Pagina documente » Stiinte Economice » Studiul comportamentului sistemelor vii si relevanta acestora pentru comportamentul sistemelor econom

Cuprins

lucrare-licenta-studiul-comportamentului-sistemelor-vii-si-relevanta-acestora-pentru-comportamentul-sistemelor-econom
Aceasta lucrare poate fi descarcata doar daca ai statut PREMIUM si are scop consultativ. Pentru a descarca aceasta lucrare trebuie sa fii utilizator inregistrat.
lucrare-licenta-studiul-comportamentului-sistemelor-vii-si-relevanta-acestora-pentru-comportamentul-sistemelor-econom


Extras din document

Cuprins:
1.Introducere
1.1. Importanta studiului comportamentului sistemelor vii
1.2. Turma
1.3. Instinctul de turma (Herding Instinct)
1.4. Efectul Parte (Partida) Invingatoare (Bandwagon Effect)
1.5. Constiinta de grup (Groupthink)
1.6. Diverse modele si algoritmi pentru simularea sistemelor vii. Inteligenta Multimilor
2.Semnificatia Economica. Prezentarea problemei.
2.1. Legatura dintre Biologie si Finante - Finantele comportamentale
2.2 Ecologie
2.3. Feedback-ul pozitiv ca factor al amplificarii efectului de turma
2.3. Feedback-ul pozitiv ca factor al amplificarii efectului de turma
2.4.Bulele de la bursa de valori
2.5. Efectul de turma (pe pietele financiare)
2.6. Este optim sa imiti atunci cand nu ai informatii
3. Prezentarea si simularea modelului
3.1. Riscul Coada
3.2. Tipuri de Agenti si Regulile de Comportament
3.2.1. Agentul creator de piata
3.2.2.1.Investitori in Valoare (Rationalitate Nativa si Influenta Sociala in Dinamica de Grup)
3.2.2.2.Investitori Speculatori (Invatare Sociala intr-un Joc Minoritar)
3.2.2.3.Urmaritori ai Trendului (Invatare Sociala, Identitati Sociale si Strategii)
3.3. Modificari ai principalilor parametrii si efectele acestora asupra modelului
4. Concluzii
Bibliografie

Alte date

?

1. Introducere

„All organizations are living beeings”

1.1. Importanta studiului comportamentului sistemelor vii

Am ales ca tema „Studiul comportamentului sistemelor vii (stoluri de pasari, bancuri de pesti, musuroaie de furnici etc.) si relevanta acestora pentru comportamentul organizatiilor economice” datorita diversitatii pe care o reprezinta viata, precum si a considerentului conform caruia insasi societatea umana este un rezultat al evolutiei. Trebuie deci sa ne intoarcem privirea catre societati din lumea animala pentru a putea observa calea evolutiei societatii umane.

Studiul propus este unul ce doreste a cerceta forma de organizare in mod general, a indivizilor din lumea animala indiferent de specii, denumita generic turma, propunand apoi o paralela cu fenomene asemanatoare din economie, in cazul de fata fiind vorba de comportamentul de turma al investitorilor de pe pietele financiare.

Mai toate organismele din lumea vie au avut, de-a lungul evolutiei lor, tendinta de a se grupa, aceasta fiind o premisa pentru caracteristicile emergente ale aproape oricarei forme de organizare, indiferent ca vorbim despre celule, insecte, pasari, mamifere, om.

Notiunea de grup este cel mai comun intalnit prin termenul „Turma” in lumea animala. Vom purcede la prezentarea generala a diferitelor tipuri de turme, indiferent de numarul, marimea, durata formarii si mentinerii, carcteristici, obiective. In cazul animalelor motivul principal pentru formarea turmelor, indiferent ca obiectivul este procurarea hranei, mirgratia, urmarirea si doboarea prazii, etc este siguranta in numere.

Interesant in studiul turmelor este omogenitatea indivizilor, in sensul speciei din care fac parte. Majoritatea turmelor sunt formate din indivizi ale aceleiasi rase sau sub-rase, foarte rar (datorita principiilor si relatiilor stranse de prietenie dintre oameni) se pot forma grupuri eterogene, bazate pe norme principiale, de obicei in cazul oamenilor, sau unor posibile entitati ce au constiinta si ratiune.

Fie ca ele cauta siguranta in numere, migratia catre un anumit loc, urmarirea si doborarea prazii, atingerea unui anumit scop (altul), turmele se formeaza si au caracteristici noi ca si entitate temporala formata. Ele difera prin obiective, numar si perioada de timp.

