Mar 01 2024
Uniunea Europeana ? forma cea mai avansata a integrarii contemporane
Postat de licenteoriginale • In Stiinte Economice
Cuprins
Aceasta lucrare poate fi descarcata doar daca ai statut PREMIUM si are scop consultativ. Pentru a descarca aceasta lucrare trebuie sa fii utilizator inregistrat.
Extras din document
CUPRINSCAPITOLUL I
Abordari teoretice ale integrarii europene
1.1. Scurt istoric al termenului de integrare europeana
1.2. Conceptul de integrare
1.2.1. Stadiile integrarii
1.3. Evolutia comunitatilor europene
1.4. Cadrul institutional al Uniunii Europene
1.5. Ce este Uniunea Europeana?
CAPITOLUL II
Uniunea Europeana - forma cea mai avansata a integrarii contemporane
2.1. Extinderea Uniunii Europene in Europa Centrala si de Est
2.2. Principiile si criteriile aderarii la Uniunea Europeana
2.3. Procesul de pre-aderare
2.4. Argumente pro si contra extinderii in Europa Centrala si de Est
2.5. Costuri si beneficii ale integrarii
2.6. Relatiile Uniunii Europene cu organizatiile internationale si statele terte
CAPITOLUL III
Situatia economica actuala a Rominiei
3.1. Tabloul tranzitiei economice in Rominia
3.2. Decalajele economice intre Rominia si Uniunea Europeana. Necesitatea integrarii in Uniunea Europeana
3.3. Determinante ale invitarii Rominiei la negocierile de integrare in Uniunea Europeana
3.3.1. Potentialul economic si demografic rominesc - factor de interes pentru Uniunea Europeana
3.3.2. Piata romineasca - debuseu al tehnicii si tehnologiei occidentale performante
3.3.3. Pozitia geostrategica a Rominiei si importanta ei pentru Uniunea Europeana
CAPITOLUL IV
Aderarea Rominiei la Uniunea Europeana - elemente de strategie
4.1 Contextul istoric
4.2 Evolutia relatiilor Rominiei cu Uniunea Europeana
4.3 Cadrul institutional al relatiilor dintre Rominia si Uniunea Europeana
4.4 Relatiile comerciale dintre Rominia si Uniunea Europeana
4.4.1 Raportul cost - beneficii ale aderarii Rominiei la Uniunea Europeana
4.5 Evolutii macroeconomice
4.6 indeplinirea criteriilor de convergenta si a criteriilor economice
4.6.1 Existenta unei economii de piata functionale in Rominia
4.6.2 Capacitatea de a face fata presiunii concurentiale si fortelor pietei din Uniunea Europeana
4.7 Concluziile raportului pe anul 2002 privind progresele inregistrate de Rominia in procesul de aderare
4.8 Factorii economici care limiteaza capacitatea de integrare a Rominiei in Uniunea Europeana
Considerente privind sansele Rominiei de aderare la Uniunea Europeana in actualul deceniu.
Alte date
?CAPITOLUL I
ABORD?RI TEORETICE ALE INTEGR?RII ECONOMICE
1.1 Scurt istoric al termenului de integrare economica
Cuvantul „integrare” a fost utilizat de la prima atestare grafica, in 1620 si pana la inceputul secolului nostru. El a fost preluat si utilizat intens in special in ultima jumatate de secol pentru a denumi fenomene, procese, actiuni sau stari care au loc in sfera socialului, politicului, filosoficului, culturalului si cum „economia traieste in societate alaturi de cultural, politic si social, si acestea sunt foarte greu de disociat unele de altele, atata vreme cat realul este o globalitate, adica consideram a fi ansamblul ansamblurilor” [1 Braudel Fernand, “Timpul lumii”, ed.Enciclopedica, 1976], rezulta ca este folosit si in sfera economica.
Prima definire a termenului este atestata grafic in prima editie a „The Oxford English Dictionary” prin „combinarea partilor intr-un singur intreg” [2 Hachlub F.A. “History of thought on economic integration”, the MacMillan Press Ltd., 1977].
