Cuprins

Aceasta lucrare poate fi descarcata doar daca ai statut PREMIUM si are scop consultativ. Pentru a descarca aceasta lucrare trebuie sa fii utilizator inregistrat.

Extras din document

Cuprins
Introducere 7
Capitolul I. Asezare geografica si istoricul cercetarii 8
1.1 Asezare si limite 8
1.1.1 Asezarea geografica 8
1.1.2 Limite 8
1.1.3 Relatia vaii Oltetului cu valea Oltului 9
1.2 Istoricul cercetarilor 10
Cap. 2 Studiul conditiilor fizico-geografice 11
2.1 Geologia 11
2.1.1 Evolutia paleogeografica 11
2.1.1.1 Etaba Precambriana 11
2.1.1.2 Etapa Paleozoica 12
2.1.1.3 Etapa Peruvian superior - Triasic superior 13
2.1.1.4 Etapa Jurasic mediu - Cretacic superior 13
2.1.1.5 Etapa Badenian - Cuaternar inferior 14
2.1.1.6 Etapa modelarii subaeriene 15
2.1.2.1 Depozitele de cuvertura 16
2.1.2.2 Depozitele de suprafata (cuaternare) 18
2.2. Relieful 21
2.2.1 Morfogeneza reliefului 21
2.2.2 Morfometria 23
2.2.2.1 Hipsometria 23
2.2.2.2 Densitatea Fragmentarii reliefului 24
2.2.2.3 Adincimea Fragmentarii (energia reliefului) 25
2.2.3 Morfografie 25
2.2.4 Procesele geomorfologice actuale 28
2.2.4.1 Factorii favorizanti 28
2.2.4.2 Procesele actuale 29
2.2.4.2.1 Procesele de versant 29
2.2.4.2.2 Procesele de albie 30
2.2.4.2.3 Procesele antropice 31
2.2.4.3 Consecintele proceselor geomorfologice actuale 32
2.3 Clima 32
2.3.1 Factori genetici ai climei 32
2.3.1.1 Factorii radiativi 32
2.3.1.1.1 Radiatia solara directa 32
2.3.1.1.2 Radiatia difuza 33
2.3.1.1.3 Radiatia totala 33
2.3.1.1.4 Radiatia reflectata 33
2.3.1.1.5 Radiatia efectiva 34
2.3.1.1.6 Bilantul radiativ 34
2.3.1.2 Factori dinamici 34
2.3.1.2.1 Sisteme barice 35
2.3.1.2.2 Tipurile caracteristice de timp 35
2.3.1.3 Factori fizico-geografici 36
2.3.1.3.1 Relieful 36
2.3.1.3.2 Hidrografia 37
2.3.1.3.3 Vegetatia 37
2.3.1.3.4 Solurile 37
2.3.1.4 Factorii antropici 38
2.3.2 Particularitatile elementelor climatice 38
2.3.2.1 Temperatura aerului 39
2.3.2.1.1 Temperatura medie anuala 39
2.3.2.1.2 Temperaturile medii lunare 39
2.3.2.1.3 Temperaturile medii zilnice 40
2.3.2.1.4 Temperaturile minime si maxime absolute 40
2.3.2.1.5 Frecventa zilelor cu temperaturi caracteristice 40
2.3.2.2 Temperatura solului 41
2.3.2.3 Umezeala relativa a aerului 42
2.3.2.4 Nebulozitatea 43
2.3.2.5 Durata de stralucire a Soarelui 43
2.3.2.6 Presiunea atmosferica 44
2.3.2.7 Precipitatiile atmosferice 44
2.3.2.7.1 Precipitatiile medii anuale 44
2.3.2.7.2 Precipitatiile medii lunare 44
2.3.2.7.3 Coeficientul pluviometric 45
