Cuprins

Aceasta lucrare poate fi descarcata doar daca ai statut PREMIUM si are scop consultativ. Pentru a descarca aceasta lucrare trebuie sa fii utilizator inregistrat.

Extras din document

?Cuprins
INTRODUCERE 1
CAPITOLUL 1. PSIHOPEDAGOGIA COPILULUI CU DIFICULTATI DE INVATARE 2
I.1. Particularitatile psihopedagogice ale copilului prescolar 2
I.2. Scurt istoric al problematicii in studiu 8
I.3. Defini?ii ale dificulta?ilor de inva?are 10
I.4. Cauzele dificulta?ilor de inva?are 12
I.5. Depistarea ?i prevenirea dificulta?ilor de inva?are 14
CAPITOLUL II. LIMBAJUL ELEVILOR CU DIFICULTATI DE INVATARE 16
II.1. Influenta mediului de viata asupra achizitiei si dezvoltarii limbajului copiilor 16
II.2. Programe moderne de interventie pentru accelerarea progresului limbajului si comunicarii 18
II.3. Metode traditionale folosite pentru dezvoltarea limbajului si comunicarii 24
II.4. Specificul comunicarii la copiii cu dificultati de invatare 29
CAPITOLUL III. TULBURARILE LIMBAJULUI SCRIS-CITIT LA ELEVII DIN ÎNV???MÂNTUL PRIMAR 32
III.1.Clasificarea deficientelor de limbaj 33
III.2. Dislexo-disgrafia 42
III.2.1. Definire, caracteristici si clasificare 42
III.2.2 Cauzele tulburarilor de limbaj scris-citit 48
III.3.Corectarea deficientelor de limbaj 52
CAPITOLUL IV. 61
CERCETAREA - ELEVI DE CLASA A II-A 61
IV.1.Obiectivele si ipotezele cercetãrii 61
IV.2. Lotul de subiectii 62
IV.3.Metode de lucru 64
IV.4.Analiza si interpretarea rezultatelor 64
IV.5. Concluzii generale 77
CONCLUZII 80
BIBLIOGRAFIE 81

Alte date

INTRODUCERE

De cele mai multe ori,problematica dificultatilor de invatare se discuta in raport cu scoala si cu adaptrea copilului la sarcinile invatarii scolare, desi o astfel de abordare limiteaza problematica si im-piedica intelege-rea invatarii ca activitate general umana, limitand-o la activitatea din planul scolar. Astfel, in spatiul scolii, dificultatile de invatare semnifica existenta unor piedici, probleme in abordarea invatarii scolare

Asa cum am mai aratat, este binecunoscut rolul extraordinar pe care il are limbajul in evolutia si dezvoltarea psihica a fiintei umane, astfel ca, orice dereglare la nivelul acestuia, determina dereglari la nivelul diferitelor functii si procese psihologice, indeosebi la nivelul proceselor de cunoastere.

Problema influentei tulburarilor de limbaj asupra randamentului scolar, este o preocupare mai veche.

Într-adevar unii dintre acesti copii obtin rezultate slabe la mai toate disciplinele din invatamantul special, indeosebi la limba romana si matematica, si intr-adevar una dintre cauzele importante ale acestei stari de fapt o constituie tulburarile de limbaj.

Precedentul fiind creat, mi-am continuat activitatea de cercetare, centrandu-mi atentia asupra randamentului scolar in general, (la limba romana in special), cat si in planul afectiv-comportamental al copiilor cu tulburari de limbaj.

Lucrarea de fata, are drept scop evidentierea relatiei dintre limbaj si intelect: masura in care tulburarile de limbaj influenteaza activitatea de invatare, ca si consecintele pe care le au rezultatele scazute, esecurile acestei activitati asupra comportamentului si activitatii, si implicit asupra adaptarii scolare si sociale.

Constatarile la care am ajuns mi-au fost utile in alegerea metodelor, procedeelor si mijloacelor adecvate activitatilor corectiv-recuperatorii.

Logopedul, ca orice lucrator ce se daruie muncii sale, trebuie sa fie permanent un cautator de mai bine.Ceea ce a reusit sa faca nu trebuie sa reprezinte pentru el decat un modest pas inainte, spre mai eficient. Informatia la zi in specialitate trebuie sa fie deviza, ceea ce inseamna implicit, permanenta improspatare a instrumentelor cu care lucreaza.