În sens economic, el a fost utilizat initial pentru a descrie combinarea intrasectoriala a unitatilor de productie si de desfacere prin incheierea de acorduri si formarea de carteluri, trusturi sau fuziuni intre firme concurente si pentru reflectarea combinarilor in cadrul relatiilor furnizor-client, sub forma integrarii verticale.
Sintagma „integrarea economica” a inlocuit treptat, o intreaga familie de cuvinte, cuprinzand termeni cum ar fi aprecierea economica, cooperarea economica, solidaritatea economica, combinarea economica, fuzionarea si unificarea economica.
În saptamanile in care se pregatea planul Marshall, termenul de integrare economica a aparut de mai multe ori in numeroase documente, care au circulat intre varfurile administratiei americane. Un raport al unui comitet special de Coordonare a strategiei economice in SUA (Washington, 21 aprilie 1947 [3 Papke W.,and Mises L. “Decisive problems of the disintegration of world economy”, New York, Devine and Co., 1947]) in anexa A folosea termenul de integrare economica in doua paragrafe diferite cu acceptiuni diferite.
Anul 1948 ne ofera o literatura economica si numeroase documente oficiale in care termenul de integrare economica este folosit mai mult. Cel mai adecvat continut il confera termenului, Paul Hoffman, administratorul Administratiei Cooperarii Economice care sublinia urgenta progreselor catre „o integrare a Europei Occidentale”.
Se poate spune acum ca nu de definitii ale termenului ducem lipsa, ci suferim de „abundenta unor definitii contradictorii” [4 Miron Dumitru, “Economia integrarii economice”, ed.ASE, Bucuresti 2001, pag.5].
Exista insa un larg consens in randul analistilor asupra a cel putin 3 aspecte: ”primul, ca integrarea economica se refera in special la diviziunea muncii si specializarea intra si intermediara, ca integrarea presupune libertatea si mobilitatea circulatiei bunurilor, serviciilor sau factorilor de productie si al treilea, ca este in stransa corelatie cu tratamentul comercial diferentiat sau discriminatoriu in ceea ce priveste originea sau destinatia bunurilor, serviciilor si factorilor de productie” [5 Miron Dumitru, op.cit., pag 6].
Utilizat relativ frecvent in lucrarile stiintifice aparute in perioada respectiva, termenul de integrare economica a patruns destul de greu in limbajul oficial. A aparut pentru prima data in documentatia oficiala vizand ajutorul american acordat Europei prin Planul Marshall.
De atunci termenul a fost utilizat frecvent in limbajul oficial alaturi de cel uzual si stiintific, iar din cadrul stiintei economice, s-a desprins un nou camp de cercetare: cel al integrarii economice.
1.2 Conceptul de integrare
Notiunea de integrare economica a fost folosita pentru prima oara in stiinta economica, in relatiile cu organizatiile industriale.
Integrarea economica interstatala este procesul complex al dezvoltarii economice mondiale, bazate pe intensificarea interdependentelor intre economiile mai multor state, tintind constituirea unor ansambluri economice puternice intr-o anumita zona a lumii.
Integrarea economica interstatala „necesita o complementaritate elaborata pe un nivel de dezvoltare asemanator, in asa fel incat fortele asimilate sa constituie un intreg coerent” [6 Ciucur D., Gavrila I., Popescu C., « Economie », ed.Economica 2001, pag.613].
În sensul general, integrarea reprezinta „ajustarea reciproca a elementelor constitutive ale unui sistem, permitandu-i acestuia sa formeze un nou echilibru” [7 La Grande Larousse, Tome V, Paris 1978, pag.1332] sau „combinarea partilor dintr-un intreg proces de atingere a stadiului de uniune, iar uniunea este un intreg rezultat din combinarea unor parti sau a mai multor membri” [8 Oxford English Dictionary, V-th edition, Oxford University Press 1964, pag 632].
Alti autori considera integrarea in sens general poate fi definita prin „coordonarea activitatilor mai multor organe, organisme sau unitati, in vederea functionarii armonioase realizate de diferite centre de comanda” [9 Nechita C., Vasile C., “Integrarea Europeana”, ed.Desteptarea, Bacau, 1996, pag.56].