Desi mobilul formarii turmei este cel ce duce la crearea acesteia, am sa incep intai prin prezentarea conceptului de turma, cu variatiile sale in lumea animala, paralele cu societatea umana, si apoi voi surprinde, atunci cand contextulmimi va pemite, instinctul de turma in sine, cu paralele lume animala – societate umana, cu a sa conotatie economica.

1.2. Turma

Studiul comportamentului sistemelor vii presupune existenta unui tipar comportamental cel putin in cazul unor specii ce alcatuiesc sisteme in lumea vie. Unul dintre cele mai des intalnite tiparuri comportamentale in lumea vie este acela al turmei.

O turma in sens larg este un grup cu un numar ridicat de indivizi ai aceleiasi specii animale. Termenul este de obicei aplicat in cazul mamiferelor, in special ungulatelor (ex. cai, vaci, io, capre, antilope, zebre, etc.). De exemplu, un grup mare de pasari este de obicei referit ca, stol (eng. flock) (termenul se poate referi si la anumite mamifere, deasemenea) si un grup mare de carnivore este numit haita sau banda (eng. pack). In plus, substantive colective speciale pot fi folosite in cazuri speciale, cum ar fi: un stol de gaste, daca nu sunt in zbor, este numit „flecareala” (eng. gaggle – a flecari, a trancani, a sporovai; gaggler – gasca). Totusi, in abordari teoretice in ecologia comportamentului (eng. behavioural ecology), termenul generic de „turma” este folosit pentru toate dintre aceste grupari. O turma poate fi abordata ca cineva care tinde si tine la astfel de grupuri (ex. oile tind catre turmele de oi, caprele tind catre turme de capre, vacile tind catre turme de vaci, caii tind catre turme de cai).

Cand un grup de animale sau oameni este catalogat drept „turma”, semnificatia rezida in tendinta lor de a actiona impreuna, de exemplu, miscandu-se in aceeasi directie la un moment dat, fara ca aceasta se intample ca un rezultat al planificarii sau coordonarii. Mai degraba, fiecare individ alege comportamentul ce corespunde cu cel al majoritatii membriilor, posibil prin intermediul imitatiei sau pentru ca toti raspund la aceiasi factori externi. O turma poate fi comparata cu un grup coordonat unde indivizii au roluri distincte. Multe din gruparile umane, cum ar fi detasamente militare sau echipe sportive, arata un asemenea grad al coordonarii si al diferentierii rolurilor / multimilor, intocmai unor grupuri de animale, cum ar fi insectele eusociale. Asemenea, unele grupari umane se pot comporta mai mult ca o turma.

De ce se aduna animalele in turme ?

Întrebarea asupra motivului pentru care animalele se grupeaza este una dintre problemele fundamentale ale sociobiologiei si ecologiei comportamentale. Cum am notat mai sus, termenul de „turma” este in mod comun folosit pentru animale ce pasc cum ar fi ungulatele, iar in aceste cazuri, se crede ca cel mai puternic factor de presiune ce conduce la fenomenul de turma, mai degraba decat a trai o existenta solidara este protectia impotriva pradatorilor. Exista in nod clar avantaje si dezavantaje, din moment ce dintr-un anumit punct de vedere, un pradator ar putea ezita sa atace un grup mare de indivizi, pe cand pe de alta parte un grup mare ofera o tinta usor de detectat. Este in general crezut ca cei mai importani factori de protectie este reducerea riscului – chiar daca un pradator ataca turma, riscul ca oricare individ sa devina victima este dramatic redus. In cazul pradatorilor, este deseori neclar daca termenul „turma” este adecvat, din moment ce s-ar putea sa existe un anumit nivel al coordonarii sau diferentierii rolului in vanatorile de grup. Grupurile de pradatori sunt de obicei mai mici decat grupurilor ierbivore, din moment ce desi un grup poate fi mai eficient in doborarea prazii decat un singur animal. Prada trebuie apoi impartita intre toti membrii, de aceea animalele de prada mai slabe prefera sa vaneze in turma o prada mai mare decat ei.

