Cuprins

Aceasta lucrare poate fi descarcata doar daca ai statut PREMIUM si are scop consultativ. Pentru a descarca aceasta lucrare trebuie sa fii utilizator inregistrat.

Extras din document

CUPRINS
CAPITOLUL I - CONSIDERATII PRIVIND SISTEMUL FISCAL DIN ROMiNIA
5
1.1. Caracteristicile sistemului fical rominesc
5
1.2. Masurarea fiscalitatii la nivelul firmei
7
1.2.1. Indicatorii de stare
7
1.2.2. Indicatorii de efect
10
CAPITOLUL II - STUDIU DE CAZ LA S.C. ORADINM S.A.
13
2.1. Obiectul de activitate
13
2.2. Locul firmei in economia nationala
14
2.3. Activitatea economica
14
CAPITOLUL III - PRELEVARI FISALE LA NIVELUL AGENTILOR

ECONOMICI
17
3.1. Cosideratii privind obiectul de activitate al S.C. ORADINUM S.A.
17
3.1.1. Impozitul pe profit
19
3.1.2. Modul de cascul al impozitului pe profit
24
3.2. Impozitul pe salarii
25
3.3. Impozitul pe dividende
28
3.4. Impozitul pe veniturile persoanelor fizice si juridice nerezidente
29
3.5. Impozitul pe cladiri
30
3.6. mpozitul pe terenuri
31
3.7. Taxa asupra mijloacelor de transport
32
3.8. Taxe pentru eliberarea certificatelor, a vizelor si autorizatiilor in domeniul

constructiilor
33
3.9. Taxe pentru folosirea mijloacelor de publicitate, afisaj si reclama
35
3.10. Taxa pe valoare adaugata
35
3.11. Accizele
42
3.12. Taxele vamale
47
3.13. Contributia pentru asigurari sociale
49
3.14. Contributia la fondul pentru plata ajutorului de somaj
49
3.15. Contributia la fondul de asigurari sociale de sanatate
50
CAPITOLUL IV - INTENSITATEA PRELEVARILOR FISCALE SI EFECTELE

FISCALITATII
51
4.1. Consideratii privind presiunea fiscala
51
4.2. Efectele fiscalitati
52
4.2.1. Efectele asupra contribuabilului
52
4.2.2. Efectele asupra formarii si evolutiei structurale a intreprinderilor
54
4.2.3. Efectele asupra investitiilor
54
4.2.4. Efectele economice
55
4.2.5. Efectele sociale
55
CAPITOLUL V - DECIZII DE AMiNARE SI ANTICIPARE iN DOMENIUL

FISCALITATII. CONCLUZII
56
ANEXE
59
BIBLIOGRAFIE SELECTIVA
62

Alte date

?

CAPITOLUL 1

CONSIDERATII PRIVIND SISTEMUL

FISCAL DIN ROMÂNIA

Sistemul fiscal actual din Romania este consecinta schimbarilor legislative realizate pe fondul mutatiilor politice realizate in tara noastra dupa Revolutia din decembrie 1989.

Toate tarile foste socialiste s-au antrenat intr-un important proces de reforma al carei sens trebuie sa fie similar celor derulate in tarile dezvoltate in anii '80. Aceste reforme fiscale au avut la baza ideea ca fortele pietei pot fi un mai bun ghid catre o politica de impozite eficiente decat interventia guvernamentala.

1.1. CARACTERISTICILE SISTEMULUI FISCAL

ROMÂNESC

Caracteristicile noului sistem fiscal romanesc avute in vedere la realizarea reformei fiscale se pot sintetiza astfel:

a) Reforma fiscala ce se realizeaza in Romania are in vedere, in general, conditiile sociale si economice specifice etapei actuale de dezvoltare. Astfel, sistemul fiscal este conceput pentru a corespunde cerintelor impuse de reforma sociala si economica aflata in desfasurare. Nu este posibil insa a se copia un sistem fiscal specific unor anumite state avansate, deoarece conditiile economice si sociale sunt total diferite.

