Cuprins

Aceasta lucrare poate fi descarcata doar daca ai statut PREMIUM si are scop consultativ. Pentru a descarca aceasta lucrare trebuie sa fii utilizator inregistrat.

Extras din document

CUPRINS
CAPITOLUL 1
SISTEMUL BANCAR. PREZENT SI PERSPECTIVE .. 4
1.1. Definirea conceptelor . 4
1.2. Componenta, domeniile de activitate si
problematica sistemului bancar . 5
1.3. Starea actuala a sistemului bancar rominesc .......... 5
1.4. Rolul si importanta societatilor bancare ... 8
1.4.1 Sistemul bancar in economia moderna ...... 11
1.4.2. Societati bancare - finantatori ai diverselor
activitati economice .... 12
1.4.3. Societatile bancare - utilizator de fonduri 16
1.4.4. Societatile bancare - beneficiari ai dispozitiilor legislative,
normative si de reglementari ..... 16
1.4.5. Activitati bancare auxiliare ....... 16
CAPITOLUL 2
LOCUL SISTEMULUI BANCAR iN ECONOMIA
ROMiNEASCA ACTUALA ............. 18
2.1. Rominia la sfirsit de mileniu .. 18
2.2. Evaluarea performantelor la nivelul unitatilor bancare ........ 22
2.3. Analiza starii economice a sistemului financiar bancar rominesc ...... 28
2.3.1. Evolutia sectorului bancar
rominesc in perioada 1990-1998 ............ 34
CAPITOLUL 3
RESTRUCTURAREA SECTORULUI BANCAR
iN PERIOADA DE TRANZITIE LA ECONOMIA DE PIATA . 40
3.1. Redefinirea functiilor si a rolului bancilor ............ 40
3.2. Rolul bancii centrale si al independentei acesteia . 40
3.3. Probleme ale restructurarii bancare si impactul
asupra bancilor comerciale ....... 41
CAPITOLUL 4
PRIVATIZAREA BANCILOR .......... 45
4.1. Privatizarea bancilor: optiuni si dileme ............. 47
4.2. Privatizarea bancilor-vector al reformei economice ............ 47
4.3. Avantajele privatizarii sectorului bancar .............. 48
4.4. Strategii de privatizare ............ 49
BIBLIOGRAFIE ... 56

Alte date

?Capitolul 1

Sistemul bancar prezent si perspective

În cadrul prezentei lucrari, capitolul destinat sistemului bancar isi propune sa evidentieze cateva din principalele aspecte ale integrarii activitatii bancare romanesti in sistemul financiar-bancar mondial.

Subcapitolele componente vor lua in discutie stadiul actual al sistemului bancar romanesc si cerintele de dezvoltare ale acestui sistem pentru a realiza trei obiective: functionalitatea unei economii de piata in Romania, integrarea sistemului bancar romanesc in cadrul celui financiar-bancar european si cel international.

1.1. definirea conceptelor

Sistemul bancar reprezinta cadrul organizat, din punct de vedere institutional, legislativ, normativ, al supravegherii si politicilor bancare, in care isi desfasoara activitatea societatii bancare.

Politicile bancare sunt compuse din politicile de creditare, politici investitionale, politici monetare, politici de marketing si dezvoltare produse bancare si politici de participare la competitia pentru fonduri. Aceste politici sunt, in general, proprii fiecarei societati bancare si sunt elaborate in limite stabilitede banca centrala a sistemului. Necesitatea elaborarii acestor politici ca si aceea de respectare a unor limite (continute in acte juridice cu caracter de lege, norma sau reglementare) decurge din obiectivul esential al fiecarei societati bancare si anume acela de a evolua in conditii de profit si risc acceptabile, dat fiind faptul ca societatile bancare actioneaza, in cea mai mare masura, cu fonduri atrase.. Principalul factor determinant al dimensiunii politicilor bancare il reprezinta conditiile economice de pe pietele pe care actioneaza societatile bancare, conditii care sunt, in generale, instabile pe termen mediu si lung. De aici decurge necesitatea adaptarii permanente a masurilor de politica bancara la conditiile pietei.

