Pagina documente » Politehnica » Tehnologia injectarii. Matrite de injectat si elemente de modelare

Despre lucrare

lucrare-licenta-tehnologia-injectarii.-matrite-de-injectat-si-elemente-de-modelare
Aceasta lucrare poate fi descarcata doar daca ai statut PREMIUM si are scop consultativ. Pentru a descarca aceasta lucrare trebuie sa fii utilizator inregistrat.
lucrare-licenta-tehnologia-injectarii.-matrite-de-injectat-si-elemente-de-modelare


Cuprins

Cuprins
I. TEHNOLOGIA INJECTARII
I.1 MASE PLASTICE - DEFINITIE, CLASIFICARE
I.2 PRINCIPIUL INJECTARII
I.3 TREPTE DE PROCES
I.4 CONDITII DE FORMARE
I.5 UMPLEREA MATRITEI
I.6 FENOMENE CE APAR LA CURGEREA MATERIALULUI PLASTIC IN MATRITA
I.6.1 ORIENTAREA MACROMOLECULELOR MATERIALULUI PLASTIC
I.6.2 FRONTURI DE CURGERE
I.6.3 LINII DE INTALNIRE
I.6.4 STAREA SUPRAFETEI MATRITEI
I.7 METODE MODERNE DE ACOPERIRI ALE SUPRAFETEI
I.7.1 METALIZAREA IN VID CU ALUMINIU
I.7.2 DEPUNEREA CHIMICA
I.7.3 VOPSIREA SI LACUIREA
II. MATERIE DE INJECTAT
II.1 GENERALITATI
II.2 CONSTRUCTIE SI FUNCTIONARE
II.3 CLASIFICARE
II.4 SISTEME DE INJECTARE
II.4.1 INJECTARE DIRECTA
II.4.2 INJECTARE PRIN CANALE DE DISTRIBUTIE
II.4.3 ALTE SISTEME DE INJECTARE
III. ELEMENTE DE MODELARE
III.1 GENERALITATI
III.2 REALIZAREA UNOR REPREZENTARI PLANE
III.3 REPREZENTAREA CORPURILOR 3D
III.4 COMPUNEREA SOLIDELOR
III.4.1 IDEI PRINCIPALE DESPRE COMPUNERE
III.4.2 COMPUNEREA PARTILOR
III.5 BREVIAR DE COMENZI AUTOCAD FOLOSITE PENTRU MODELAREA PIESEI
III.6 MODELAREA PARAMETRICA
III.6.1 PRINCIPII GENERALE
III.6.2 PASII MODELARII PARAMETRICE - EXEMPLIFICARE
III.6.3 REZUMAT

EXTRAS DIN DOCUMENT

? Proiect de diploma ?

C A P I T O L U L I

T E H N O L O G I A I N J E C T ? R I I

1.1. Mase plastice – definitie, clasificare

Prelucrarea materialelor termoplastice in general si injectarea termoplastelor in special au cunoscut o dezvoltare continua in tehnica moderna.

Materialele termoplastice, masinile de injectat si matritele concura in egala masura la obtinerea unor piese injectate de mare performanta. Proiectarea si executarea corecta a matritelor de injectat devine in ultimul timp o adevarata specialitate in cadrul tehnologiei de injectare. Varietatea deosebit de mare a pieselor injectate a condus la elaborarea unor solutii constructive si tehnologice specifice.

Masele plastice sunt produse macromoleculare, obtinute in urma unor procese chimice, in care unitati moleculare de aceeasi natura sau de natura diferita, participa la reactii care se repeta in mod identic, de un numar foarte mare de ori, numite si polireactii.

Caracteristic macromoleculelor este gradul de polimerizare, adica repetarea de un anumit numar de ori a unor unitati structurale identice.

Clasificarea maselor plastice se poate face dupa mai multe criterii si anume:

1. Dupa tipul reactiilor care are loc la formarea macromoleculelor:

- produse de polimerizare, formate prin polimerizarea unei structuri unice, monomerul;

- produse de policondensare, formate ca urmare a condensarii repetate (policondensare) a unui produs intermediar format din reactia de condensare a materiilor prime;

- produse macromoleculare naturale, care sufera un tratament chimic pentru a putea fi prelucrate (celuloidul, celuloza, etc.).

2. Dupa modul de comportare la incalzire:

- produse termoplastice, care prezinta proprietatea de a se inmuia la incalzire pentru a lua o anumita forma pe care o pastreaza si dupa racire, fara a suferi vreo transfomare chimica. Din aceasta categorie fac parte masele plastice de polimerizare. Cele mai utilizate materiale termoplastice sunt:

- polietilena, obtinuta prin polimerizarea monomerului de baza, etilena, care se utilizeaza ca material electroizolant in tehnica curentilor de inalta frecventa, pentru izolarea cablurilor marine, protectia contra umezelii, etc. Poate fi usor prelucrata prin laminare, injectare, extrudare sau alte procedee.

- teflonul (tetra fluor-etilena), are aceeasi structura chimica ca si polietilena. Este rezistent la actiunea metalelor alcaline, calciului, fluorului, etc. Se prelucreaza prin presarea la rece a pulberii, urmata de sinterizare.