b) Prin reforma fiscala se mai urmareste a se construi un sistem mii u.m. fiscal coerent, echitabil si eficient. Imediat dupa Revolutia din 1989, a fost initiat cadrul legislativ al privatizarii prin adoptarea unor masuri de stimulare a privatizarii, atat in ce priveste sectorul de stat, cat si in organizarea activitatilor economice pe baza liberei initiative si atragerii capitalului strain. În aceste conditii, apare necesara organizarea unui sistem fiscal coerent si eficient, care sa asigure obtinerea, pe cale fiscala si nu prin metode administrative, a veniturilor necesare indeplinirii drepturilor fundamentale ale cetatenilor cu privire la invatamant, sanatate, cultura si arta, sport, aparare nationala si ordine publica, ocrotire sociala si protectie ecologica, precum si pentru finantarea unor actiuni si obiective economice de interes national, mai ales in domeniul infrastructurii.

c) Prin reforma fiscala se tinde la imbunatatirea structurii impozitelor, prin cresterea ponderii impozitelor directe, in principal prin sporirea rolului impozitelor pe venit. Se are in vedere ca impozitele sa fie percepute direct de la persoanele fizice sau juridice care trebuie sa suporte sarcina fiscala ce le revine in raport de averea ce o poseda sau venitul pe care-l obtin. În acelasi timp urmeaza ca ponderea impozitelor indirecte sa scada, deoarece ele nu se stabilesc direct si nominativ asupra contribuabililor, ci se percep asupra vanzarii bunurilor, cu deosebire a celor de consum, sau executarii unor lucrari (de constructii etc.) ori prestarii unor servicii (transport, activitate hoteliera, spectacole).

Astfel a fost instituit impozitul pe salarii, in locul impozitului pe fondul total de retribuire al unitatilor socialiste de stat. Impozitul pe salarii aplicat de la 1 aprilie 1991 are in vedere ca, in conditiile trecerii la economia de piata, este necesar sa se asigure o impunere flexibila si care, totodata, sa tina seama de puterea contributiva a fiecarui salariat.

Îmbunatatirea structurii impozitelor s-a realizat si prin reglementarea impozitului pe profit. Acest impozit a devenit necesar deoarece agentii economici erau supusi unui regim fiscal diferentiat: unitatile de stat datorau impozit pe beneficiu, stabilit in cote progresive pe transe de rentabilitate; unitatile cooperatiei mestesugaresti datorau un impozit pe venit stabilit in cote progresive; unitatile cooperatiei de consum si unitatile economice ale organizatiilor plateau un impozit proportional; intreprinderile mici si asociatiile cu scop lucrativ particulare suportau un impozit pe beneficiu in cote progresive; societatile comerciale cu participare straina plateau un impozit pe beneficiu in cota fixa. Aceste impozite determinau ca, la acelasi nivel de profit obtinut, agentii economici din diverse domenii de activitate sa datoreze un impozit in cuantum diferentiat. Era, deci, necesara crearea unui cadru juridic unitar, care sa asigure aplicarea principiului reformei fiscale de repartizare echitabila a sarcinii fiscale asupra tuturor agentilor economici. Impozitul pe profit are configuratia clara a unui impozit direct care contribuie la cresterea ponderii impozitelor directe in sistemul fiscal roman.

d) Reforma fiscala urmareste, in acelasi timp, perfectionarea rolului si functiilor impozitelor indirecte. În cadrul acestora impozitul pe circulatia marfurilor detinea o pondere importanta. De la data de 1 iulie 1993, impozitul pe circulatia marfurilor a fost inlocuit cu taxa pe valoare adaugata, care reprezinta un impozit indirect modern.

e) Prin reforma fiscala se mai urmareste aplicarea principiilor impunerii. Repartizarea sarcinilor fiscale a urmarit, in general, respectarea in mare masura a principiului echitatii, a justitiei sociale. Astfel, la impozitul pe salarii s-a realizat o egalitate prin impozit, deoarece s-a facut diferentierea sarcinii fiscale de la un contribuabil la altul in functie de criterii economice si sociale, cum sunt: marimea absoluta a materiei impozabile si situatia personala a subiectului impozabil. În ce priveste impozitul pe profit, s-a reusit o egalitate in fata impozitelor, deoarece impunerea s-a facut pentru toate activitatile economice, realizandu-se asa - numita neutralitate fiscala.

f) Structura impozitelor s-a incercat a se determina astfel incat sa faciliteze folosirea politicii fiscale in legatura cu obiectivele stabilizarii cresterii economice.