2.3.2.7.4 Precipitatiile maxime si minime absolute 45
2.3.2.7.5 Cantitatea maxima de precipitatii in 24 de ore 46
2.3.2.7.6 Stratul de zapada 46
2.3.2.7.7 Frecventa zilelor cu precipitatii 46
2.3.2.8 Vintul 47
2.3.2.8.1 Frecventa medie pe directie 47
2.3.2.8.2 Viteza Medie 47
2.3.2.9 Alte fenomene meteorologice 48
2.3.2.9.1 Ceata 48
2.3.2.9.2 Chiciura 48
2.3.2.9.3 Poleiul 48
2.3.2.9.4 Bruma 48
2.3.2.9.5 Viscolul 49
2.3.2.9.6 Orajele 49
2.3.3 Fenomene climatice de risc 49
2.4 Apele 50
2.4.1 Reteaua hidrografica 50
2.4.1.1 Caractere morfohidrografice 50
2.4.1.2 Date hidrografice 51
2.4.1.2.1 Debitele lichide 51
2.4.1.2.2 Debitul solid 53
2.4.1.2.3 Temperatura apei 54
2.4.2 Lacurile 56
2.4.3 Apele subterane 57
2.4.3.1 Apele de adincime 57
2.4.3.2 Apele freatice 57
2.5 Vegetatia si fauna 58
2.5.1 Vegetatia 58
2.5.1.1 Vegetatia Zonala 59
2.5.1.2 Vegetatia azonala 59
2.5.1.3 Caracteristici actuale ale covorului vegetal 60
2.5.1.4 Sezonul de vegetatie 61
2.5.2 Fauna 62
2.5.2.1 Fauna specifica vegetatiei zonale 62
2.5.2.2 Fauna de lunca 63
2.5.2.3 Fauna piscicola 63
2.5.2.4 Microfauna 63
2.5.2.5 Caracteristici actuale 64
2.6 Solurile 64
2.6.1 Factorii pedogenetici 64
2.6.1.1 Clima 64
2.6.1.2 Organismele 66
2.6.1.3 Relieful 67
2.6.1.4 Roca parentala 67
2.6.1.5 Apa freatica si stagnanta 68
2.6.1.6 Timpul 69
2.6.1.7 Activitatea umana 70
2.6.2 Caracterizarea invelisului de sol 71
2.6.2.1 Soluri zonale 71
2.6.2.1.1 Clasa nudisoluri 71
2.6.2.1.2 Clasa molisoluri 72
2.6.2.1.3 Clasa argiluvisoluri 73
2.6.2.1.4 Clasa cambisoluri 76
2.6.3 Indicatori ai pedodiversitatii 76
2.6.3.1 Pedadiversitatea genetica 77
2.6.3.1.1 Variabilitatea solurior 77
2.6.3.1.2 Ponderea solurilor 77
2.6.3.1.3 Indicele tapapedogeografic 77
2.6.3.2 Pedadiversitatea spatiala 78
2.6.3.2.1 Marimea arealelor 78
2.6.3.2.2 Suprafata medie a arealelor 78
2.6.3.2.3 Forma arealelor 79
2.6.3.2.4 Indicile de complexitate 79
2.6.4 Elementele privind degradarea solurilor 79
2.6.4.1 Caractere generale 79
2.6.4.2 Tipuri de degradare 80
2.6.4.2.1 Eroziunea prin apa 80
2.6.4.2.2 Eroziunea prin vint (eoliana) 81
2.6.4.2.3 Deplasarile de teren 82
2.6.4.2.4 Compactarea, formarea de crusta si intarirea masei solului 82
2.6.4.2.5 Acidifierea 82
2.6.4.2.6 Pierderea de nutrienti 83
2.6.4.2.7 Poluarea 83
2.6.5 Fertilitate, folosinta, ameliorare 83
2.6.5.1 Fertilitatea 83
2.6.5.2 Folosinta solurilor (terenurilor) 85
2.6.5.3 Ameliorarea solurilor 86
2.6.5.3.1 Lucrari de mobilizare 86
2.6.5.3.2 Aplicarea de amendamente calcaroase 87