- poliacetatul de vinil, se obtine prin polimerizarea acetatului de vinil care rezulta din reactia acetilenei cu acidul acetic.

- policlorura de vinil, rezultata din polimerizarea clorurii de vinil.

- polistirenul, se obtine prin polimerizarea stirenului si se utilizeaza pentru lacuri, fibre, folii placi, bare, tuburi, etc. Procedeul cel mai frecvent de prelucrare a polistirenului este prin injectie.

- polimetacrilatul de metil, obtinut prin polimerizarea esterului metilic al acidului metacrilic, se foloseste pentru producerea de lacuri si adezivi, placi sau blocuri, din care cel mai cunoscut este plexiglasul.

- produse termorigide, care prin incalzire se inmoaie si iau o anumita forma, pe care o mentin si dupa racire, dar care ca urmare a transformarilor chimice suferite nu se mai poate modifica ulterior. Din aceasta categorie fac parte masele plastice de policondensare.

Cele mai utilizate materiale termorigide sunt:

- rasinile fenoplaste, obtinute prin policondensarea fenolilor cu aldehidele (formaldehida, furfurol, acetaldehida) in mediu apos, in prezenta catalizatorilor acizi sau bazici. În functie de raportul dintre fenol si formaldehida, cat si de caracterul catalizatorului, se pot obtine rasini de tip novolac sau rasini de tip rezolic. Daca reactia se desfasoara in mediu acid, cu fenol in exces, se obtin novolacuri, care sunt rasini termoplastice, iar daca reactia se desfasoara in mediu bazic in proportii egale sau cu exces de formaldehida, se obtin rasini termorigide rezolice (numite si bachelitice). Pentru a fi transformate in rasini termorigide, rasinilor de tip novolac trebuie sa li se adauge cantitatea de formaldehida care le lipseste.

- aminoplaste, sunt materiale obtinute prin reactie de policondensare a aminelor cu aldehidele, ca de exemplu uree si formaldehida, sau melamina si formaldehida.

Rasinile siliconice, prezinta o importanta deosebita datorita proprietatilor lor de stabilitate termica ridicata.

Principala proprietate a maselor plastice o constituie capacitatea lor de a se modela usor, datorita plasticitatii ridicate pe care o poseda. Adaugand la aceasta si alte proprietati avantajoase pe care le poseda ca rezistenta deosebita la actiunea diferitelor medii, rezistenta la oxidare, impermeabilitatea, conductabilitatea termica si electrica redusa, densitatea mica, se poate explica larga utilizare pe care o cunosc astazi masele plastice in industrie.

Masele plastice sunt materiale nemetalice de structura amorfa, compuse din mai multi constituenti: rasini, materiale de constitutie, plastifianti, coloranti, lubrifianti si materiale auxiliare.

Rasinile sunt un amestec de substante macromoleculare, care dupa provenienta pot fi naturale si sintetice.

Din grupa rasinilor naturale fac parte chilimbarul, selacul, colofoniul, etc. Ele se utilizeaza mai rar, din cauza pretului de cost mai ridicat si a cantitatii limitate in care se gasesc.

Deosebit de utilizate sunt rasinile sintetice, a caror categorisire se face dupa tipul reactiilor care au loc la formarea macromoleculelor sau dupa modul de comportare la incalzire, dupa cum s-a aratat mai sus (rasini de polimerizare si rasini de policondensare, respectiv rasini termoplastice si rasini termorigide).

Rasinile sunt constituentul principal al maselor plastice, care le imprima toate proprietatile fizice, chimice, mecanice si tehnologice, si care au rolul de liant al celorlalti componenti.

Materiale de constitutie, formeaza scheletul mecanic al masei plastice. Ele pot fi naturale sau sintetice. Cele naturale pot fi vegetale (faina de lemn, fire de bumbac, etc.), animale (praf de oase, fire de matase, lana, etc., sau minerale, in timp ce cele sintetice pot fi diverse tesaturi din sticla, din mase plastice sau din fier.

Plastifiantul, are rolul de a micsora fragilitatea si rigiditatea maselor plastice, marindu-le elasticitatea si fluiditatea in vederea unei prelucrari mai usoare. Cantitatea de plastifiant introdusa variaza intre 0,5-40%. Ca plastifianti se utilizeaza esterii acizilor ftalici, fosforici. Colorantii au rolul de a colora masa plastica. Ei trebuie sa fie rezistenti la actiunea luminii si a temperaturilor inalte. Cei mai frecvent utilizati sunt oxizii de crom, cadmiu, praful de aluminiu.

Lubrifiantii, se introduc in masa plastica cu scopul de a impiedica lipirea acesteia de uneltele cu care se prelucreaza. Se folosesc acidul oleic, stearina, etc.

Materiale auxiliare, se introduc cu scopul de a imprima anumite proprietati secundare sau de a neutraliza complet resturile de catalizatori acizi ramasi in masa plastica. Pot fi: oxidul de magneziu, de calciu, etc.

1.2. Principiul injectarii

Procesul de injectare este un fenomen ciclic, fiecare ciclu fiind format din mai multe operatii.

1 – platou mobil;

2 – matrita;

3 – platou fix;

4 – duza masinii;

5 – cilindru;

6 – corp de incalzire;