CAPITOLUL 1. PSIHOPEDAGOGIA COPILULUI CU DIFICULTATI DE INVATARE

I.1. Particularitatile psihopedagogice ale copilului prescolar

Pentru a vorbi despre particularitatile psihopedagogice ale scolarului in ciclul primar este necesar sa amintim faptul ca intre perioadele de varsta nu necesita granite fizice, trecerea de la o perioada la alta facandu-se pe neobservate. Dupa varsta de 3 ani. copilul devine obiectul unor influente educative mult mai complexe. Campul acestor influente depaseste sfera familiei deoarece incepand de la aceasta varsta sunt pusi in situatia de a se deplasa pe strada, de a comunica cu oamenii din jur.

La aceasta varsta predominant ramane jocul care la inceput este individual, copilul nestiind sa se joace cu ceilalti copii, apoi, pe masura inaintarii in varsta, jocul se complica (de miscare, de creatie - solicitand gandirea, inteligenta).

Astfel, prescolarul mic (3-4 ani) fiind inca dependent de mama, are dificultati de adaptare la mediul gradinitei, dar la aceasta dificultate se mai adauga si faptul ca prescolarul mic nu intelege prea bine ce i se spune si nu stie sa se exprime clar. Înca egocentric, prescolarul mic se joaca mai mult singur, fiind atras de obiectele din jurul sau, gandirea sa este subordonata actiunii cu obiectele, procesele de gandire fiind operatii ajutatoare cuprinse nemijlocit in activitatea practica. În acest context, limbajul prescolarului mic pastreaza un caracter situativ iar comunicarile din timpul jocului sunt reduse pentru ca uneori nu intelege prea bine indicatiile verbale care i se dau. Prescolarului mic ii plac plimbarile in timpul carora adreseaza adultului nenumarate intrebari in lant, un raspuns devenind pretext pentru o noua intrebare. Acest joc mintal practicat cu voluptate de prescolarul mic, ii exaspereaza adeseori pe adulti. (Horst Schaub & Karl G. Zenke, 2001, p.54)

Copiii utilizeaza un vocabular destul de bogat. ”La varsta de 3 ani vocabularul cuprinde 800-1000 de cuvinte, foloseste pluralul in vorbirea curenta, dar gramatica lasa de dorit. Stiu sa asculte si se servesc de cuvinte in anumite activitati. În fata unor imagini simple stiu sa spuna ceea ce vad sau ce se intampla” (Anne Bacus – ”Cresterea copilului de la o zi la sase ani”, 2001, pag 229).

De asemenea poate ”repeta sase silabe (este frig-este cald), dar este perioada cand face greseli de vorbire (pelticie, nazalizare,balbaiala ).” (Elena Badea – „Caracterizarea dinamica a copilului si adolescentului de la 3 la 18 luni”, 1993, pag 38)

Receptivitatea copilului de 3 ani este accentuata, de aceea copiilor de aceasta varsta ”le place sa li se citeasca povesti, sa li se reciteasca, sa povesteasca despre ceea ce li s-a citit” (Anne Bacus – ”Cresterea copilului de la o zi la sase ani”, 2001, pag 235). Copilul va descoperi cu placere lucrurile lecturii, oferindu-i-se in acelasi timp si posibilitatea sa-si dezvolte vocabularul.

Interesul prescolarului mic pentru cartile cu povesti ilustrate ii va oferi acestuia, cu timpul, prilejul de a trece de la limbajul oral la limbajul scris.

Limbajul ca element esential al comunicarii este luat in stapanire de prescolarul mic in mod progresiv, si treptat propria identitate, constiinta de sine. Un alt mod de a-si imbogati vocabularul cu noi constructii si cuvinte este repetarea ca un ecou a ceea ce spun adultii.

Treptat, la varsta de 4 ani, prescolarul mic ajunge sa achizitioneze un vocabular cuprins intre 1200-1600 de cuvinte. Progresele in stapanirea limbajului oral sunt evidente, acest lucru datorandu-se avalansei de intrebari care incep cu „de ce?”, „cand?” si „cine?”.

S-a constatat de asemenea ca prescolarul mic face mari progrese in exprimarea notiunilor, a expresiilor si a timpurilor trecute, a prezentului si a viitorului. Uneori se intampla sa se balbaie putin, atunci cand gandul lui o ia inaintea cuvintelor.