În cadrul reformei fiscale se tinde ca noul sistem fiscal sa permita o administrare eficienta si nearbitrara si sa fie pe intelesul contribuabilului. La introducerea impozitului pe salarii si a impozitului pe profit s-a avut in vedere randamentul lor - in principiu - ridicat, posibilitatea de evaziune sau frauda fiscala mai redusa si cheltuielile nu foarte mari de percepere a impozitelor. Prin modul in care sunt concepute noile reglementari legale avand ca obiect impozite si taxe, ele sunt accesibile pentru contribuabili, nefiind necesare cunostinte de specialitate pentru a fi intelese.

g) Costul administrarii si al sistemului de constrangere este relativ redus. Aceasta intrucat, spre exemplu, impozitul pe salarii se calculeaza, retine si varsa de catre patron, iar impozitul pe profit, accizele si taxa pe valoarea adaugata trebuie sa se calculeze si sa se verse in termenul legal de catre insisi subiectii impunerii. Totodata, sunt prevazute majorari de intarziere pentru nerespectarea termenelor de plata si sanctiuni pentru evaziunea sau frauda fiscala. În consecinta, aparatul fiscal este chemat numai sa verifice modul de determinare corecta si completa a bazei impozabile, a cuantumului impozitului si a majorarilor de intarziere, precum si sa aplice sau sa propuna sanctiunile legale in caz de evaziune sau frauda fiscala.

h) Sistemul fiscal romanesc este inca in formare, dar obiectivele sale sunt bine definite, si anume: evitarea nivelarii veniturilor prin impozit si evitarea acordarii de avantaje fiscale unor grupuri economice si sociale. Nivelul prelevarilor fiscale influenteaza activitatile din economie si, deci, veniturile obtinute de agentii economici. Este absolut necesar ca aceste influente sa fie de sens pozitiv, sa stimuleze si nicidecum sa ingradeasca activitatea economica,cresterea si dezvoltarea.

1.2. M?SURAREA FISCALIT?TII

LA NIVELUL FIRMEI

Fiscalitatea este o componenta fundamentala a finantelor publice. Ea reprezinta totalitatea obligatiilor fata de fisc (impozite si taxe) si constituie baza sistemului fiscal.

Asupra acestei notiuni nu exista unitate de opinie nici din partea teoreticienilor, nici din partea practicienilor. Sunt intalnite mai multe formulari care semnifica continuturi apropiate. Unanimitate de opinii exista, insa, asupra vechimii termenului si originii sale. Provine de la notiunea de fisc (latinescul "fiscus" = cos), care desemneaza administratia insarcinata cu calculul si perceperea impozitelor si taxelor, precum si cu urmarirea celor care se sustrag de la plata.

Definitiile date fiscalitatii difera prin faptul ca la unii autori accentul este pus pe latura juridica a activitatii fiscale, la altii pe sistemul prelevarilor (impozite si taxe) si nu de putine ori pe efectele actiunii impozitarii privite, exclusiv, prin prisma constrangerii, apasarii sale asupra platitorilor.

a) Din punct de vedere juridic, fiscalitatea reprezinta ansamblul reglementarilor privind stabilirea de impozite si taxe(1.

b) Din punct de vedere al politicii fiscale, fiscalitatea este caracteristica autoritatilor de stat in materie de impozite si taxe.

c) Din punct de vedere strict tehnic, ansamblul de procedee de stabilire si strangere a impozitelor si taxelor reprezinta fiscalitatea(2.