Pentru Bela Balassa, conceptul de integrare defineste „un proces economic care consta in aplicarea unor masuri care sa duca la eliminarea discriminarilor intre entitati economice apartinand unor state nationale diferite” [10 Balassa Bela, “The theory of economic integration”, Richard Irwin Inc., Homewood, Illinois, 1961, pag.1]. Ion Tinbergen numeste aceasta latura a procesului drept „integrare negativa- si crearea unor institutii permanente fara de care fortele integrative ale pietei sunt prea slabe- integrare pozitiva” [11 Tinbergen Ion, “International economic integration”, New York, 1965, pag.57].
Privita ca o stare de fapt, integrarea reprezinta „absenta diferitelor tipuri de discriminari intre economiile nationale” [12 Balassa Bela, op.cit., pag.1] sau „situatia in care componentele nationale ale unei economii mai mari nu sunt separate prin frontiere economice, ce functioneaza impreuna ca o entitate”. [13 Molle, Wilhelm, “The economics of European integration” , Aldersshat, Dartmouth, 1990, pag10]
Pentru Francois Perroux [14 Francois Perroux, « L’europe sans rivage », Press Universitaires de France, Paris, 1954, pag.423], integrarea economica a Europei este un proces, un ansamblu de realizari dinamice, unde fortele de expansiune sunt singurele decisive, adica acele forte care scapa prin definitie schemelor statice ale concurentei complete.
Tuturor acestor acceptiuni acordate termenului de integrare li se adauga si distinctia care este facuta relativ recent de catre teoriile integrarii intre teoria formala (ce presupune schimbari ale reglementarilor juridice si de alta natura in directia compatibilizarii reciproce si atingerii functionalitatii eficiente a comunitatii) si integrarea informala (care se refera la dinamica productiei a comertului cu bunuri si servicii si a sistemelor de comunicatii). Daca integrarea formala depinde direct de initiative politice integrarea informala se desfasoara mai mult prin forta mecanismelor civilizatiei europene actuale [15 Andrei Haraga, « Filosofia unificarii europene », ed.Apostrof, Cluj, 1995, pag.-14-15].
1.2.1 Stadiile integrarii
Desi integrarea economica este o solutie intermediara intre liberul schimb generalizat si autarhie, obiectivul economic al acestea ramane acelasi ca si in cazul liberului schimb” obtinerea unei eficiente economice mai mari.
Integrarea implica din punctul de vedere al formei de deschidere catre exterior, dezvoltarea privilegiata de relatii comerciale, economice si financiare intre un numar relativ restrans de parteneri si totodata se bazeaza pe inlaturarea tuturor formelor de descriminare intre economiile acestor tari, vizand realizarea unui ansamblu economic unificat [16 Maurice Bye, « Integration economique europene », ed. Nathan, Paris, 1991, pag.14].
B. Balassa distinge cinci grade (stadii) ale integrarii clasate in ordine crescatoare din punct de vedere al intensitatii:
1. zona de liber schimb-se caracterizeaza prin faptul ca tarile membre elimina taxele vamale si restrictiile cantitative care franeaza libera circulatie a informatiilor intre ele, fiecare tara pastrandu-si protectia initiala fata de terti si deci propria ei politica comerciala fata de restul tarilor lumii;
2. uniunea vamala (custom union)- se distinge de forma precedenta prin adoptarea unui tarif vamal extern comun fata de tarile terte, precum si o legislatie vamala comuna [17 Bal Ana, “Economie in tranzitie”, ed. Oscar Print, Bucuresti, 1997, pag.61]. Uniunea vamala constituie cheia de bolta a tuturor formelor de integrare economica. Acordul General pentru Tarife Vamale si Comert (GATT) in prezent OMC, caracterizeaza uniunea vamala astfel: substituirea unui singur teritoriu vamal la 2 sau mai multe teritorii vamale in care drepturile de vama si alte reglementari comerciale restrictive sunt eliminate pentru a permite schimbarile comerciale intre teritoriile constitutive respective in ceea ce priveste produsele originare din acest teritoriu [18 ***GATT- “Instruments de base et documents”, Geneva, 1955, pag.52];
3. piata comuna (common market)- reprezinta o uniune vamala in cadrul careia liberalizarea miscarii bunurilor si a serviciilor este acompaniata de liberalizarea miscarii fluxurilor de factori intre tarile membre:
? libera circulatie a persoanelor (favorizata prin anumite masuri ce asigura echilibrarea diplomelor, elimina discriminarile bazate pe nationalitate in domeniul angajarilor, al remunerarilor, al conditiilor de lucru);
? libera circulatie a capitalurilor (prin armonizari fiscale si prin eliminarea tuturor masurilor de control al cursurilor de schimb);
? libertatea de stabilire a intreprinderilor pe intreg teritoriu al pietei comune. Piata comuna amplifica substantial legaturile intre economii pentru ca se unifica nu numai pietele bunurilor, dar si cele ale capitalurilor, serviciilor financiare si fortei de munca. Se mareste campul efectelor benefice ale concurentei internationale si ale largirii pietelor.