Societatile bancare sunt cele constituite in scopul desfasurarii unei activitati bancare si anume de creditare, de investitii sau mixte.

Activitatea bancara este activitatea desfasurata de o societate bancara. Aceasta activitate se imparte in activitati bancare de baza (creditarea si investitiile) si activitati bancare auxiliare (acordarea de consultanta, garantarea, analize economice etc.).

Piata monetara reprezinta spatiul in care se formeaza si se utilizeaza sumele de bani, precum si locul unde se definesc unitatile monetare in context international. Pe piata monetara, in mod concret, se deruleaza intregul fenomen valutar. Piata monetara, sau piata creditului – cum mai este denumita, are drept obiect formarea si dirijarea capitalurilor disponibile pe termen scurt, iar piata valutara este un compartiment obligatoriu al pietei monetare, in care se deruleaza miscarile transfrontaliere de capital.

Piata capitalurilor – sau piata financiara – are drept obiect activitatea de investitii bancare si de tranzactii cu titluri financiare.

Piata bancara este reprezentata de spatiul activitatii unei banci, din punct de vedere al plasamentului fondurilor acesteia sub forma de credite, investitii bancare, depozite. Piata bancara este formata din totalitatea spatiilor de activitate ale bancilor, fiecare componenta astfel delimitata fiind proprie unei societati bancare (componenta ce poate fi denumita ca piata a bancii respective). Piata bancii difera, de la o societate bancara la alta, in functie de tipul si dimensiunea acesteia. Generic vorbind, piata bancara este reprezentata de totalitatea obiectivelor de plasament ale bancilor si de relatiile care apar in cadrul acestor activitati.

Piata interbancara este reprezentata de relatiile interbancare care apar ca necesitate a fructificarii unei parti a fondurilor disponibile, prin plasament, la celelalte banci. În majoritatea cazurilor, aceste plasamente iau forma creditelor pe termen foarte scurt, uzual pentru 24 ore sau pentru o noapte, dar exista si cazuri cand bancile constituie depozite domiciliate la societati bancare mai puternice sau la bancile centrale, aceste posibilitati avand rolul de asigurare a lichiditatii pe termen foarte scurt si respectiv scurt.

Piata interbancara, piata capitalului, piata creditului si alte piete sunt parti integrante ale pietei bancare.

1.2. Componenta, domeniile de activitate si problematica sistemului bancar

Sistemul bancar este compus din totalitatea societatilor care presteaza activitati bancare. Cele mai importante asemenea societati sunt: bancile comerciale, bancile de investitii, bancile universale, bancile populare, casele de depozite, casele de credit, societatile financiare de plasament, fondurile de investitii, fondurile de garantare etc.

Domeniile de baza ale activitatii bancare sunt creditarea si investitiile. Ulterior, ca necesitate stricta a dezvoltarii acestor doua activitati, pe langa o alta activitate de baza, constand in atragerea de fonduri, au aparut si domeniile auziliare ale activitatii bancare, dintre cele mai importante sunt: consultanta, garantarea si analizele economico-financiare. In etapa actuala, dezvltarea activitatii bancare a cunoscut o astfel de amploare incat clasificarea activitatilor bancare a devenit imposibil de cuprins in cateva pagini. Aceste activitati s-au diversificat in functie de tipologia pietelor, termenele de plasament, conditiile contractuale, instrumentele financiare abordate si multe alte aspecte, toate acestea fiind in continua schimbare atat datorita interesului permanent al bancilor de a-si majora profiturile, in conditiile unui nivel acceptabil de risc, cat si ca urmare a modificarii permanente a conditiilor economice ale pietelor.

Problematica sistemului bancar este, de asemenea, vasta, pornind de la activitatea interna a bancii catre exterior, spre politicile de interventie pe diverse piete si spre modul de abordare al feluritelor tipuri de relatii cu partenerii de afaceri.

