Pagina documente » Recente » Teoria generala a controlului in sistem administrativ

Despre lucrare

acces premium
Aceasta lucrare poate fi descarcata doar daca ai statut PREMIUM si are scop consultativ. Pentru a descarca aceasta lucrare trebuie sa fii utilizator inregistrat.


Cuprins

CUPRINS
INTRODUCERE 2
CAPITOLUL I: NOTIUNI TEORETICE PRIVIND CONTROLUL ?N ADMINISTRA?IA PUBLIC? 3
1.1. Generalit??i privind administra?ia public? din Rom?nia 3
1.2. Rolul ?i caracteristicile administra?iei publice locale 5
1.3. Sfera administra?iei publice locale 7
1.4. Forme ale controlului in administratia publica 12
1.5. Criterii de clasificare, momentul desf?ur?rii ?i func?iile controlului administrativ 16
1.6. Exercitarea controlului ?ntr-un stat de drept 18
CAPITOLUL II: IMPACTUL METODELOR DE CONTROL ASUPRA DECIZIILOR DIN ADMINISTRATIA PUBLICA 24
1.1. Organizarea controlului administrativ 24
1.2. Efectele controlului administrativ 27
1.3. Impactul metodelor de control administrativ asupra activit??ii 30
1.3.1. Validarea implement?rii deciziilor administrative prin intermediul controlului 30
1.3.2. C?i de eficientizare a activit??ii de control administrativ 35
CAPITOLUL 3: IMPLICAREA CONTROLULUI ?N PROCESUL DECIZIONAL AL INSTITU?IEI PUBLICE. STUDIU DE CAZ-MINISTERUL ADMINISTRA?IEI ?I INTERNELOR 41
3.1. Context si informatii generale 41
3.2. Desf?urarea controlului la Ministerul Administra?iei ?i Internelor 42
3.3. C?i de eficientizare a activit??ii de control administrativ 46
CONCLUZII ?I PROPUNERI 51
BIBLIOGRAFIE 55

EXTRAS DIN DOCUMENT

Administratia, ca structura prin intermediul careia se urmareste realizarea interesului general al societatii, sau ca prestatoare de servicii, constituie una dintre cele mai utile activitati umane, contribuind la punerea in valoare a bogatiilor sociale.

Activitatea de control are rolul de a regla executarea deciziei administrative si a insasi actului decizional, fiind o importanta latura a factorilor de conducere sociala. Controlul este, de asemenea, si un important mijloc de realizare a functiilor de reglare si autoreglare a intregului sistem.

Necesitatea si insemnatatea controlului activitatii administrative rezulta din specificul acesteia, de a fi in continua confruntare cu realitatea, pentru realizarea permananta a conformitatii actelor administrative, emise de organele inferioare, cu prevederile actelor normative cu forta juridica superioara.

Prin conceptul de control se are in vedere actiunea de descoperire si constatare a starilor de fapt negative, a dereglarilor si neconcorcondantelor din activitatea controlata, urmata de aplicarea de catre organele competente, a unor sanctiuni sau a altor masuri prevazute de lege. Controlul administrativ nu este instituit numai pentru a constata abaterile si a aplica sanctiunile ci si pentru a indruma activitatea administratiei si a trege invataminte din cele constate pentru perfectionarea muncii administrative.

Constatarile facute de organele de control sunt materializate in acte si operatiuni tehnico-materiale, pentru ca altfel controlul ar insemna o activitate lipsita de semnificatie si eficienta. Actele intocmite in urma controlului trebuie se reflecte latura de indrumare si spirjin alaturi de latura coerciva, fara a se exclude reciproc sau sa se absolutizeze una din ele.

Complexitatea sarcinilor administratiei publice si diversificarea continua, a impus necesitatea specializarii controlului in functie de multiplele laturi ale activitatii economice si sociale. Specializarea controlului este un principiu valabil atat pentru controlul efectuat in cadrul fiecarei autoritati administrative, pe compartimente, cat si pentru controlul ce se exercita din afara, de catre organisme special create, pe domenii de activitate.

Cea mai frecventa forma de control intern specializat este controlul financiar propriu prin care se asigura, in toate compartimentele administratiei publice, disciplina financiara si bugetara. Acest control se execita de regula de catre contabilul sef si de catre corpul de control financiar intern.

