Pagina documente » Recente » Timpul de munca si de odihna din perspectiva reglementarilor

Despre lucrare

acces premium
Aceasta lucrare poate fi descarcata doar daca ai statut PREMIUM si are scop consultativ. Pentru a descarca aceasta lucrare trebuie sa fii utilizator inregistrat.


Cuprins

CUPRINS
INTRODUCERE 2
CAPITOLUL I. TIMPUL DE MUNC? 3
I.1.Reglementarea juridica a timpului de munca la nivelul UE si la nivel national 3
I.2.Notiunea si durata timpului de munca 4
I.3.Norma de munca 7
I.4.Munca suplimentara si munca de noapte 8
I.5. Sanctiuni ?n cazul nerespect?rii prevederilor referitoare la timpul de munc? 11
CAPITOLUL II. TIMPUL DE ODIHN? 15
II.1.Cadrul legal al timpului de odihn? la nivelul U.E si la nivel national 15
II.2.Repausurile periodice , s?pt?m?nale si s?rb?torile legale 20
II.3. Concediul anual de odihn? 24
II.4.Alte concedii 29
CAPITOLUL III. EXAMEN DE PRACTICA JUDICIARA 45
III.1. Condi?iile de munc? 45
III.2.Modalit??i de aplicare a politicii sociale ?i acelei salariale 46
III.3. Drepturile ?i obliga?ii ale lucr?torilor din statele membre UE. Studiu de caz Olanda 48
CAPITOLUL IV. CONCLUZII SI PROPUNERI DE LEGE FERENDA 62
BIBLIOGRAFIE 69

EXTRAS DIN DOCUMENT

Lucrarea de fata este structurata pe 3 capitole si anume:

CAPITOLUL I. TIMPUL DE MUNC?

CAPITOLUL II. TIMPUL DE ODIHN?

CAPITOLUL III. EXAMEN DE PRACTICA JUDICIARA

CAPITOLUL IV. CONCLUZII SI PROPUNERI DE LEGE FERENDA

In final este prezentata bibliografia aferenta lucrarii.

CAPITOLUL I. TIMPUL DE MUNC?

1.1.Reglementarea juridica a timpului de munca la nivelul UE si la nivel national

Desfasurarea activitatii respectarea unui anumit program de lucru reprezinta una din trasaturile specifice raportului juridic de munca.

Totodata, munca trebuie sa aiba un caracter de continuitate si sa fie prestata intr-un numar minim de ore, in caz contrar, activitatea trebuie sa fie considerata ca are loc baza unui contract civil.

Întrucat munca efectuata presupune consumarea fortei vitale a omului, este necesar, in mod obiectiv, ca ziua de munca sa se incadreze in anumite limite, sa fie numai o parte dintr-o zi de viata.

Ducand o lupta sustinuta pentru apararea drepturilor lor, salariatii au inscris, printre primele revendicari, stabilirea prin lege a limitelor de munca, reglementarea repausului saptamanal si a concediului de odihna platit.

Timpul de munca reprezinta durata stabilita, dintr-o zi sau saptamana, in care este obligatorie prestarea muncii in cadrul contractului individual de munca sau, asa cum prevede Codul muncii, „orice perioada in care salariatul presteaza munca, se afla dispozitia angajatorului si indeplineste sarcinile si atributiile sale, conform prevederilor contractului individual de munca, contractului colectiv de munca aplicabil si/sau legislatiei in vigoare" (art. 108 din Codul muncii).

Salariatul trebuie sa fie in aceasta perioada, prezent la locul de munca, sa-si indeplineasca atributiile de serviciu sub autoritatea sefilor ierarhici, sa nu-si paraseasca postul. [1 Vl?d B?rbu, ”Dr?ptul Muncii. Curs univ?rsit?r”, ?ditur? C?rm?print, Bucur?sti, 2008,p.53

]

În dreptul Uniunii Europene, „timpul de lucru" este acea perioada de timp in care lucratorul se afla la dispozitia angajatorului si in exercitiul activitatii sau functiei sale. În aceasta perioada el nu dispune de libertatea de a se ocupa de problemele sale personale.

Timpul de munca se afla intr-o indisolubila legatura cu timpul de odihna sau cu perioada de repaus; reglementarea lui reprezinta o garantie a dreptului fundamental la odihna.