1.3. Starea actuala a sistemului bancar romanesc

Sistemul bancar romanesc s-a dezvoltat puternic in ultimul deceniu comparativ cu anul 1990, moment caracterizat – din acest punct de vedere – prin existenta unui sistem bancar centralizat, Banca Nationala a Romaniei cumuland majoritatea functiilor si operatiunilor bancare (exceptie faceau operatiunile de comert exterior care cadeau in sarcina Bancii Romane de Comert Exterior, in vreme ce Banca de Investitii se ocupa de operatiunile privind finantarea pe termen lung a economiei, iar Banca Agricola concentra operatiunile in domeniul agriculturii si industriei alimentare, Casa de Economii si Consemnatiuni preluand resursele disponibile ale populatiei). În prezent s-a ajuns la un numar de 45 de banci autorizate sa functioneze in Romania, din care 32 de banci sunt constituite cu capital integral sau majoritar romanesc. Cifra poate fi considerata pozitiva, avand in vedere anul 1989, insa numarul de banci ce functioneaza in Romania astazi pare de departe a fi insuficient, daca ar fi sa ne comparam cu cele 920 de banci ce functionau in anul 1935 in tara, ori cu cele 3050 banci ce functioneaza in Belgia sau cele peste 4300 de banci ce functioneaza in Germania. Cu toate acestea, bancile din Romania par insa suficiente atata vreme cat se manifesta un puternic recul al creditului, lucru datorat unor factori de natura extrabancara, dar care a afectat puternic situatia bancilor romanesti in aceasta perioada.

Dezvoltarea cantitativa a sistemului bancar romanesc este insa doar o caracteristica a acestei perioade de tranzitie. Principala trasatura a sistemului bancar romanesc in aceasta perioada a fost dezvoltarea structurala si calitativa a activitatii majoritatii bancilor, ca o reactie comportamentala normala a acestora la cerintele impuse de economia de piata. Iesirile din decor ale unor banci pe parcursul acestui deceniu (reculul unor banci ca Dacia Felix sau Columna, ori falimentul altora - Banca Albina, Bankoop, Credit Bank, mai recent Banca Internationala a Religiilor), nu caracterizeaza intreaga activitate bancara din Romania insa adauga, in mod evident, o umbra peste calitatea si stabilitatea celorlalte banci, a caror imagine este puternic afectata de aceste sincope. Apare astfel ca o reactie normala orientarea depunatorilor spre alte categorii de plasamente (in special plasamentele in titluri de stat, garantate si cu o rentabilitate extrem de mare, ce depaseste pe cea a plasamentelor la banci – acesta fiind unul din gravele paradoxuri ale economiei romanesti, generat de foamea guvernamentala dupa resurse) si, in consecinta, cresterea concurentei pe piata resurselor, slabirea capacitatii bancilor mici de a ramane in piata, reducerea masei creditului in economie etc.

Stadiul de dezvoltare a sistemului bancar romanesc este determinat, de asemenea, de caracteristicile generale ale evolutiei economiei in acest deceniu. Astfel ca, sistemul bancar romanesc, desi mult avansat in raport cu celelalte ramuri economice, se afla inca in perioada de tranzitie, fiind necesare in continuare restrucutrarea si dezvoltarea atat cantitativa, sub aspectul cresterii numarului de unitati bancare, cat si calitativa, in sensul perfectionarii structurilor de operare si modernizarii activitatii, implementarii de produse si servicii moderne, care sa aduca, intr-o mai mare masura, avantaje atat bancilor, cat si clientilor acestora.

Situatia actuala a sistemului bancar romanesc a fost conturata in primul rand de deschiderea economiei romanesti, fapt ce a determinat ajustarea sistemelor de operare la cerintele si practicile internationale. Bancile s-au dezvoltat, si si-au adaptat oferta, in functie de cerintele impuse de impactul factorilor exogeni asupra economiei reale, precum si de presiunea, din ce in ce mai evidenta a concurentei pe piata financiar-bancara din Romania. Astfel, evolutia sistemului bancar romanesc in deceniul noua s-a concretizat in dezvoltarea si diversificarea produselor si serviciilor bancare, modernizarea sistemului de evidenta si control, cresterea vitezei si diversificarea instrumentelor de decontare, informatizarea sistemelor de transmitere a datelor de natura contabila, statisitca si chiar a celor privind procesul de transfer. De asemenea, eforturile de capitalizare, precum si presiunea concurentiala, au determinat bancile sa-si creeze sau sa-si modernizeze reteaua teritoriala.