CAPITOLUL I

NOTIUNI TEORETICE PRIVIND CONTROLUL ÎN

ADMINISTRATIA PUBLIC?

1.1. Generalitati privind administratia publica din Romania

Administratia se regaseste pretutindeni, in toata complexitatea vietii sociale, constituind una din cele mai utile activitati umane. Administratia publica in statul de drept reprezinta principala parghie prin care se realizeaza valorile stabilite la nivelul palierului politic. Ea trebuie sa fie continua, omniprezenta, prompta si energica, deoarece reprezinta necontenit statul, atat in interior, cat si in exterior. În orice compartiment al vietii sociale, procesul complex al administrarii consta intr-o activitate rationala si eficienta de utilizare a resurselor umane, materiale si financiare in scopul obtinerii unor rezultate maxime cu eforturi minime. [1 Ion Al?xandru – „Administratia publica,” T?orii, r?alitati, p?rsp?ctiv?, ?ditia a II-a, ?ditura Lumina L?x, Bucur?sti, 200l]

Complexitatea cerintelor sociale, ridica in fata administratiei o serie de probleme, care trebuie rezolvate. Societatea cunoaste un proces continuu de multiplicare si diversificare a sarcinilor administratiei, care impune necontenit imbunatatiri si perfectionari in structura si activitatea administratiei, prin utilizarea unor metode si tehnici moderne. [2 J?an Riv?ro, Marc?l Walin?, apud Rodica Narcisa P?tr?scu, Dr?pt administrativ, ?ditura Acc?nt, Cluj-Napoca, 2004]

În tara noastra, tranzitia spre economia de piata a determinat o transformare si in calitatea administratiei, conducand la profesionalism. Administratia publica din tara noastra s-a vazut confruntata in ultimii ani cu schimbari semnificative in ceea ce priveste cadrul propriu de functionare, asteptarile din partea cetatenilor, atributiile si responsabilitatile. Includerea ei, cel putin declarativ, in procesul general de reforme a facut-o sa se confrunte cu un set de dileme caracteristice intregii societati. Ideea de reforma, atat de frecvent vehiculata, este prea des legata de formulari generale, solutii formale, iar procesele de conducere si organizare nu sunt considerate atat de importante in reformarea sistemului administrativ, accentuandu-se tot mai des importanta cadrului legislativ. Nu putem nega importanta acestuia in reforma administratiei publice, dar ignorarea necesitatii unei perspective strategice, lipsa unor preocupari constante referitoare la pregatirea manageriala a responsabililor administrativi si-a pus si tinde sa-si puna inca amprenta asupra unor institutii administrative, activitatea carora este prea putin bazata pe initiativa si flexibilitate.

Termenul de administratie deriva de la latinescul "administrare" care inseamna a servi si este in legatura cu cuvantul "magister" care il desemneaza pe stapan, caruia i se subordoneaza servitorul si pe care acesta trebuie sa-l slujeasca.

Statul, termen care sugereaza un „nucleu central”, in realitate este o retea de organizatii si institutii centrale si locale diverse, care se ocupa cu asigurarea ordinii si securitatii sociale, politice si economice a unei comunitati nationale date.

Administratia este una din institutiile publice care compun statul si este formata, la randul ei, din alte institutii si organisme permanente, cum ar fi: Banca Centrala, Politia, Administratiile Financiare, etc., adica totalitatea puterilor de guvernamant asupra unui teritoriu, fara dreptul de a dispune de acesta. Astfel ca, notiunea de „administratie publica” arata apartenenta unei colectivitati sau provenienta de la o colectivitate. [3 Iftimoai?, Cristina, V?rdinas, Virginia, Sandu, Gabri?la-Todora, Urzic?anu, Carm?n, Administratia publica locala in Romania in p?rsp?ctiva int?grarii ?urop?n?. Bucur?sti. ?ditura ?conomica. 2003]

Guvernul, ministerele, consiliile locale, primarii diferitelor localitati, si asa mai departe sunt organe de stat competente sa ia masuri si sa emita dispozitii cu caracter obligatoriu; ele sunt autoritati ale administratiei publice insa difera prin competenta teritoriala care poate fi extinsa pe intreg teritoriu national sau pe teritoriul unitatii administrative unde au fost alese.

