca fiintele umane si comunicarea sunt interdependente. Fara comunicare si limbaj noi ca fiinte ce interactionam si relationam in cea mai mare parte, sau chiar in intregime prin actul comunicari, existenta noastra pe pamant ar fi inutila.

Este un proces dinamic, aflat intr-o permanenta transformare. Societatea exista datorita comunicarii, ea inseamna comunitate si este vazuta ca un proces care implica participare din partea membrilor unei societati. Comunicarea imbraca forme variate si diverse, dintre care ne vom opri la comunicarea mediatizata si la comunicarea de masa, care este de fapt o forma a comunicarii mediatizate, destinata unor mase mari de indivizi si poate avea o forma subiectiva, care are ca scop manipularea opiniei publice, si forma obiectiva, care doreste simpla informare a persoanelor.

Comunicarea in masa este o parte integranta a mass-mediei, concept relativ nou, care s-a dezvoltat in special in perioada postbelica, ca o consecinta directa a apartiei noilor forme de transmitere a informatiilor, fie prin unde radiofonice, fie prin imagini pe micul ecran.

Din punct de vedere cronologic, comunicarea este primul instrument spiritual al omului in procesul socializarii sale. Comunicarea umana se ocupa de sensul informatiei verbale, prezentata in forma orala sau scrisa si de cel al informatiei non verbale, reprezentata de paralimbaj, miscarile corpului si folosirea spatiului [3 Simona Iovanut, Comunicar?a, ?ditura Waldpr?ss , Bucur?sti, 2001] .

Cind trebuie sa defineasca notiunea de comunicarea, majoritatea vorbitorilor se gandesc la “a aduce la cunostinta”, “a da de stire” sau “a informa”. Comunicarea inteleasa ca proces are la baza patru componente fundamentale: emitatorul, canalul, informatia si receptorul. Esenta procesului consta din transferul sau trimiterea informatiei de la receptor la emitator. Acest model elementar trebuie insa extins, deoarece comunicarea nu se incheie niciodata cu simpla preluare sau receptare a informatiei. În primul, rand nu trebuie omisa circulatia informatiei si in sens invers (feed-back), deoarece comunicarea nu se realizeaza decit in vederea obtinerii unui raspuns. În al doilea rand, comunicarea este un proces intentional: emitatorul transmite receptorului o informatie prin intermediul unui canal cu scopul de a produce anumite efecte asupra receptorului. În al treilea rind, toata aceasta “desfasurare de forte” nu s-ar dovedi pe deplin eficienta daca nu s-ar acorda importanta atat codajului cat si decodajului mesajului transmis. În al patrulea rand, nu trebuie ignorata nici posibilitatea aparitiilor unor erori de codare sau decodare, precum si imixtiunea unor factori perturbatori. Toate aceste elemente vor diminua reusita comunicarii.

Privita ca un act de punere in relatie a emitatorului cu receptorul, comunicarea

poate fi inteleasa drept “ansamblul proceselor fizice si psihologice prin care se efectueaza operatia punerii in relatie cu una sau mai multe persoane in vederea obtinerii unor anumite obiective” [4 Jouv? Mich?l?, Comunicar?a. Publicitat? si r?latii public?, ?d. Polirom, Bucur?sti, 2005].

1.2. Procesul de comunicare

Înteleasa ca proces, comunicarea implica o derulare a operatiilor de codare, recodare si decodare asupra mesajelor. Prin procesul de comunicare se transmit informatii pentru atingerea anumitor scopuri.

Comunicarea are un caracter dinamic. Este un proces complex, ce se particularizeaza in contexte diferite: exista informatii care se transmit genetic, informatii care circula in mediul social (cutume, obiceiuri etc.), in organizatii.

Elementele procesului de comunicare sunt:

? Emitatorul si Receptorul in relatie

La individul uman, comunicarea depinde de capacitatea de relationare cu celalalt, de disponibilitatea de combinare a codului folosit, de disponibilitatea de receptie si prelucrare, de complexitatea si varietatea continuturilor, precum si de posibilitatea emitatorului si receptorului de a-si schimba reciproc rolurile.

? Canalul de comunicare - "drumul", "calea" pe care mesajul se transmite. Acestea pot fi canale vizuale, auditive, tactile, kinestezice etc. Canalele au suport natural sau tehnic (telefon, fax, mijloace audio-video etc.).

? Mesajul - componenta complexa a comunicarii care implica fenomene de codare, recodare, decodare. La om, functia semiotica inalt dezvoltata permite codarea stimulilor actuali, trecuti, viitori si utilizarea lor nu doar de catre cel care codifica, ci si de cei care primesc mesajul.

? Codul - trebuie ales si cunoscut de partenerii in relatie.

? Feedback-ul - mesaje de raspuns pe care receptorul le da in timpul sau dupa receptarea mesajului initial.

? Mediul - contextul comunicarii se refera la situatia particularizata in care are loc comunicarea.

Procesul comunicarii poate fi perturbat prin aparitia unor factori (bariere in comunicare) care diminueaza, amplifica, impiedica sau deformeaza mesajele:

* la nivelul emitatorului/receptorului:

? deficiente de exprimare, respectiv receptionare;

? deficiente emotionale, atitudinale;

? idei preconcepute etc.

* la nivelul canalelor: informatia emisa pentru un canal este receptata pe un alt canal (ex.: nevazatorii recepteaza informatia audibila prin canale dezvoltate compensator).

* la nivelul mesajului:

? folosirea cuvintelor cu sensuri diferite;