Cuprins

Aceasta lucrare poate fi descarcata doar daca ai statut PREMIUM si are scop consultativ. Pentru a descarca aceasta lucrare trebuie sa fii utilizator inregistrat.

Extras din document

Cuprins:
Introducere: Sistemul prlamentar.............2
Capitolul I : Sistemele politice ale Marii Britanii si Germaniei.............7
I.1. Marea Britanie-monarhie constitutionala.7
I.2. Germamia-parlamentarism........11
Capitolul II : Asemanarile dintre sistemul de monarhie constitutionala al Marii Britanii si cel parlamentar al Germaniei...16
II.1. Presedente vs monarh..............16
II.2. Cancelarul federal si Cabinetul vs Premier si executiv.......20
Capitolul III: Deosebirile dintre sistemele Marii Britanii si Germaniei28
III.1. Parlament vs Parlament...........28
1.1.Bundestag vs Camera Comunelor.30
1.2 Bundesrat vs Camera Lorzilor.......35
III.2. Sistem bipartidist imperfect vs sistem bipartidist pur......38
III.3. Constitutie scrisa vs Constitutie cutumiara........50
Concluzie: Marea Britanie si Germania model de parlamentarism cu centralzarea puterii pe premier (modelele Westminister si Kanylerdemokratie)
..........51
Anexe..............61

Alte date

?

INTRODUCERE: SISTEMUL PARLAMENTAR

„Sistemul politic reprezinta ansamblul persistent si coerent de relatii si comportamente sociale institutionalizate, care asigura exercitarea autoritati (puterii) asupra societatii, alfel spus, realizarea autoreglarii sistemului social global” [1 Al. Radu, Sisteme politice contemporne editia II revzuia si adaugita,ed. Cartea Universitara, Bucuresti, 2004, p 10 ].

Sistemele politice pot fi clasifiacate in doua mari categorii, cum ar fi: sisteme politice democratice si sisteme politice totalitare sau dictatoriale.

În cadrul sistemelor totalitare intra regimurile comuniste si monarhiei totalitare, intr-adevar acestea putand fi numite si dictaturi. În cadrul sistemelor democartice intra regimul prezidential, regimul parlamentar si regimul semiprezidential sau semiparlamentar.

Dintre toate aceste tipologii de sisteme politice mentionate mai sus, lucrarea se va axa pe regimul politic parlamentar. Prin aceasta lucrare intentionez sa demonstrez faptul ca o monarhie constitutiuonala este extraordinar de apropiata de sistemul parlamantar sau poate chiar in esenta cele doua reprezentand o singura tipologie de sistem politic, avand drept exemple Marea Britanie si Germania. Astfel pentru o mai buna intelegere in locul unei introduceri care sa vorbeasca in mare despre aeasta lucrare voi prezenta sistemul politic parlamentar cu specificitatile sale.

Sistemul politic parlamentar este acel sistem politic in cadrul caruia parlamentul detine functiile legislative, functii de control (mai ales asupra organului executiv), si in cadrul caruia presedintele joaci un rol minor, mai mult formal. Acelas lucru se intapla si in cadrul unei monarhii constitutionale. În acest cel din urma caz este bine stiut ca monarhul are un rol minor, formal sau poate chiar decorativ (spre exemplu in Marea Britanie monarhul are un rol simbolic doar in cadrul ceremoniilor caci in ceea ce priveste functiile legislativa si de control acestea apartin parlamentului). Pentru a putea insa vorbii despre parlamentarisim este necesar sa vorbim si despre provenieta acestuia. Parlamentarismul provine din monarhia limitata sau constitutionala.

Sistemul parlamentar care a derivat din monarhia constitutionala este cnsiderat un regim mixt prin influenta pe care o are seful statului si prin mentnerea a doua Camere, una aristocrata si una cenzitara.

Monarhia constitutionala si parlamentarismul s-au gasit adesea depasite in sensul monocratic de reactiile autoritare, sucventiile dupa o experianta nefericita de democratie parlamentara in Iugoslavia, Romania, Bulgaria (in anii 1930, 1934, 1938).

Spre deosebire de restul tarilor occidentale, este de retinut ca in Marea Britanie, monarhia parlamentara a trecut ti trece prin fazele indicate, inlocuita putin cate putin cu monarhia constitutionala.

Depasind variantele nationaliste, statele din Europa occidentala au in comun acelas tip de institutii politice, cele ale regimului parlamentar. În toate statele Uniunii Europene s-a inradacinat un regim democratic de tip reprezentativ, punand accentul pe raspunderea guvernului in fata ansamblelor alese prin sufragiu universal.

Acest model nu este imuvabil: tratatele esentiale au evoluat cu timpul, acest lucru explicand controversele legate de doctrina care au putut sa opuna diverse variante. De fapt aceste multiple variante corespund diferitelor faze istorice ale regimului parlamentar si acestea sunt etape care trebuie amintite inainte de a analiza forma contemporana a parlamentarismului. Acesta nu este un model permanent deoarece regimurile autoritariste si chiar cele totalitare, revolutiile si razboaiele au stat la originea sa si au suferit intr-un fel sau altul modificari care au dus la acutualul regim parlamentar.