Competenta teritoriala este unul din cele doua criterii clasificatoare ale organelor executive, a caror totalitate formeaza un sistem constand in organizarea executarii si executarea in concret a actelor normative numit activitatea executiva. În unele state sistemul de organe compus din guvern si din intregul aparat administrativ, in frunte cu seful statului formeaza puterea executiva care coexista alaturi de celelalte puteri organizate in stat, si anume legiuitoare si judecatoreasca. Fiecare organ executiv are o competenta determinata de totalitatea atributiilor autoritatilor administratiei publice, ale unor compartimente din structura acestora sau persoane si limitele exercitarii lor. [4 L?g?a 262/2007 p?ntru modificar?a si compl?tar?a L?gii cont?nciosului administrativ nr. 554/2004]

Dupa criteriul competentei materiale, organele executive se clasifica in organe cu competenta generala si organe de specialitate, iar din punct de vedere al competentei teritoriale distingem intre organele centrale si cele locale.

Ca sistem de organizare administratia publica cuprinde o multitudine de parti componente cu denumiri, cu servicii, atributii si activitati diferite. Legatura sistemului administratiei publice cu puterea executiva se face prin guvern, ministere si celelalte organe ale administratiei publice centrale. La randul sau administratia publica centrala are in teritoriu diferite organe deconcentrate care organizeaza executarea legii in unitatile administrativ teritoriale sau in unitati administrative speciale (cai ferate, armata) in legatura cu domeniul specific de activitate.

1.2. Rolul si caracteristicile administratiei publice locale

Sistemul administratiei publice mai cuprinde si organele administratiei publice locale, respectiv consiliile comunale, consiliile orasenesti si consiliile judetene, care sunt compuse din consilieri alesi prin vot universal, egal, direct, secret si liber exprimat, in conditiile stabilite de Legea nr. 70/1991 privind alegerile locale.

Consiliile constituite astfel organizeaza serviciile publice ale comunei, orasului sau a judetului printr-un aparat propriu, format din functionari publici de conducere si de executie. Aceste organe ale administratiei publice locale sunt descentralizate pe baza principiului autonomiei locale. Acest principiu ocupa un loc prioritar intre celelalte principii pe care se bazeaza administratia publica locala in unitatile administrativ teritoriale, respectiv in judete, orase si comune. Prin aceste dispozitii legale Statul roman recunoaste ca in interiorul sau colectivitatile locale se administreaza prin alesii sai si prin fortele proprii, dar sub controlul jurisdictional al legalitatii din partea autoritatilor statale. [5 L?g?a nr. 215 din 23 aprili? 2001 (**r?publicata**)(*actualizata*) administrati?i public? local? (actualizata pana la data d? 3 iuli? 2008*)]

Distinctia dintre administratia publica centrala si cea locala are la baza utilizarea mai multor criterii cumulative, criterii care au in vedere competenta teritoriala si materiala a organelor ce compun administratia publica si natura interesului pe care il promoveaza. Prin urmare, administratia publica centrala isi exercita competenta teritoriala la nivelul intregului teritoriu national, iar cea locala doar la nivelul unitatilor administrativ-teritoriale in care au fost alese autoritatile respective. Însa daca privim dintr-o alta perspectiva, organele ce compun administratia publica centrala dispun fie de o competenta materiala generala, precum Guvernul, fie de una de domeniu, cum sunt ministerele, pe cand autoritatiile locale au o competenta materiala ce se circumscrie in jurul realizarii interesului local. Desigur mai e si promovarea interesului, care poate fi general-national, evident de catre administratia centrala, sau al localitatii respective, de catre administratia publica locala. [6 Antoni? Iorgovan, Tratat d? dr?pt administrativ, vol. II, ?ditura All B?ck, Bucur?sti, 2002]

Autoritatile administratiei publice prin care se realizeaza autonomia locala in comune si orase sunt consiliile locale, comunale si orasenesti, ca autoritati deliberative, si primarii, ca autoritati executive. Consiliile locale si primarii se aleg in conditiile prevazute de Legea privind alegerile locale. Consiliile locale si primarii functioneaza ca autoritati ale administratiei publice locale si rezolva treburile publice din comune si orase, in conditiile legii.