4. Uniunea Economica - presupune pe langa principiile pietei comune, existenta unui anumit grad de armonizare a politicilor economice nationale, incluzand politica comuna in domeniile industriale, agricole, transporturi, financiare, monetare, armonizarea legislatiei nationale.
5. Uniunea Economica si Monetara sau integrarea economica completa - reprezinta stadiul ultim al integrarii in cadrul careia are loc unificarea politicilor monetare, fiscale, sociale si conjuncturale, facand necesara instaurarea unei adevarate autoritati supranationale daca crearea unei zone de cursuri de schimb stabile in interiorul uniunii este insotita de crearea unei monede comune sau unice.
Urmarea logica a integrarii economice este uniunea politica. Integrarea politica presupune o politica externa si de aparare comuna precum si institutii cu caracter supranational, acceptate de toate statele participante.
1.3 Evolutia Comunitatilor europene
Ideea de Comunitate Europeana dateaza de aproape doua milenii. Concretizarea ideei europene este rezultatul unor acumulari treptate de-a lungul timpului, avind o forma definitorie in 1951.
Planul Schuman a prins viata la 28 aprilie 1951, la Paris cand cele sase tari fondatoare: Belgia, Germania Federala, Franta, Italia, Luxemburg si Olanda au semnat Tratatul C.E.C.O.. Acest tratat, intrat in vigoare la 25 iulie 1952, a fost considerat ca “prima schita efectiva de unitate europeana” si a avut trei obiective:
Reconcilierea Frantei si Germaniei
Testarea posibilitatii unei Piete Comune
Punerea bazelor unei noi Europe
Daclaratiunile economice justificau aceasta initiativa, scopurile veritabile au fost de ordin politic. Dupa opinia exprimata de Robert Schuman, C.E.C.O. trebuie sa fie “fermentul unei comunitati mai largi si mai profunde”.
Lucrarile Comitetului interguvernamental reunit la Bruxelles, sub presedentia lui Paul Henric Spaak, ex-ministrul belgian al afacerilor externe, au condus la semnarea la Roma, la 25 martie 1957 a tratatelor cu privire la C.E.E. (Comunitatea Economica Europeana) si a C.E.E.A. (Comunitatea Europeana a Energiei Atomice-Euroatom).
Obiectivul prioritar al Tratatului de la Roma privind C.E.E. -Piata Comuna- viza dezvoltarea armonioasa a activitatii economice a statelor membre, cresterea stabilitatii economice si sociale, sporirea standardului de viata, apropierea progresiva a politicilor economice.
Documente similare
· Uniunea Europeana ? forma cea mai avansata a integrarii contemporane· Uniunea Europeana, dimensiunile si costurile integrarii
· Consideratii privind cetatenia din perspectiva integrarii Romaniei in Uniunea Europeana
· Studiu privind reforma administratiei publice locale XYZ in contextul integrarii in Uniunea Europ...
· Uniunea economica si monetara in Uniunea Europeana
· Relatiile Romaniei cu Uniunea Europeana
· Procedurile vamale in Uniunea Europeana
· Uniunea Europeana versus Nafta
· Uniunea Europeana. Particularitati ale aderarii
· Uniunea Europeana. Delimitari conceptuale