Structura turmelor

O turma este prin definitie relativ nestructurata. Totusi, s-ar putea sa existe unul sau cateva animale ce tind sa fie imitate de restul membrilor componenti ai turmei, intr-un grad mai mare decat al altora. Un animal ce ia rolul acesta se numeste „animal de control” (eng. „control animal”) , din moment ce comportamentul sau va prezice pe acela al restului indivizilor turmei ca un intreg. Nu se poate enunta ca, totusi, animalul de control ia in mod deliberat rolul de lider. Animalele de control nu sunt neaparat sau uzual, acelea care sunt dominante social in situatii conflictuale.

De exemplu, in grupuri de maimute, in cazul unor anumite specii, conceptul „mascul dominant” (eng. „alpha male”), se manifesta prin faptul ca este cautat de purici de catre femelele sale. Acesta dispune de un numar destul de mare de femele, probabil pentru perpetuarea anumitor gene care sa induca un anumit comportament dominant in urmasii grupului.

Roiul

Roiul sau multimea (eng. swarm, school) este un termen ce reflecta prezenta unui numar mare de indivizi de dimensiune si orientare a corpului asemanatoare, in general, mergand cu o viteza in aceeasi directie.

Fenomenele sunt denumite roire ( eng. „swarming” sau „schooling”) si se aplica in cazul pestilor, pasarilor, etc. Au caracterul unui agregat ce are o anumita directie, si este folosit in scopuri migrationiste sau pentru anumite ritualuri specifice unor indivizi din regnul animal.

Eusocialitatea este un caz particular al roiului, fenomen emergent la nivelul diverselor specii de insecte, cum ar fi marea majoritate a speciilor de furnici si termite, precum si in cazul albinelor.

Eusocialitatea este fenomenul reproducerii specializate ce se gaseste la anumite specii de animale. Sunt doua cauze pentru eusocialitate:

- selectie altruista pe baza de specie

- rezultat al fecundarii in interior (interiorul stupului, furnicarului, etc)

Specificatiile definitorii sunt:

1. diviziunea reproductiva a muncii

2. ignorarea generatiilor

3. caste sterile (nu intotdeuna prezente)

Cele mai cunoscute exemple sunt insecte precum furnicile, albinele si viespile, cu regine reproducatoare si lucratori sterili. Eusocialitatea poate fi mai usor de adaptat si evoluat la aceste specii datorita haplodiploiditatii acestora ( ), ce mareste semnificatia selectiei pe baza de familie (in sens biologic).

Surorile (femelele reproducatoare, reginele) sunt mai puternic legate unele cu altele decat cu progeniturile lor. Acest mecanism complex al determinarii sexuale da nastere la conceptul definit de W. D. Hamilton, de „super-surori”, ce impartasesc 75% din genele fiecareia. Lucratorii sterili sunt mult mai aproape relationati de super-surorile lor decat fata de oricare pui l-ar avea daca ar fi sa il nasca si creasca ele insele. Din punct de vedere al existentei „genelor egoismului”, exista un avantaj genetic in a creste mai multe surori. Totusi, acest argument s-a dovedit a nu fi atat de convingator pe cat pare, deoarece aceasta duce la modificarea raportului dintre sexe in favoarea organismelor de sex feminin si o pondere stabila de 3:1 femele fata de masculi. Ca un rezultat, barbatii devin de trei ori mai puternici decat femelele datorita contactelor sexuale in exces pe care le exercita, fiind in oferta redusa. Considerand aceasta, haplodiploiditatea nu pare sa predispuna o specie fata de eusocialitate mai mult decat diploiditatea, desi aceasta depinde de numarul de femele sterile considerate sunt sterile fizic sau nu.

Ca un rezultat al acestui lucru, s-a dedus ca evolutia eusocialitatii din haplodiploidie trebuie sa induca o schimbare a raportului intre sexe, in favoare femelelor, fara pierderea fitness-ului corespunzator. Teorii curente in ceea ce priveste modul in care se intampla acest fenomen se refera la insecte partial bivoltine, cum ar fi albinele „Hallictine” si viespile „Sphecid”.

Teoria superorganismelor explica stabilitatea evolutionista a eusocialitatii spunand ca numai indivizii cu capacitate de reproductie sunt numarati ca indivizi iar indivizi sterili sunt simple parti independente ale parintelui lor reproducator. Aceasta teorie are sens numai in cazul existentei castelor sterile fizic si nu a celor ce sunt sterilizate. In acest fel castele sterile ofera munca pentru parintii lor reproducatori pentru ca genele lor sa se imprastie prin ei, si actiunuile lor.