Pagina documente » Limbi straine, Litere » Studiu privind viata si opera lui Mircea Eliade

Despre lucrare

lucrare-licenta-studiu-privind-viata-si-opera-lui-mircea-eliade
Aceasta lucrare poate fi descarcata doar daca ai statut PREMIUM si are scop consultativ. Pentru a descarca aceasta lucrare trebuie sa fii utilizator inregistrat.
lucrare-licenta-studiu-privind-viata-si-opera-lui-mircea-eliade


Cuprins

Cuprins
INTRODUCERE
CAPITOLUL I
1. MIRCEA ELIADE: ELEV DE LICEU.
1.1 TABEL BIOGRAFIC
1.2 PRIMELE APARITII / PREOCUPARI
1.3 TENTATIILE UNUI TiNAR MIOP sau CUM AM DESCOPERIT PIATRA FILOZOFALA
2. MIRCEA ELIADE - STUDENTUL (1925-1928)
MIRCEA ELIADE SI NICOLAE IORGA
ACTIVITATEA LA CUViNTUL
PRIMELE CONTACTE CU ITALIA
CAPITOLUL II
2.1 DESCOPERIREA INDIEI (1929-1931)
2.2 POVESTEA UNEI REVISTE : ZALMOLXIS
CAPITOLUL III
Mircea Eliade
Personalitate complexa a culturii rominesti
.I. Eseist
3.1.1. CONTEXTUL POLITIC
PROFETISMUL ROMiNESC
ROMiNIA iN ETERNITATE
II. Orientalist
III. ISTORIC AL RELIGIILOR
CAPITOLUL IV
STILUL JURNALISTIC AL LUI MIRCEA ELIADE
CONCLUZII
Bibliografie

EXTRAS DIN DOCUMENT

?

INTRODUCERE

Mircea Eliade se numara neindoielnic printre putinii oameni carora li se potrivesc cu adevarat cuvintele de „ dubla inzestrare” . Ca unul dintre cei mai influenti istorici si filozofi ai religiilor ai secolului nostru, Eliade a dobandit concomitent si o faima literara mondiala datorita povestirilor si romanelor sale, traduse in numeroase limbi ; si este, nu in ultimul rand, un jurnalist de geniu. Prin monumentala „Istorie a credintelor si ideilor religioase”, prin cartile deschizatoare de drumuri despre Yoga si despre samanism, dar si prin romanele de inspiratie indiana, pe jumatate autobiografic confesive, pe jumatate fictionale, precum „Maitreyi”, sau prin nuvelele fantastice, in dublul sens al cuvantului, ca „Nopti la Serampore” si „La tiganci”, el se situeaza alaturi de marii creatori de cultura. Însa toata activitatea sa de la primele scrieri si pana la celedin urma n-ar fi fost posibila sau n-ar fi avut ecoul rezultat daca nu s-ar fi folosit de un intermediar cu rol chiar vital am putea spune : presa scrisa.

Evolutia sa publicistica, de la convorbirile entomoloice din „Ziarul stiintelor populare si al calatoriilor”, a fost urmarita de mentorii sai si, totodata, apreciata pe masura complexitatii si maturitatii ei.

Eliade s-a dovedit a fi un „polihistor”; nemultumit cu a imbratisa doar un domeniu de activitate, el combina stiintele exacte cu beletristica,juranlistica , folosindu-se de doua caracteristici de baza : autenticitate si originalitate, pe care le va aplica indiferent de domeniul pe care se axeaza la un moment dat.

„Labor omnia vincit improbus”-munca neincetata invinge totul : aceasta maxima a lui virgiliu pare sa-i fi stat lui Eliade toata viata la inima. El a lasat posterioritatii o opera globala de o impresionanta bogatie si intindere si anume in jur de cinzeci de volume, printre care lucrari despre istoria miturilor si a ideilor religioase, romane, nuvele, piese de teatru, culegeri si studii, articole d ziar, o corespondenta intinsa cu personalitati proeminente ca C. G. Jung, Ernst Junger, Georges Batailles si Paul Ricoeur ca si un jurnal de aproximativ zece mii de pagini din care s-a publicat cam abia o sesime.