Nu este mai putin adevarat ca, evolutia atat de rapida a sistemului bancar a adus cu sine, in contextul desfasurarii evenimentelor de natura economica, politica, sociala sau culturala ce au jalonat traseul Romaniei in aceasta perioada, si elemente negative, care au lasat o umbra asupra bancilor romanesti, atat pe plan intern cat si, uneori, in relatiile acestora cu celelalte sisteme bancare din Europa sau din lume. Din acest punct de vedere, se cuvine a se aminti ca, sistemul bancar este o componenta a economiei nationale, calitatea si nivelul de dezvoltare al acesteia determinand pe de o parte caracteristicile, iar pe de alta parte, pozitia pe care bancile romanesti o ocupa in matricele de evaluare a riscului operational pe care le determina bancile si institutiile de evaluare financiara.

Anumite evolutii nesatisfacatoare ale bancilor romanesti se explica, pe de o parte, prin insusi ritmul de evolutie a sistemului bancar, care a surprins bancile nepregatite in ceea ce priveste nivelul de instruire a personalului bancar, si, mai ales, insuficienta la nivelul intregului sistem a managerilor profesionisti de banca. Bancile romanesti de la sfarsitul anului 1999 dispuneau probabil de personal suficient, iar pregatirea acestuia satisfacea in acel moment necesitatile profesionale. Evolutia ulterioara a sistemului bancar a impus insa, pe de o parte, implicarea unui numar din ce in ce mai mare de salariati fara o experienta anterioara corespunzatoare, iar pe de alta parte, ajustarea si perfectionarea din mers a cunostintelor profesionale in vederea satisfacerii noilor cerinte aparute ca urmare a deschiderii eonomiei romanesti si reluarii relatiilor de piata.

Recesiunea economica manifesta in aceasta perioada, lipsa sau dispersia capitalului, amalgamul legislativ, agresivitatea politicii fiscale si in special insecuritatea generata de ezitarile din domeniul masurilor de politica economica, au determinat comportamente de tip reactiv, nefundamentate strategic la nivelul agentilor economici, care sunt principalii parteneri ai bancilor. Deoarece o banca nu poate functiona fara clienti, calitatea clientilor acesteia determina, de asemenea, nivelul de eficienta si gradul de stabilitate al unei banci. În acest context, politicile unor banci comerciale nu s-au adaptat suficient la variatiile pietei romanesti ale carei tendinte au fost constant negative in acest domeniu.

Nu se poate determina, in situatia crizelor manifestate la anumite banci romanesti in aceasta perioada, care este cauza cea mai importanta dintre cele ce au determinat aparitia de pierderi. Este cert insa faptul ca, acolo unde au aparut situatii de instabilitate, concretizate fie in faliment, unul din factorii de influenta chiar determinanti este legat de calitatea managementului respectivelor banci.

Evolutiile pietelor financiar-monetare in contextul economic contemporan caracterizat prin procesul globalizarii economiei si integrarii zonale, ca si, de asemenea, prin accentuarea concurentei in domeniul financiar au determinat aparitia si dezvoltarea procesului denumit de dereglementare, caracterizat prin faptul ca banca centrala nu mai intervine direct in activitatea bancilor comerciale prin normarea unor categorii de operatiuni si prin stabilirea de plafoane ale dobanzilor, ci prin implementarea unor decizii de politica monetara ce determina bancile sa efectueze anumite corecturi ale propriilor strategii si politici.