Limitarea timpului de munca si recunoasterea dreptului la odihna figureaza, la cel mai inalt nivel in normele internationale. Art. 24 din Declaratia universala a drepturilor omului recunoaste fiecarei persoane dreptul la odihna si recreere, in special limitarea rezonabila a duratei muncii si concedii periodice platite. Aceleasi drepturi sunt recunoscute prin Pactul international privind drepturile economice, sociale si culturale care face referire la odihna, recreere, limitarea rezonabila a duratei muncii, concedii platite, remunerarea zilelor de sarbatoare, in care se lucreaza.

Si Tratatul privind o Constitutie pentru Europa incorporeaza dreptul oricarui lucrator la limitarea duratei maxime de munca, la perioadele de repaus zilnic si saptamanal, ca si la concediul anual platit (art. 11-91 alin. 2, din Codul muncii).

Dispozitiile legale care reglementeaza timpul de munca si timpul de odihna au caracter imperativ; orice derogare de la normele pe care le contine este inadmisibila. [2 Ion Tr?i?n St?fan?scu, Tr?t?t t?or?tic si pr?ctic d? dr?ptul muncii, ?ditur? Univ?rsul Juridic, Bucur?sti 2010,p.35]

1.2.Notiunea si durata timpului de munca

Activitatea prestata de un salariat pe durata unei zile, pentru si in beneficiul angajatorului este determinata in timp, deoarece aceasta presupune efortul sustinut al angajatului, si mai mult poate duce la periclitarea sanatatii acestuia. [3 Mo?rc?s Cost?? Cl?udi?-?n?, Instrum?nt? d? coordon?r? ? sist?m?lor d? s?curit?t? soci?l? , ?ditur? C.H. B?ck , 2011,p.32] Desfasurarea activitatii cu respectarea unui anumit program de lucru, incluzand perioadele de odihna aferente, reprezinta una dintre trasaturile specifice ale raportului juridic izvorat din incheierea contractului individual de munca. [4 ?ndr???-L?ur? ?n?scu , Timpul d? munc? si d? odihn? in dr?ptul n?tion?l si dr?ptul Uniunii ?urop?n? , ?ditur?

C.H. B?ck , 2012,p.51]

Directiva 2003/88/CE a Parlamentului European ?i a Consiliului din 4 noiembrie 2003, privind timpul de munca si de odihna, munca de noapte, munca in schimburi, concediul si norma de munca, are ca scop planificarea timpului de munca, astfel incat sa se asigure siguranta si sanatatea in munca. În legislatia nationala, planificarea timpului de munca a fost considerata o parte esentiala a dreptului muncii, care se extinde asupra oricarui tip de relatie, incluzand astfel relatii de drept administrativ al functionarilor publici sau personalul contractual.

Principiile care guverneaza reglementarea timpului de munca si timpului de odihna, au la baza idei precum organizarea timpului de munca in vederea realizarii unei dimensiuni sociale a pietei de munca, stabilirea unor drepturi la repaus zilnic, saptamanal si la un concediu anual platit, dreptul la conditii satisfacatoare de protectia a sanatatii si securitatii muncii, limitarea duratei muncii de noapte, ca si a numarului de ore suplimentare. Ameliorarea securitatii, igienei si sanatatii lucratorilor reprezinta un obiectiv tot mai important atat in contextul desfasurarii muncii in tara noastra, cat si pentru Uniunea Europeana. [5 Mo?rc?s Cost?? Cl?udi?-?n? , Instrum?nt? d? coordon?r? ? sist?m?lor d? s?curit?t? soci?l? , ?ditur? C.H. B?ck , 2011 op. cit.,p.33]

Timpul de munca reprezinta [6 Br?ndus? V?rtolom?i, „Dr?ptul muncii”, ?ditur? ?S?, Bucur?sti 2006,p.25] orice perioada in care salariatul presteaza munca, se afla la dispozitia angajatorului si indeplineste sarcinile si atributiile sale, conform prevederilor contractului individual de munca, contractului colectiv de munca aplicabil si/sau ale legislatiei in vigoare. [7 Vl?d B?rbu, ”Dr?ptul Muncii. Curs univ?rsit?r”, ?ditur? C?rm?print, Bucur?sti, 2008,p.54

]

Pentru salariatii angajati cu norma intreaga durata normala a timpului de munca este de 8 ore pe zi si de 40 de ore pe saptamana.