Lucrarea de fata isi propune sa infatiseze aspectele acestei complexe personalitati, in special aspectele legate de activitatea sa publicistica si cu scurte referiri la celelate laturi ale activitatii sale. În prima parte il vom urmari pe Eliade de la elevul de liceu, autocritic si autocompatimitor, nemultumit de conditia sa si incercand s-o depaseasca, apoi pe Eliade ca student, cu o activitate publicistica exemplara si de apreciat datorita capacitatii sale de a colabora la o multitudine de reviste. Critica lui Eliade asupra „Sintezei” marelui istoric Nicolae Iorga mi s-a parut interesant de anlizat, deoarece aceasta va starni o serie de controverse in relatiile dintre cei doi si nu numai, urmata de activitatea lui Mircea Eliade la „Cuvantul” unde va vaea o contributie indelungata. „Cuvantul” va fi ziarul care va publica majoritatea operei eliadesciene, un impact mare avand „Itinerariul spiritual”, elaborat in Italia , si eseistica sa in general adunata in volumele „Oceanografie”, „Fragmentarium”, „Solilocvii”, „Insula lui Euthanasius” si nu in ultimul rand „Profetismul Romaanesc”, in doua volume reunind o parte din eseistica de tinerete a lui eliade : in volumul I „Itinerariul spiritual, Scrisori catre un provincial, Destinul culturii romanesti” si in volumul al doilea „Romania in eternitate”. Eseistica lui Eliade este principala opera publicistica.

Perioada indiana este de asemnea de remarcat. Experienta lui Eliade in india este una inedita, facand subiectul mai multor romane si nuvele, dar si a eseisticii sia numeroase articole de ziar.ultima parte a lucrarii il urmareste pe Eliade in trei aspecte ale activitatii sale din tinerete si, mai generalizat , din maturiattea sa.. il vedem ca eseist, orientalist si istoric al religiilor.

Finalul lucrarii e dedicat stilului jurnalistical lui Eliade de la metoda confesiunii la critica, elogii utilizand toate apectele jurnalistice.

Nu ne ramane decat sa afirmam ca mircea Eliade este o personalitate complexa a culturii romanesti si sa-l situam la nivel international alaturi de marile personalitati culturale ale lumii.

CAPITOLUL I

1. MIRCEA ELIADE: “ELEV DE LICEU”.

Anii de formare ai lui Mircea Eliade ar trebui sa constituie pentru fiecare adolescent un indreptar, un stralucit exemplu.

Dorinta de perfectiune, de autodepasire, permanenta aspiratie spre noi si fascinante taramuri ale cunoasterii, nazuinta catre atat de ravnitul „uomo universale”, iata cateva dintre caracteristicile viitorului savant. [1 Vezi Handoca, Mircea, „Mircea Eliade : cateva ipostaze ale unei personalitati proteice”, Editura Minerva, Bucuresti, 1992 , p. 5]

Tanarului Eliade nu i-au placut niciodata „dogmele talmudice, principiile anchilozante in pedagogie, filosofie sau literatura, fiind „un adversar inversunat al peroratiilor ex – cathedra”, dorind sa se convinga el insusi de valabilitatea anumitor principii si «adevaruri»”. [2 IBIDEM, p. 5]

Nu trebuie sa uitam febrilitatea, „infrigurarea” in tot ceea ce facea, pasiunea in ceea ce intreprindea, noncomformismul, oroarea de a calca pe drumuri batatorite, setea de originalitate.

Perfect constient de contradictiile fiintei sale, Mircea Eliade nu facea din ele o taina: „În mine se zbat, de cand ma stiu, doua mari seducatoare nostalgii: as vrea sa fiu in fiecare ceas altul, sa ma scald in fiecare zi in alte ape, sa nu repet niciodata nimic, sa nu-mi amintesc nimic, sa nu continuu nimic”. [3 Apud Handoca, Mircea, „Mircea Eliade : cateva ipostaze ale unei personalitati proteice”, Editura Minerva, Bucuresti, 1992 , p. 5]

Memorialistica eliadiana si marturiile celor care l-au cunoscut pe fostul elev de liceu ofera un bogat material documentar in aceasta privinta.