Constant inca din anii `80 in Statele Unite, fenomenul dereglementarii are loc in doua sensuri:

- banca centrala nu renunta la functia sa de supraveghere si nici in totalitate la cea de reglementare; supravegherea bancara se desfasoara in continuare avand in vedere impactul pe care instabilitatea unei banci il poate avea asupra mediului economic si asupra sistemului bancar in sine (cu cat banca este mai mare, cu atat acest efect de antrenare este mai pronuntat), iar functia de reglementare se realizeaza prin stabilirea unui cadru general care permite, pe de o parte, posibilitatea mentinerii controlului bancii centrale asupra miscarilor de bani in economie prin intermediul sistemului bancar, iar pe de alta parte, desfasurarea activitatilor financiar-bancare pe principiile liberei concurente;

- dezvoltarea si diversificarea activitatii aduce cu sine aparitia necesitatii ca bancile sa-si elaboreze propriile reglementari interne in aplicarea principiilor din cadrul general de reglementare, fapt ce transfera in totalitate responsabilitatea asupra conducerii activitatii bancii la nivelul managerilor acesteia.

În acest context, dispare caracterul specific bancar al unor categorii de activitati, in acelasi timp avand loc un proces de integrare a noilor tipuri de activitati financiare in activitatea bancilor, rezultand o uniformizare a pietelor financiar-bancare.

Pe langa importanta functie de intermediari in economie, bancile sunt creatoare de bani pe calea creditului, motivul fiind ca depozitele la vedere reprezinta o parte a mesei monetare. Perioada anilor `80 s-a caracterizat, din punctul de vedere al acestei activitati, prin aparitia si dezvoltarea unei revolutii atat in practica, cat si in teoria bancara: a aparut si si-a dezvoltat rapid un sistem teoretic de explicare a activitatii bancare bazat pe informatie. Bancile sunt specializate in furnizar3ea de date care sa rezolve probleme generate de informatia completa din pietele de investitie directa. Intermedierea financiara reduce costurile generate de insuficienta informatiei. În anumite modele, potentialii clienti pentru imprumuturi detin informatii fata de performanta ulterioara a clientului creditat. Intermediarii monitorizeaza debitorii pentru sesizarea primelor semnale de avertizare in cazul dificultatilor financiare si pun in practica o remediere optima, refinantarea sau o politica de restructurare daca este nevoie.

În consecinta, in locul rolului bancii de creatoare de bani pe calea creditului, noua teorie evidentiaza bancile ca fiind producatorii informatiei necesare pentru facilitarea acordarii creditelor de catre detinatorii unui surplus de resurse celor care resimt lipsa acestor resurse. Noile perspective indica faptul ca bancile investesc in tehnologia de acumulare a datelor in scopul obtinerii avantajului competitiv in evaluarea cazurilor riscante. Astfel ca bancile pot fi privite in prezent ca fiind nu numai producatori de bani ci si producatori de informatie financiara. Pe de alta parte ,procesul de desintermediere nu exclude in prezent rolul bancilor de sistem circulator al banilor in economie. Noile institutii reprezinta in circuitele financiare „drumuri secundare” in cadrul procesului de transfer, banii intorcandu-se in sistemul de decontari care este coordonat direct sau indirect de banca centrala si care se desfasoara prin intermediul sistemului bancar.

În concluzie, rolul bancilor s-a amplificat in prezent, accentul punandu-se in special pe functiile de asigurare a infomatiilor financiare si de transfer. Ele detin in continuare o parte importanta a masei monetare, creeaza bani prin depozitele pe care le primesc, actioneaza ca intermediari la conversia depozitelor in investitii, creeaza informatie superioara si reprezinta principalele institutii prin care este pusa in practica politica monetara. Caracteristic fenomenului financiar-bancar contemporan este faptul ca aparitia si dezvoltarea concurentei nonbancare pe piata financiara a generat o crestere a vitezei fluxurilor devine din ce in ce mai congruent cu sistemul bancar, in conditiile amplificarii concurentei atat pe piata resurselor, cat si pe piata plasamentelor.

În scopul mentinerii pe piata, bancile trebuie sa pastreze increderea clientilor in eficienta relatiei cu banca. În tarile aflate in tranzitie, increderea publica in banci poate fi fragila, cum este cazul bancilor din Romania, aceasta constituind o sarcina dificila pentru banca centrala in reglementarea si supervizarea eficienta a sistemului bancar, in conditiile atat ale existentei golurilor de reglementare, cat si a necesitatii implementarii unor reglementari-cadru ce se includ in noul rol al bancii centrale. În acelasi timp, bancile au responsabilitatea de a-si stabili singure regulamentele. Aceasta presupune ca o banca trebuie sa aiba un sistem riguros si regulat de audit si control intern, verificari contabile periodice, plafoane asumate pentru creditare, audit independent etc. Regulamentele proprii implica multa integritate si profesionalism in conditiile in care, intr-un mediu economic emergent cum este cel din Romania, experienta bancilor comerciale este limitata iar circumstantele impuse pe piata trebuie respectate.