Limbajul prescolarului mic castiga treptat in coerenta si devine astfel mai inchegat si mai bine structurat.

Prescolarul mic se straduieste sa-si controleze limbajul, facand mai putine greseli de vorbire. Se realizeaza treptat trecerea de la limbajul situativ specific anteprescolaritatii la limbajul contextual. Daca limbajul situativ lua infatisarea dialogului si avea un caracter extrem de concret, fiind legat de imprejurarile si situatiile particulare la care participa cei implicati, atunci cea de-a doua forma limbajul contextual ia infatisarea monologului, copilul povestind despre tot ce a vazut sau ce a auzit, fara ca ascultatorii sa cunoasca neaparat situatia despre care se vorbeste. Aceste doua forme de limbaj – situativ si contextual – coexista pe intreaga perioada a prescolaritatii, dar predominanta, locul si rolul lor se schimba alternativ in functie de sarcinile si conditiile in care are loc comunicarea.

O alta caracteristica importanta a prescolarului este data de aparitia treptata din limbajul monologat a unei noi forme de limbaj – limbajul interior. Acest proces se declanseaza intre varstele de 3 ½ si 5 ½ ani.

Limbajul interior ii da copilului posibilitatea de a-si planifica mintal activitatea, de a si-o regla permanent.

Copilul vorbeste cu sine mai ales atunci cand se afla in situatii dificile; el isi poate ordona actiunile si gaseste solutii. Limbajul interior devine astfel factorul decisiv care contribuie la dezvoltarea intelectuala a copilului, el reprezentand mecanismul fundamental al gandirii. S-a constatat ca exista o conditionare directa intre nivelul limbajului copilului si capacitatile sale de invatare a cititului si scrisului la scoala primara.

”Cu cat copilul stapaneste mai bine unealta ’limbaj’ inainte de intrarea sa in scoala primara, cu atat mai bune sunt sansele sale de reusita” (Anne Bacus – ”Cresterea copilului de la o zi la sase ani”, 2001, pag 258).

Acest aspect atrage atentia asupra problemelor copiilor care provin din familii de rromi, a caror limba materna nu este cea vorbita la gradinita. Este important pentru copiii rromi sa fie integrati in gradinite pentru a beneficia de sansele unei socializari si scolarizari normale, sa poata inca de la varsta de 3 ani sa-si dezvolte cunostintele de limbaj.

Prescolarul mic are insa si dificultati de pronuntie datorita unor particularitati ale aparatului fonator, ale analizatorului verbo-motor si analizatorului auditiv. (Georgeta Burlea- Tulburarile limbajului scris-citit, 2007 p.67)

Sunt posibile omisiuni, substituiri, inversiuni de sunete. În pronuntarea cuvintelor cu mai multe consoane alaturate, una dintre consoane se omite. Exemplu: ”caun” in loc de „scaun”, „crie” in loc de „scrie”…

Raspandite sunt si substituirile: ’s’ si ’j’ sunt inlocuite cu ’s’ si ’z’ (’zoc’ in loc de ‚joc’, ‚sase’ in loc de ‚sase’); ‚s’ si ‚z’ cu ‚t’ si ‚d’ (‚tanie’ in loc de ‚sanie’, ’dice’ in loc de ’zice’…), ’ce’ si ’ci’ cu ’te’ si ’ti’, „r” si „l” cu „i”, „v”, „u”, etc. Inversiunile presupun schimbarea ordinii firesti a fonemelor in cuvinte („stlica” in loc de „sticla”, „prentu” in loc de „pentru”).

Numarul acestor erori de pronuntie scade spre sfarsitul prescolaritatii, cand aproape toti copiii pronunta toate sunetele. Copiii rromi trebuie sa fie ajutati sa stapaneasca mai bine limba romana deoarece s-a constat ca acestia comunica in familie doar in limba materna si intampina probleme in pronuntia unor foneme atunci cand utilizeaza limba romana la gradinita. La intrarea copiilor rromi in gradinita, multi dintre acestia nu au fost stimulati sa comunice in limba romaneasca.

De asemenea, greseli de pronuntie frecvente se intalnesc la prescolarii rromi atunci cand stapanesc cu dificultate limba romana; acestia adauga sau omit foneme in timpul pronuntarii cuvintelor in limba romana. (Vrasmas E. (2007). Dificultatile de invatare in scoala. Bucuresti: Integral)

Copiii isi vor insusi treptat atat fondul lexical, cat si semnificatia cuvintelor (notiunile).