În c [1) Dictionarul Larousse defineste fiscalitatea ca sistem de percepere a impozitelor si taxelor, ansamblul legilor si instrumentelor referitoare la acestea. Dictionarul Enciclopedic defineste fiscalitatea ca totalitatea obligatiilor cuiva catre fisc, sau ca sistemde strangere a impoziltelor si taxelor. În Dictionarul Financiar, defineste fiscalitatea este definita drept totalitatea legilor, reglementarilor referitoare la impozite si mijloace aferente acestora.

2) Dictionarul de Relatii Ecobomice internationale considera ca fiscalitatea este un sistem de constituire a veniturilor statului prin redistribuirea venitului national cu ajutorul impozitelor si taxelor, reglementat prin norme juridice.]oncluzie, putem spune ca fiscalitatea reprezinta ansamblul dispozitiilor, reglementarilor, al institutiilor si al procedeelor de stabilire si incasare a impozitelor si taxelor. Fiscalitatea intreprinderii consta in ansamblul impozitelor si taxelor pe care le suporta fie din costul sau, fie din profitul brut, fie din venitul impozabil. Ea se poate exprima prin raportarea totalitatii impozitelor si taxelor ce reprezinta obligatiile fiscale la cifra de afaceri sau capitalul propriu.

Masurarea fiscalitatii constituie atat o necesitate teoretica, pentru o mai buna descriere si caracterizare a fenomenelor fiscale, folosind, in principiu, tehnici cantitative de caracterizare, dar si o necesitate practica, pentru formularea de decizii privind asezarea sarcinilor fiscale pe platitori si de sporire a eficientei sistemului fiscal.

Problema evaluarii fiscalitatii nu este pe deplin solutionata. Ea a fost si continua sa ramana o preocupare pentru specialisti. În principiu, nivelul fiscalitatii este dat de valoarea obtinuta prin insumarea componentelor ce alcatuiesc prelevarile fiscale (marimea absoluta a fiscalitatii). Dar o astfel de exprimare a fiscalitatii este lacunara, deoarece ea nu spune nimic despre sursa de constituire a prelevarilor, care este produsul national, nu poate fi pusa in relatie cu celelalte agregate economice, cu care, de altfel, se afla in corelatie si nu este adecvata comparatiilor in timp si spatiu. Din aceste motive, s-a apelat pentru masurarea fiscalitatii la anumite metode indirecte care folosesc indicatori de apreciere. Acesti indicatori caracterizeaza cu mai mare fidelitate atat marimea, cat si structura si dinamica fiscalitatii. Ei se pot grupa in 2 categorii: indicatori de stare si indicatori de efect.

Indicatorii de stare caracterizeaza nivelul si configuratia fiscalitatii. Cei mai importanti indicatori de stare si cei mai folositi in practica economica sunt: presiunea fiscala; randamentul fiscal; structura fiscala

Indicatorii de efect caracterizeaza efectele produse asupra fiscalitatii de catre factorii de influenta. Cei mai importanti indicatori de efect sunt: elasticitatea fiscala; flexibilitatea fiscala; multiplicatorul fiscal.

1.2.1. INDICATORII DE STARE

Indicatorii de stare reflecta marimea relativa a fenomenului fiscal si alcatuirea sa externa la un moment considerat.

Presiunea fiscala este indicatorul aproape exclusiv folosit in masurarea fiscalitatii, acordandu-i-se o asa de mare importanta incat el reprezinta aproape toate laturile fenomenului fiscal. Dar, cu toata capacitatea sa de sintetizare, presiunea fiscala este doar un indicator de apreciere, care nu poate acoperi intreaga complexitate a realitatii fenomenului fiscal. Din acest motiv se folosesc si alti indicatori de stare. Problema care se pune este ca multi dintre acesti indicatori nu sunt operationali. Presiunea fiscala este insa un indicator operational, care se obtine prin calcule foarte simple, fapt care duce la explicatia importantei sale. Ca indicator sintetic, presiunea fiscala masoara economic constrangerea pe care o exercita un impozit sau mai multe, fiind, in fapt, coeficientul impozitului in venit.

Cantitativ, se exprima ca un raport intre ansamblul prelevarilor fiscale in sarcina unei persoane, grup social sau colectivitate teritoriala si veniturile de care acestea dispun.

in care:

Pf – presiune fiscala;