1.4. Rolul si importanta societatilor bancare

Rolul si importanta bancilor in economie sporesc pe masura amplificarii fluxurilor financiare nationale si mondiale, ca o consecinta a dezvoltarii generale a societatii omenesti. Produsele si servicile financiar-bancare capata independenta fata de cele materiale, lume adevenind mai mica datorita accelerarii circulatiei bunurilor materiale si informatiilor, avantul tehnologiei si mijloacelor ce comunicatie au amplificat rolul bancilor de „sistem circulator ” al resurselor monetare, pe de-o parte si, pe de alta parte, de principal finantator al investitiilor in economie.

Gestiunea bancara poate fi definita ca fiind ansamblul de operatiuni cu privire la tragerea de fonduri disponible de la public,in conturi de numerar sau in titluri negociabile, platible la vedere sau la termen, in vedera pastrarii si fructificarii, iar pe de alta parte, acordarea de credite solicitantilor, precum si efectuarea de alte plasamente ce au ca scop obtinera de venituri.Gestiunea unei banci consta deci in realizarea in conditiide eficienta a unor functii sau activitati diferite, cu respectarea anumitor echilibre menite sa asigure perenitatea institutiei.

In perioada contemporana locul si rolul bancilor in economie sunt strans legate de calitatea lor de intermediar principal in relatia economii-investitii, relatie hotaratoare in crestere economica.

Conceptele moderne privind dezvoltarea economica consideraviitorul ca un ror al fructificarii rezultatelor prezente, obtinerea de economii al agentiilor economici sau persoanelor reprezentand venituri neconsumate in perioada curenta si destoinate utilizarii in viitor.In cadrul acelorasi concepte, investitiile,adica achizitia de instalatii si echipamente destionate dezvoltarii productiei reprezinta o alta realitate aeconomiei ce exprima expansiunea agentilor economici, ce „se grabesc” sa-si maximizeze profitul.

Agentii economici isi gasesc resurse necesare realizarii investitlor fie prin proprile economii, fie din ce in ce mai des, recurgand la credite ce sunt acordate prin banci in procesul de recirculare si valorificare al capitalurilor financiare in economie.

Locul si rolul bancilor in mediul economic, structurile sunt determinate si de creatia monetara, factor specific al functionalitatii in economie.Bancile s-au afirmat esential ca institutie monetara, ca intermediar financiar, acaror caracteristica principala este de pune in circulatie creante asupra lor insele, care sporesc masa mijloacelor de plata si volumul circulatiei monetare.In aceasta calitate, bancile transforma activele monetare in moneda, emisiunea de bancnote reprezentand forma principala a creatiei monetare si cadrul primordial prin care are loc expansiunea masei monetare.

Caracteristica principala a intermedierii monetare este transformarea activelor nemonetare (cambii, obligatiuni,etc ), fara putere liberatorie, in instrumente de plata.Inscrierea in conturile bancare a creditelor acordate (fundamentate sau garantate de activele pe care le monetizeaza) constitue monentul „producerii” unei monede aditionale specifice, moneda scripturala.

In cadrul activitatii financiar-bancare s-au inclus in timp si intermediari nationali. Acestia mobilizeaza, de asemenea, economiile monetare disponibile si distribue credite pe termen mijlociu si lung beneficiarilor (pentru investitii, ipoteca, comert exterior, turism, consum,etc.). Desi acesti intermediari nemonetari functioneaza in multe cazuri sub denumirea de banci, ei lucreaza moneda (precum Banca Nationala si bancile comerciale), ci utilizeaza capitalurile pe care le mobilizeaza sau care le sunt puse la dispozitie.