Pagina documente » Drept » Tactica efectuarii perchezitiei, ridicarea de obiecte si inscrisuri

Cuprins

lucrare-licenta-tactica-efectuarii-perchezitiei-ridicarea-de-obiecte-si-inscrisuri
Aceasta lucrare poate fi descarcata doar daca ai statut PREMIUM si are scop consultativ. Pentru a descarca aceasta lucrare trebuie sa fii utilizator inregistrat.
lucrare-licenta-tactica-efectuarii-perchezitiei-ridicarea-de-obiecte-si-inscrisuri


Extras din document

CUPRINS
Capitolul 1 . Chestiuni prealabile 5
Capitolul 2 . Perchezitia 11
2.1. Notiuni generale 11
2.2. Scopul perchezitiei 12
2.3. Reglementarea juridica a perchezitiei si limitele acesteia 15
2.3.1. Reglementarea juridica a perchezitiei 15
2.3.2. Limitele perchezitiei 16
2.4. Clasificarea perchezitiei 18
2.5. Perchezitia corporala 20
2.5.1. Reglementare, definitia si continutul perchezitie corporale 20
2.5.2. Particularitati ale perchezitiei corporale 23
2.5.3. Procedura de efectuare a perchezitiei corporale 28
2.6. Perchezitia domiciliara 39
2.6.1. Reglementarea juridica, definitia, formele si etapele perchezitiei domiciliare 39
2.6.1.1. Reglementarea juridica si definitia perchezitiei domiciliare 39
2.6.1.2. Formele si etapele perchezitiei domiciliare 43
2.6.2. Planificarea perchezitiei domiciliare, si mijloacele tehnice necesare in efectuarea acesteia 46
2.6.3. Procedura de efectuare perchezitiei domiciliare 54
2.6.3.1. Reguli generale de procedura 54
2.6.3.2. Reguli speciale de procedura 56
2.6.3.3. Efectuarea perchezitiei in loc inchis 57
2.6.3.4. Perchezitia la locul de munca 65
2.6.3.5. Efectuarea perchezitiei in loc deschis 66
2.7. Fixarea rezultatelor perchezitiei si masurile ce se iau cu privire la obiectele ridicate 69
2.7.1. Fixarea rezultatelor perchezitiei 69
2.7.2. Masuri ce se iau cu privire la obiectele si inscrisurile ridicate cu ocazia perchezitiilor 74
2.8. Psihologia perchezitionatului si a persoanei care o face 76
Capitolul 3 . Ridicarea de obiecte si inscrisuri 81
3.1. Notiunea si reglementarea juridica 81
3.1.1. Notiunea - ridicarii de obiecte si inscrisuri 81
3.1.2. Reglementarea juridica a ridicarii de obiecte si inscrisuri 83
3.2. Particularitati privind ridicarea de obiecte si inscrisuri utilizate in domeniul electronicii 88
3.3. Regulile ridicarii de obiecte si inscrisuri 92
3.4. Fixarea rezultatului ridicarii de obiecte si inscrisuri 95
Capitolul 4 . Dispozitii finale si tranzitorii 99
4.1. Rolul si importanta perchezitiei si a ridicarii de obiecte si
inscrisuri 99
4.2. Propuneri de lege ferenda 101
ANEXA 105
BIBLIOGRAFIE 125

Alte date

?{p}

{p}

?

CAPITOLUL 1

CHESTIUNI PREALABILE

Organizarea statala presupune existenta unor reguli de conduita, care alcatuiesc ordinea de drept in acel stat si in baza carora se desfasoara intreaga viata sociala.

Un loc aparte il ocupa regulile de conduita de drept penal a caror incalcare constituie infractiune.

Savarsirea unei infractiuni cu vinovatie duce la nasterea unui raport juridic concret de drept penal (raport de conflict) in baza caruia statul are dreptul de a trage la raspundere pe faptuitor, iar acesta este obligat sa suporte consecintele faptei sale.

Pentru realizarea acestui obiectiv este nevoie de existenta unor organe specializate ale statului care sa solutioneze conflictul ivit intre stat si infractor, iar astfel prin preluarea raportului de drept penal de aceste organe, in vederea tragerii la raspunderea penala a faptuitorului pe calea justitiei intr-un proces penal, da nastere la un raport juridic procesual penal, care se desfasoara intre subiectii procesului penal.

Aceste organe specializate potrivit dreptului de procedura penala sunt denumite generic organe judiciare, din care fac parte instantele de judecata de la toate nivelele si organele de urmarire penala (procurori, organe de cercetare penala ale politiei judiciare si organe de cercetare penala speciale).

Pentru realizarea justitiei, este necesar desfasurarea unui intreg lant de activitati care incep cu descoperirea infractiunii, identificarea faptuitorilor, strangerea si administrarea probelor si terminandu-se cu trimiterea in judecata si judecarea faptuitorului care in aceasta faza capata calitatea de inculpat.

Strangerea si administrarea probelor este una din sarcinile principale ce revin organelor de urmarire penala si se realizeaza printr-o multitudine de acte, de urmarire penala a caror executare este reglementata prin norme juridice prevazute in Codul de Procedura Penala.

Principalele acte de urmarire penala prin care se realizeaza strangerea probelor sunt: cercetarea la fata locului, reconstituirea, perchezitia, ridicarea de obiecte si inscrisuri etc.

Perchezitia si ridicarea de obiecte si inscrisuri in cursul procesului penal isi gasesc reglementarea juridica in Codul de Procedura Penala, iar organele judiciare abilitate trebuie sa actioneze in asa fel incat aceste activitati sa-si aduca aportul la strangerea de probe necesare descoperirii infractiunilor, identificarea faptuitorilor si stabilirea vinovatiei acestora.