Alte date

?Introducere

Lucrarea de fata, „Valea Oltetului in aval de Bals – studiu fizico–geografic” prezinta conditiile geologice, formele de relief, hidrografia, clima si vegetatia acestei regiuni, punand accent pe resursele de sol, utilizarea terenurilor si modificarile introduse in peisaj prin activitatile antropice.

Pentru realizarea acestui studiu s–au folosit hartile topografice la scarile 1:50000 si 1:100000, geologice, climatice, pedagogice etc. si informatii din bibliografie completate cu observatiile efectuate pe teren, iar pentru capitolele de clima si hidrografie s–au utilizat datele din anuare si cele primite de la institutele de specialitate: I.N.M.H. si Directia Apelor Jud. Olt – Valcea, carora le multumesc.

De asemenea, le multumesc tuturor domnilor profesori ai Facultatii de Geografie din Bucuresti pentru exemplul si sustinerea acordata in cei patru ani de studiu si, in special, domnilor conferentiar universitar doctor Gheorghe Visan si profesor doctor Mihai Geanana pentru coordonarea prezentei lucrari.

Capitolul I. Asezare geografica si istoricul cercetarii

1.1 Asezare si limite

1.1.1 Asezarea geografica

Valea Oltetului in aval de Bals strabate nord–estul Campiei Olteniei, subunitate a Campiei Romane, situata in sudul tarii.

Sectorul studiat include cursul inferior al Oltetului, cel mai important afluent de dreapta al Oltului, cu care conflueaza in Campia Romanati. (fig. 1)

Raul Oltet izvoraste din Muntii Capatanii (grupa Parang a Carpatilor Meridionali), traverseaza pe directie N–>S Subcarpatii Olteniei si Podisul Oltetului (subunitate a Podisului Getic) pana la Bals, unde la intrarea in campie isi schimba directia, dinspre NV spre SE, facand un cot in forma de arc de cerc cu convexitatea spre vest.

Valea Oltetului formeaza, impreuna cu Valea Oltului, campia de terase a Caracalului, cu desfasurare N–>S, in extremitatea estica a Campiei Romanati.

Din punct de vedere administrative, arealul studiat se situeaza in partea central–vestica a judetului Olt. Fata de resedinta judetului, municipiul Slatina, punctele extreme ale arealului sunt situate la distantele de 20Km spre vest, pentru orasul Bals, ti 23,5Km spre sud, pentru confluenta. (fig. 1)

Coordonatele matematice ale orasului Bals sunt 44s21’ N si 24s06’ E, iar cele ale punctului de confluenta sunt 44s13’ N si 24s27’ E. Asezarea matematica determina caracteristicile climei, care influenteaza desfasurarea celorlalte componente ale cadrului natural (procesele geomorfologice actuale, vegetatia, solurile).

Distanta, in linie dreapta, intre Bals si punctul de confluenta este de 32,8Km, iar lungimea raului este de 41Km.

Debitul mediu al Oltetului la intrarea in campie este de 12m3/s.

1.1.2 Limite

În aval de Bals, la intrarea in campie, Oltetul isi arcuieste cursul spre SE, iar valea devine asimetrica, cu versantul drept abrupt si o singura terasa, cea mai inalta, in timp ce pe partea stanga se dezvolta trei nivele de terase largi sapate in valea Oltului si racordate cu terasele acestuia.

Limita nordica a arealului studiat pleaca din Dealul Vartopului (190m), trece pe la sud de Bals – nord Teis – sud Leotesti si ajunge in Dealul Sarului (185m).

Aceasta linie desparte doua sectoare ale vaii Oltetului cu caracteristici diferite: sectorul nordic strabate sudul Podisului Oltetului pe directie N–>S, avand latime redusa, 3–4Km, adancime mare, peste 80m si terase slab dezvoltate, iar sectorul sudic se dezvolta in campie, unde valea se largeste pana la 7Km in medie, adancimea scade sub 60m, iar terasele, in numar de patru, au podurile largi.

Datorita largimii vaii Oltetului, campia se prelungeste sub forma de golf in interiorul podisului, pana la nord de Bals, pe linia satelor Bobicesti–Corbeni–Vartina.

De asemenea, limita nordica se poate stabili si pe criterii litologice: la nord de Bals pietrisurile de Candesti apar la suprafata, datorita eroziunii puternice care a indepartat materialele de deasupra, in timp ce la sud de Bals acestea sunt acoperite cu pietrisurile de Fralesti si depozite loessoide.

Limita sudica incepe din Dealul Urieni (163m) spre est, pe la sud de valea Bobului si sudul satului Falcoiu pana la confluenta cu Oltul.