În cazul tinerilor in varsta de pana la 18 ani durata timpului de munca este de 6 ore pe zi si de 30 de ore pe saptamana.

Repartizarea timpului de munca in cadrul saptamanii este, de regula, uniforma, de 8 ore pe zi timp de 5 zile, cu doua zile de repaus.

În functie de specificul unitatii sau al muncii prestate, se poate opta si pentru o repartizare inegala a timpului de munca, cu respectarea duratei normale a timpului de munca de 40 de ore pe saptamana.

Durata maxima legala a timpului de munca nu poate depasi 48 de ore pe saptamana, inclusiv orele suplimentare.

Prin exceptie, durata timpului de munca, ce include si orele suplimentare, poate fi prelungita peste 48 de ore pe saptamana, cu conditia ca media orelor de munca, calculata pe o perioada de referinta de 4 luni calendaristice, sa nu depaseasca 48 de ore pe saptamana.

Pentru anumite activitati sau profesii stabilite prin contractul colectiv de munca aplicabil, se pot negocia, prin contractul colectiv de munca respectiv, perioade de referinta mai mari de 4 luni, dar care sa nu depaseasca 6 luni. [8 dr. Const?ntin Br?tu, „Dr?ptul muncii (p?rt?? sp?ci?la) Dr?ptul col?ctiv ?l muncii”, ?ditur? ?rt Print, 2004,p.37]

Sub rezerva respectarii reglementarilor privind protectia sanatatii si securitatii in munca a salariatilor, din motive obiective, tehnice sau privind organizarea muncii, contractele colective de munca pot prevedea derogari de la durata perioadei de referinta stabilite dar pentru perioade de referinta care in niciun caz sa nu depaseasca 12 luni. [9 Vl?d B?rbu, op.cit. , ,p.55]

La stabilirea perioadelor de referinta prevazute la alin. (2) -(4) nu se iau in calcul durata concediului de odihna anual si situatiile de suspendare a contractului individual de munca.

Prevederile alin. (1) -(4) nu se aplica tinerilor care nu au implinit varsta de 18 ani.

Pentru anumite sectoare de activitate, unitati sau profesii se poate stabili prin negocieri colective sau individuale ori prin acte normative specifice o durata zilnica a timpului de munca mai mica sau mai mare de 8 ore. [10 ?ndr???-L?ur? ?n?scu , op.cit. , ,p..52]

Durata zilnica a timpului de munca de 12 ore va fi urmata de o perioada de repaus de 24 de ore.

Modul concret de stabilire a programului de lucru inegal in cadrul saptamanii de lucru de 40 de ore, precum si in cadrul saptamanii de lucru comprimate va fi negociat prin contractul colectiv de munca la nivelul angajatorului sau, in absenta acestuia, va fi prevazut in regulamentul intern.

Programul de lucru inegal poate functiona numai daca este specificat expres in contractul individual de munca. [11 Vl?d B?rbu, V?sil? Catalin, Iv?n St?f?ni?, Vl?d Mih?i, ”Dr?ptul muncii”, ?ditur? C?rm?print, Bucur?sti, 2008,p.38]

Programul de munca si modul de repartizare a acestuia pe zile sunt aduse la cunostinta salariatilor si sunt afisate la sediul angajatorului. [12 Br?ndus? V?rtolom?i, op.cit. , p.26]

Angajatorul poate stabili programe individualizate de munca, cu acordul sau la solicitarea salariatului in cauza.

Programele individualizate de munca presupun un mod de organizare flexibil a timpului de munca.

Durata zilnica a timpului de munca este impartita in doua perioade: o perioada fixa in care personalul se afla simultan la locul de munca si o perioada variabila, mobila, in care salariatul isi alege orele de sosire si de plecare, cu respectarea timpului de munca zilnic.

Programul individualizat de munca poate functiona numai cu respectarea dispozitiilor art. 112 si 114. din Codul Muncii Titlul III.

Angajatorul are obligatia de a tine evidenta orelor de munca prestate de fiecare salariat si de a supune controlului inspectiei muncii aceasta evidenta ori de cate ori este solicitat. [13dr. Const?ntin Br?tu, , op.cit. , ,p.57]

Oferta anului

Reducere 2020