1.1 TABEL BIOGRAFIC

- La 9 martie 1907, la Bucuresti se naste Mircea Eliade, viitoare personalitate controversata a culturii romane.

La Scoala primara din strada Mantuleasa, intre 1914-1917, copilul a fost incantat de zoologie si de istoria antica, obiecte pe care nu le studiase la scoala, dar ale caror taine le aflase din manualele fratelui sau, mai mare cu un an. Tot acum incepe sa colectioneze timbre, sa le claseze si sa le aseze cu minutiozitate in caiete.

La 10 ani si jumatate, in clasa intai de liceu, se imprietenise cu „haimanalele mahalalei” si isi petrece cea mai mare parte din timp pe maidanul Primariei si in pivnitele Universitatii.

Înca de la inceput il pasioneaza viata de la Liceul „Spiru Haret” si in primul rand, Nicolae Moisescu, profesorul de stiinte naturale: „Asa cum mi se releva ea din lectiile lui Moisescu, „Natura” era insufletita de un singur elan: acela de a crea viata si de a o mentine, in pofida tuturor piedicilor si dezastrelor”. [4 Eliade, Mircea, „Memorii 1907-1960” , Editura Humanitas, Bucuresti, 1991, 1997]

Patrunderea treptata in tainele naturii de vine o preocupare majora: „... in afara de zoologie nu ma interesa nimic”. [5 IBIDEM , p. 45]

Privitul la microscop ajunsese o indeletnicire predilecta. Începuse sa iubeasca cu pasiune reptilele, batracienii, insectele. Mai intai le studia pe plansele colorate aduse de profesor in clasa, impaiate sau conservate in alcool sau in insectare. Duminica se contempla la Muzeul de Stiinte Naturale de la Sosea. Împreuna cu prietenii de hoinareala pleca la sfarsit de saptamana, de dimineata, catre manastirile de pe langa Bucuresti, la Baneasa sau la Herastrau, cautand plante sau insecte: „Ma intorceam aproape de miezul noptii, obosit, ars de soare, prin de praf, dar cu cutiile pline cu insecte, cu borcane in care aduceam soparle, broaste si tritoni. Dintr-o ladita, acoperita cu geam, imi facusem un «terrarium». Petreceam ceasuri intregi, urmarind viata domoala, mohorata a gandacilor de tot felul, a brotaceilor, a soparlelor”. [6 IBIDEM , p. 45]

Corijentele cu care se soldeaza primul an de liceu nu il descurareaza. E hotarat sa produca o surpriza tuturor celor care-l consideram un „pierde vara”. Stia ca, desi nu va ajunge niciodata premiant, va ajunge odata cineva: un celebru zoolog, pianist sau doctor, un vestit inventator, chimist sau explorator. Timpul isi va spune cuvantul.

În urmatorii doi-trei ani, stiintele naturale il vor subjuga din ce in ce mai mult. Cele mai vechi insemnari dateaza din 1920: cateva despre flora si mult mai numeroase despre fauna.

Într-un „Journal de jour botanique”, inceput la 11 decembrie 1920, noteaza amanuntit toate observatiile referitoare la boabele de fasole puse in pamant, la rasadurile de muscate si zorele, la mazarea si la lintea tratate cu solutii nutritive.

Din 1921 dateaza caietul intitulat „Contributiuni la flora judetului Prahova, distanta Mineciu – Suzana - Cheia”. Sunt prezentate, mai mult sau mai putin amplu, diferite plante si flori: podbalul, ciubotica cucului, urechea ursului, ghiocelul, floarea pastelui, vioreaua nemirositoare si multe altele.

„Lumii care nu cuvanta” ii sunt consacrate cateva caiete. Unul dintre ele, de 22 de pagini, scris cu cerneala neagra, e intitulat „EU” si are urmatorul motto: „Les faits en histoire naturelle, conduisent seuls à la vérité”. [7 Handoca, Mircea, „Mircea Eliade : cateva ipostaze ale unei personalitati proteice”, Editura Minerva, Bucuresti, 1992, p. 8]

O parte din cercetarile tanarului Mircea Eliade de naturalist amator vor fi cunoscute de cititori din „Ziarul stiintelor si al calatoriilor”, „Orizont”, „Stiu tot”.

Oferta anului

Reducere 2020