Prescolarul mijlociu (4 – 5 ani) se adapteaza cu mai mare usurinta mediului gradinitei fiindca cercul cunostintelor despre lume se imbogateste simtitor.

Dezvoltarea psihica a copilului la aceasta varsta se produce intr-un ritm alert. Se dezvolta mult si limbajul, se castiga cam 50 de cuvinte pe luna. Acest aspect se datoreaza si trecerii treptate de la jocul solitar la jocurile cu caracter colectiv. Jocul cu ceilalti copii contribuie la accelerarea socializarii prescolarului. ”Prescolarul mijlociu vorbeste cu mandrie despre ’gradinita sa’”( Aurel Clinciu - ’Psihologia copilului’, 2001, pag 77).

Prescolarul trece astfel printr-un proces de identificare cu grupul educativ din care face parte. Acest aspect este deosebit de important pentru copiii rromi, care vor fi ajutati sa se integreze fara dificultati in colectivul de copii al gradinitei. Formarea limbajului interior reprezinta atat premiza dezvoltarii psihice a copilului, dar in acelasi timp il ajuta pe acesta sa-si controleze reactiile emotive. Acestea vor fi ”mai controlate si mai in acord cu cerintele educatoarei sau a colectivului de copii” (Aurel Clinciu - ’Psihologia copilului’, 2001, pag 77). În jocurile cu caracter colectiv ale copiilor se reflecta fragmente din activitatea adultilor; copilul reuseste sa o cunoasca mai bine, isi precizeaza miscarile mainilor, ale picioarelor, ale corpului, repetand expresiile adultilor, formele de politete, de adresare, intretinand dialoguri, etc. Li se educa curajul de a vorbi, li se perfectioneaza pronuntia, exprimarea in propozitii, expresivitatea vorbirii.

De asemenea, interpretarea rolului asumat il integreaza pe copil in sistemul de relatii impus de acesta, si anume: sa se adreseze si sa raspunda specificului personajului interpretat, sa stie sa multumeasca, sa dea ajutor sau sa-l ceara.

Astfel, in jurul varstei de 5 ani dispune de un vocabular imbogatit de circa 3000 de cuvinte si poate pronunta corect toate sunetele limbii romane. Copiii prescolari rromi care frecventeaza gradinita in mod constant de la varsta de 3 ani pot avea de asemenea performante in pronuntarea corecta a sunetelor limbii romane. Copilul manifesta curiozitate permanenta, el intreaba mereu ce inseamna cutare sau cutare cuvant, pe care nu il cunoaste.

Cu toate acestea, greselile gramaticale sunt inca foarte numeroase, ele privind in general problemele de conjugare sau de terminatii (formele de plural si cele de feminin sunt inca aproximative). Treptat, copilul descopera limbajul oral ca pe un instrument, de aceea de indata ce capata usurinta in exprimare, copilul se foloseste de acest instrument privilegiat pentru a descoperi lumea si a intelege cum functioneaza ea. Este perioada ”de ce-urilor”, o perioada fascinanta pentru copilul curios dar epuizanta pentru parinti. În dezvoltarea psihica, copilul cunoaste progrese importante, de aceea tirul intrebarilor ”de ce?” este normal; ”el dovedeste interesul copilului pentru lumea care-l inconjoara” (Anne Bacus – ”Cresterea copilului de la o zi la sase ani”, 2001, pag 275). Copilul are nevoie de explicatiile adultului care devin un instrument de cunoastere, ”numai ca ele trebuie sa fie adaptate la varsta copilului” (Anne Bacus – ”Cresterea copilului de la o zi la sase ani”, 2001, pag 275).

Limbajul devine astfel nu numai un instrument de informare, raspunsurile pe care copilul le primeste de la adult au si un rol educativ.

În acelasi timp copilul va simti cat de reticenti sau de deschisi suntem fata de el. Raspunsurile adultului la intrebarile copiilor trebuie insa adaptate la capacitatea acestora de intelegere; ele vor fi scurte, de cateva fraze alcatuite din cuvinte simple.

Venind in intampinarea curiozitatilor copilului ii vom pastra vie dorinta de cunoastere, dorinta care ii va fi foarte utila o data cu inceperea scolii.