Rolul administratiei publice locale, consta, in principal, in a rezolva treburile publice si a asigura, in acest cadru, interesele colectivitatilor locale, conform nevoilor si cerintelor exprimate de acestea, strans legate de specificul unitatii administrativ – teritoriale de care ele apartin.

Caracteristicile administratiei publice locale sunt: [7 Al?xandru, I., Administratia Publica, Bucur?sti, ?ditura Lumina L?x, 2003]

- structura administrativa autonoma - care permite colectivitatilor locale sa-si rezolve treburile publice locale prin autoritati administrative proprii, sub controlul autoritatilor centrale;

- administratia publica locala are la baza organizarii si functionarii sale principiul descentralizarii si al autonomiei locale;

- cuprinde in sfera sa autoritatile administrative autonome: comunale, orasenesti si judetene, consiliile locale si primarii, dar si viceprimarii, consiliul judetean si presedintele consiliului judetean, administratorii publici, precum si serviciile publice organizate in subordinea ori sub autoritatea acestor autoritati publice locale;

- raporturile dintre administratia publica organizata la nivelul comunelor si oraselor si cea de la nivelul judetului au la baza principiile autonomiei, legalitatii, responsabilitatii, cooperarii si solidaritatii in rezolvarea problemelor comune;

- relatiile administratiei publice locale cu administratia publica centrala de specialitate si, respectiv, cu serviciile publice deconcentrate ale acesteia, sunt relatii specifice de colaborare, cooperare si conlucrare, ce se constituie intr-un regim de co-administrare;

- administratia publica locala rezolva treburile publice locale si realizeaza servicii publice de interes judetean, prin autoritati administrative, alese, si prin referendum local, in conditiile legii;

- administratia publica locala reprezinta un concept ce desemneaza un corp de functionari publici care presteaza servicii publice pentru colectivitatea nationala si pentru colectivitatile locale.

1.3. Sfera administratiei publice locale

Constitutia [8 T?rm?nul d? Constituti? ?st? p?ntru prima data utilizat d? Aristot?l,cu s?nsul d? as?zamant juridic cu caract?r g?n?ral , fara a av?a insa acc?ptiun? d? l?g? fundam?ntala.În dr?ptul roman conc?ptul ?st? utilizat cu s?mnificatia d? d?cr?t? imp?rial? iar in ?vul M?diu ?l d?s?mn?aza anumit? r?guli monarhal?.S?nsul mod?rn al t?rm?nului s? contur?aza odata cu aparitia stat?lor mod?rn?si cu n?c?sitat?a d? a consacra anumit? r?guli r?f?ritoar? la organizar?a si functionar?a ac?stora. ] reprezinta principalul izvor de drept in general si de drept administrativ,in special.În sens tehnic,juridic conceptual evoca actul politic si juridic fundamental al tarii.Ea reprezinta sursa directa sau indirecta pentru intreaga administratie publica ,ceea ce determina doctrina franceza sa consacre formularea de ,,bazele constitutionale ale administratiei publice “ sau ,, fundamente constitutionale ale acesteia “,formulare pe care o folosim si noi. [9V?rginia V?dinas-Dr?pt administrativ si institutii politico-administrativ?,?d. Lumina L?x , Bucur?sti 2002, pag.46]

Constitutia Romaniei, republicata [10Constitutia Romani?i din anul 1991 a fost r?vizuita in anul 2004 prin L?g?a nr.429/2003 si aprobata prin r?f?r?ndum national], stabileste in capitolul V din titlul III, consacrat autoritatilor publice, dispozitii constitutionale si principii fundamentale care stau la baza intregii administratiei publice romanesti.

Potrivit acestor norme, administratia publica este reglementata prin cele doua sectiuni ale capitolului V din Constitutie, care determina, de altfel, cele ,,doua sfere cu regimuri diferite si anume, sfera administratiei publice centrale de specialitate si sfera administratiei publice locale" [11 Ioan Vida -Proc?dura l?gislativa .?d. Crat?r,Bucur?sti,1999 pag 192].