Daca inlaturam statutul general al parlamentarilor, care releva reguli identice in toate statele, diferentierile vor fi aduse de aplicarea regimului parlamentar. Astfel pentru a explica functionarea unui astfel de regim este necesara o disctie despre organizarea lucrarilor parlamentare.

Durata medie pentru camerele inferioare este de patru ani (cu exceptia Frantei, Italiei si Luxemburgului, unde mandatul este de cinci ani si Suedia unde mandatul este de trei ani). Însa in camerele superioare durata medie a mandatelor variaza dupa felul in care membrii sunt desemnati (patru ani in majoritatea, cinci ani in Italia, si noua ani in Franta unde sunt reinoiti partial la trei ani).

În majoritatea statelor compatibilitatea dintre mandatul parlamentar si functia guvernamentala reprezinta o regula ce sta la baza parlamentarismului.

Parlamentul este administrat, prin origine, de principiul de autonomie. Acesta din urma consta in regula dupa care ansamblele si-au construit regulamentul. Regula ce a fost pusa in cauza in doua moduri: pe de-o parte, o serie de dispozitii, deja reglementate, care reies, in ziua de azi, din constitutie (in principal rapoartele cu guvernul si procedura parlamentara); pe de alta parte, anumite state au inclus reglementarile camerelor in controlul constitutionalitatii.

Institutiile parlamentare cunosc insa mai multe modele. Astfel in ceea ce priveste conducerea camerelor, traditia britanica este aceea de a avea un presedinte unic si independent, numit speker, ales de comun acord de grupurile parlamentare, el poate sta la putere atat cat doreste, oricare ar fi majoritatea parlamentara. El este cel care conduce dezbaterile, insa nu ia nici o pozitie. El detine de asemenea puterea de a desemna presedintii de comisii.

Însa traditia continentala ( in Franta, Germania si Italia) este aceea de a avea un presedinte politic, desemnat de majoritatea parlamtara, si un birou care sa il asiste (birou constituit din proportionalitatea grupurilor). Presedintele camerei detine adesea puteri anexe care depind de pozitia sa in ierarhia institutionala.

Metoda prin care se fac lucrarile parlamentare depinde de piedicile relative puse de comisile si de grupurile parlamentare.

Traditia parlamentara europeana nu acorda comisilor o importanta la fel de mare cum este cea prevazuta in Statele Unite ale Americii. Totusi comisile au, in numeroase parlamente, o importanta decisiva, si in jurul lor se desfasoara lucrarile legislative. Comisile sunt specializate pe continent insa vocatia lor generala provine din Marea Britanie. Astfel, lucrarile comisilor sunt diverse in functie de traditii, tinand cont ca rolul lor era inainte de a examina legile si de a le imbunatati. În unele state insa comisile pot completa lucrarile sesiunii in plen, fie partial facand inutila sesiunea publica, fie integral, ca in Italia, unde legislatia descentralizata permite comisilor sa examineze si sa voteze legile. Astfel unele parlamente au dezvoltat in mod sistematic lucrarile de informare, lasand de-o parte auditiile spectaculoase (dupa modelul auditiilor americane). Aceasta procedura folosita la inceput in comisiile de ancheta sau de control, este in prezent folosita de comisiile permanente (in Germania, Italia si Franta).

Paralel cu comisiile, grupurile parlamentare constituie unul din elementele cheie ale organizarii si functionarii parlamentului. Dupa o perioada lunga de ignoranta, de-a lungul secolului XX, grupurile s-au constituit in mod progresiv si au acumulat treptat o disciplina interna. Acest lucru este rezultatul marilor partide militante, ale caror grupuri erau supuse disciplinei de partid si a reprezentarii proportionale cu lista , care a condus la structurarea grupurilor parlamentare. În ziua de azi acestea din urma detin puterea decisiva, intarita de reglementarile camerelor, dar si de faptul ca finantarea publica a partidelor se face prin aceste grupuri. În Marea Britanie (unde centrul de decizie al partidelor este grupul parlamentar) si in Germania (unde grupurile parlamentare ale partidelor sunt suverane in Bundestag), rolul grupurilor parlamentare este determinant, in ciuda conceptiilor diverse ale partidelor.

Astfel se poate spune ca regimurile parlamentare sunt de o larga diversitate. Acestea se situeaza intr-un cadru pluralist si liberal, practicand adesea o alternanta care face sa succeada la putere marile partide din competitie, in mod general putin numeroase- doua sau trei- si care preconizeaza politici net diferite. Aproape din totdeauna, alternanta este facilitata de faptul ca nu se gasesc partide importante in opozitia regimului.

În aceasta lucrare voi vorbi astfel despre regimurile britanic si german, in mod particular reprezentative pentru acest tip de regim, parlamentarism. Trebuie de altfel adaugat si ca alternanta regulata nu inseamna impartirea egala a puterii. Atat in primul caz cat si in al doilea partidele moderate (conservator in Marea Britanie si crestin-democrat in Germania federala) au beneficiat de perioade mai lungi de exercitare a puterii decat partidele intranzitive (laburist si respectiv social-democrat).