În dreptul procesual penal roman, aceste acte de urmarire penala au fost reglementate in primul Cod de Procedura Penala intrat in vigoare la 02.11.1864, in Principatele Unite sub A.I. Cuza, urmat de Codul de Procedura Penala al Romaniei adoptat la 19.03.1936 si actualul Cod de Procedura Penala al Romaniei intrat in vigoare la 01.01.1969 cu modificarile ulterioare dintre care cele mai substantiale intervenind dupa anul 1989.

De specializarea si profesionalizarea organelor judiciare in executarea actelor de urmarire penala, de-a lungul timpului s-au ocupat doua mari stiinte: stiinta dreptul procesual penal si criminalistica.

În timp ce dreptul procesual penal explica cadrul legal in care se executa actele de urmarire penala, criminalistica elaboreaza mijloacele tehnico-stiintifice pe care le aplica organele judiciare cu ocazia executarii acestora pe teren sau in laborator.

Perchezitia si ridicarea de obiecte si inscrisuri sunt prin urmare acte de urmarire penala si mijloace tehnico-stiintifice criminalistice de teren, folosite de organele judiciare.

Ambele acte de urmarire penala atat perchezitia cat si ridicarea de obiecte si inscrisuri sunt activitati procedurale care se executa de catre organele judiciare, pe parcursul procesului penal si reprezinta imixtiuni in intimitatea persoanei si domiciliul acestuia ca exceptii de la dreptul persoanei la libertatea individuala si la inviolabilitatea domiciliului si corespondentei acestuia.

Inviolabilitatea domiciliului exprima juridic interdictia de a patrunde in domiciliul persoanei, iar respectul personalitatii umane implica astfel si respectul care trebuie acordat mediului in care acesta isi desfasoara viata de zi cu zi, domiciliul sau.

În dreptul constitutional notiunea de domiciliu are un continut mai larg, cuprinzand practic atat domiciliul in sensul dreptului civil cat si resedinta unei persoane fizice, cuprinde nu numai camera in care doarme, camerele unde traieste persoana fizica ci si dependintele, curtea, gradina, anexele gospodaresti sau orice loc imprejmuit tinand de acestea.

Notiunea de domiciliu nu are nici o legatura cu cea de proprietate sau de proprietar, pentru ca o locuinta este domiciliul persoanei fizice chiar daca acesta nu este proprietar, dar o ocupa in mod legal putand fi chiar si o camera de hotel, camera de camin studentesc sau orice locuinta sau spatiu locativ inchiriat.

Constitutia Romaniei prevede: “Domiciliul si resedinta sunt inviolabile. Nimeni nu poate patrunde sau ramane in domiciliul ori resedinta unei persoane fara invoirea acesteia”.

De la aceste prevederi se poate deroga prin lege numai in urmatoarele conditii:

? pentru executarea unui mandat de arestare sau a unei hotarari judecatoresti;

? pentru inlaturarea unei primejdii privind viata, integritatea fizica sau bunurile unei persoane;

? pentru apararea sigurantei nationale sau a ordinii publice;

? pentru prevenirea raspandirii unei epidemii.

A deroga de la prevederea inviolabilitatii domiciliului, inseamna a face exceptie de la regula.

Efectuarea perchezitiei si ridicarea de obiecte si inscrisuri, presupune patrunderea organului de urmarire penala in domiciliul sau resedinta persoanei fizice sau persoanei juridice.

Nu trebuie confundata patrunderea in domiciliul persoanei cu efectuarea actului de urmarire penala in sine “perchezitia”, deoarece:

? patrunderea inseamna, pur si simplu o intrare in spatiul legal, detinut de o persoana fizica sau juridica, putand avea diferite scopuri;

? perchezitia reprezinta actul de urmarire penala care se executa si urmeaza patrunderii pe baza autorizatiei emisa de magistrat.

În cazul persoanelor fizice se poate patrunde in domiciliul sau resedinta acestora pe cale conventionala sau fortata.

Patrunderea conventionala se realizeaza fie la solicitarea persoanei respective, fie cu consimtamantul acesteia, atunci cand se solicita luarea de catre organele judiciare a unor masuri de constatare si sanctionare a unor fapte prin care se incalca normele de convietuire sociala, a ordinii si linistii publice, ori pentru executarea unor sarcini de serviciu, in timp ce patrunderea fortata se realizeaza in cazul efectuarii perchezitiilor, a ridicarii silite de obiecte si inscrisuri dar numai in baza autorizatiei emise de judecator.

Modul de reglementare a patrunderii in domiciliul si resedinta persoanei fizice sau juridice, perchezitia si ridicarea de obiecte si inscrisuri a facut, dar face si in prezent obiect de preocupare si reflectie judiciara, legiuitorul acorda o mare atentie modului si imprejurarilor executarii acestora, iar in dreptul procesual penal roman, restrictiile au diferit de la o etapa la alta, aspectele care vor fi dezbatute in capitolele urmatoare.

Organului de urmarire penala si instantei de judecata ii revine sarcina aflarii adevarului sub toate aspectele ceea ce determina obligatia acestora de a lamuri cauza penala sub toate aspectele.

Lamurirea cauzei penale sub toate aspectele se realizeaza prin probe, care constituie orice element de fapt ce poate servi la constatarea existentei sau inexistentei infractiunii, la identificarea persoanei ce a savarsit-o si la cunoasterea imprejurarilor necesare pentru justa solutionare a cauzei [1 Legea nr. 45/1993 privind modificarea Codului de Procedura Penala.].