Limita strabate terasa Voineasa Mica, cea mai inalta a Oltetului, pana la sud de Osica de Jos, apoi patrunde in valea Oltului, traversand Caracal (25–35m altitudine relativa) si lunca.

Terasa Voineasa Mica (40–50m altitudine relativa), de varsta cuaternar mediu (Mindel), intens fragmentata de afluentii Oltetului, se prelungeste pana la Paraul Bobului, afluent al Oltetului, si Paraul Potopinului, afluent al Oltului.

Limita estica incepe din Dealul Sarului (175m) si trece la nord de localitatile Parscoveni, Soparlita si Osica de Sus, in aval de care patrunde in lunca de confluenta Olt–Oltet.

Pe aceasta linie, pana la Parscoveni, se face racordul intre terasele Branet, a Oltetului si Caracal, a Oltului.

1.1.3 Relatia vaii Oltetului cu valea Oltului

Valea Oltului, prin vechimea mai mare si nivelul de baza mai coborat, a controlat formarea si evolutia vaii Oltetului.

Prezenta Campului Leu–Rotunda, mai greu de strabatut, a determinat arcuirea cursului Oltetului la intrarea in campie si devierea lui spre Olt.

Pe linia Dealul Sarului – Osica de Jos, valea Oltului patrunde catre Oltet, care s–a adancit in cadrul ei, deplasandu–se spre dreapta si lasand pe stanga un sistem de trei terase in evantai.

Pe partea dreapta, cu exceptia terasei superioare, Voineasa Mica, Oltetul nu si–a format terase in detrimentul vaii Oltului, delimitarea dintre cele doua fiind data de fruntea terasei Caracal a Oltului.(fig. 2 )

În aval de Vladuleni, Oltetul intra in lunca Oltului, alcatuind impreuna lunca de confluenta, cu microforme de relief specifice: ostroave, renii, grinduri, meandre, balti.

1.2 Istoricul cercetarilor

Valea Oltetului in aval de Bals nu a facut obiectul cercetarii multor geografi, insa zona a fost cuprinsa in studiile referitoare la Campia Romanati sau la Campia Olteniei.

Cele mai multe lucrari au adus contributii la cunoasterea geologiei si evolutiei paleogeografice a regiunii. Astfel, inca de la inceputul secolului al XX–lea, G. M. Murgoci (1908), L. Mrazec (1900), I. P. Argetoaia (1915) s.a. au analizat cuvertura sedimentara si depozitele de suprafata.

I. P. Argetoaia (1915) sublinia ca pietrisurile si conglomeratele cu elemente mari sunt vechi conuri de dejectie, iar regiunile joase ale Olteniei fac parte din unitatea structurala a Depresiunii Getice ale carei strate inclina catre linia axiala Craiova–Bals–Slatina–Pitesti. El arata ca „pe masura deplasarii spre sud, piertrisurile devin tot mai groase”.

Depozitele cuaternare ale Olteniei au fost studiate de Protopopescu–Pache (1911–1913), Gh. Murgoci si I. Argetoaia (1923) si E. Liteanu si T. Brandrabur (1957).

Informatii detaliate asupra geologiei vaii Oltetului au fost aduse de catre P. Cotet (1957) si cuprinse in lucrarea „Campia Olteniei”.

Miscarile tectonice si consecintele lor asupra reliefului au fost descrise in lucrarile autorilor A. C. Banu (1969) si D. Baluta (1996), iar o sinteza a geologiei Campiei Olteniei a fost realizata in „Geologia Romaniei” a lui V. Mutihac (1990).

Relieful vaii Oltetului in aval de Bals a fost studiat de catre P. Cotet (1957) in „Campia Olteniei”, care a realizat harta geomorfologica si a descris si datat terasele pe baza metodei analizei orizonturilor de soluri fosile intercalate in cadrul depozitelor loessoide.

În domeniul climatic, informatii generale au fost cuprinse in lucrarile „Clima R.S.R.” (1968) si „Atlasul climatologic”, iar cateva interpretari ale valorilor parametrilor climatici au fost realizate de P. Cotet si Vaselina Urucu (1975) in monografia „Judetul Olt”.