În acest context, se impune sa reamintim si dispozitiile art. 3, alin. (3) din Constitutie, referitor la teritoriul Romaniei, care prevede in mod expres ca ,,teritoriul este organizat, sub aspect administrativ, in comune, orase si judete. În conditiile legii, unele orase sunt declarate municipii".

Cat priveste administratia publica locala, ea este reglementata prin dispozitiile constitutionale ale art. 120-123, patru articole care prevad principiile de baza (art. 120), autoritatile comunale si orasenesti (art. 121), consiliul judetean (122) si prefectul (123).

Din acest punct de vedere, Constitutia Romaniei a adoptat o varianta intermediara de tehnica legislativa, in raport cu alte Constitutii europene, care, fie prevad tot un grup de patru norme, anume prevazute pentru colectivitatile teritoriale (de exemplu, art. 72-75 din Constitutia franceza), fie dispunand de capitole, sectiuni sau chiar titluri intregi, consacrate acestei materii (de exemplu, Grecia [12 Ar? o intr?aga s?ctiun? (F) cu tr?i capitol?], Olanda [13 Ar? un capitol cu 14 articol?], Spania [14 Constitutia Spani?i a r?z?rvat titlul VIII], Italia [15 Un titlu intr?g din Constitutia R?publicii Itali?n? (V)], Portugalia [16 Constitutia Portugali?i a r?z?rvat mai mult? titluri ( IV,VIII si X)], s.a.) [17 Corn?liu Manda-Dr?pt administrativ- tratat ?l?m?ntar,?d. Lumina L?x , Bucur?sti 2007, pag. 182]

Administratia publica locala, conform dispozitiilor constitutionale ale articolului 120-123 pune in evidenta existenta a doua componente:serviciile publice centrale desconcentrate la nivelul unitatilor administrativ-teritoriale, inclusiv prefectul, pe care il consideram serviciu desconcentrat, ales si autoritatile administrative autonome ale comunelor, oraselor si judetelor care constituie administratia publica locala (aleasa).

Cu alte cuvinte, Constitutia Romaniei se limiteaza sa precizeze care sunt autoritatile administrative autonome locale, autoritatile administratiei de stat pe care le regasim la nivelul teritorial precum si principiile care se gasesc la baza raporturilor dintre acestea [18 Antoni? Iorgovan-,Tratat d? dr?pt administrativ,vol II,?d. N?mira ,Bucur?sti, 1996 ,pag. 536].

Aparent, in acest cadru, sfera administratiei publice locale poate fi circumscrisa la autoritatile administratiei publice locale si a serviciilor publice deconcentrate ale ministerelor si celorlalte organe centrale din unitatile administrativ-teritoriale, inclusiv a prefectului, autoritati locale prevazute de catre dispozitiile articolelor 121-123 din Constitutia Romaniei.

Analizand, insa, cu atentie, intentia legiuitorului constituant precum si dispozitiile constitutionale ale art. 120, care stabilesc principiile de baza ale administratiei publice locale din unitatile administrativ-teritoriale, principiul descentralizarii, autonomiei locale si pe cel al deconcentrarii serviciilor publice, constatam ca, sfera administratiei publice locale se circumscrie, in opinia noastra, la autoritatile administratiei publice locale, alese, prin care se realizeaza autonomia locala in comune si orase, respectiv consiliile locale si primari, si consiliul judetean.

De altfel, in acest sens, sunt exprimate opinii si in doctrina romaneasca [19 Ion D?l?anu-Dr?pt constitutional si institutii politic?,vol II,?d. Fundatia Ch?mar?a ,Iasi 1992,pag .44], care precizeaza ca autoritatile administratiei publice locale sunt autoritati ale administratiei publice prin care se realizeaza autonomia locala, autoritati administrative autonome alese, ale comunelor, oraselor si judetelor [20 Constitutia Romani?i r?publicata,art 120,alin(1) si art 121].Desigur aici sunt avute in vedere consiliile locale, primarii de la nivelul comunelor si ora?elor precum si consiliul judetean,ca elemente componente ale sferei administratiei publice locale [21 Ioan Vida in Put?r?a ?x?cutiva si administratia publica d?num?st? jud?t?l? ,,grupari t?ritorial? al? col?ctivitatiilor local? d? baza car? s? afla la c?l d? al doil?a niv?l al administrati?i public? local?“.]