Pagina documente » Administratie publica » Viitorul arhitecturii institutionale a Uniunii Europene

Cuprins

lucrare-licenta-viitorul-arhitecturii-institutionale-a-uniunii-europene
Aceasta lucrare poate fi descarcata doar daca ai statut PREMIUM si are scop consultativ. Pentru a descarca aceasta lucrare trebuie sa fii utilizator inregistrat.
lucrare-licenta-viitorul-arhitecturii-institutionale-a-uniunii-europene


Extras din document

Alte date

?

CAPITOLUL I

UNIUNEA EUROPEAN?– SCURT ISTORIC

1.1. Consideratii generale

La sfarsitul primului razboi mondial o mare parte din economia europeana era distrusa. Alianta din timpul razboiului, incheiata in Occident nu mai era valabila, iar in Estul Europei, Uniunea Sovietica isi marea sferele de influenta.

Esuarea Conferintei postbelice de la Moscova a insemnat sfarsitul pactului de razboi dintre Occident si Uniunea Sovietica. Europa s-a aflat sub domina|ia celor doua puteri, Rusia si America, desi in doua moduri diferite. Europa Occidentala a acelui timp se temea de puterea Uniunii Sovietice si facea eforturi pentru a gasi solutia potrivita combaterii puterii ei militare.

La numai 7 saptamini de la capitularea Germaniei si cu numai 6 saptamini inainte de lansarea bombei de la Hiroshima , reprezentantii a 50 de natiuni au semnat ,,Carta Natiunilor Unite" in 1945, la San Francisco in SUA.

Vara anului 1947 a fost marcata de Planul american Marshall, care era lansat in scopul reconstruirii economiei europene. Astfel, s-a oferit ajutor tuturor tarilor din regiune, dar nu a fost acceptat decat de cele care urmau sa constituie Europa Occidentala.

La 19 septembrie 1946, in discursul sau la Universitatea din Zurich, prim-ministrul englez Winston Churchil a prezentat opiniile sale despre viitorul Europei dupa cel de-al doilea razboi mondial, afirmand necesitatea construirii Statelor Unite ale Europei.

Primul pas a fost facut la 5 mai 1949, cand a fost creat Consiiiul Europei, avand ca membri fondatori zece state: Belgia, Danemarca, Franta, Irlanda, Italia, Luxembourg, Marea Britanie, Olanda, Norvegia, Suedia. Principalul rol al acestuia nu s-a circumscris domeniului militar si economic, ci domeniului social si cultural. Prima concretizare in acest sens a fost semnarea la Roma, in 1950 a Conventiei Europene a drepturilor omului.

În aceeasi perioada, in plan economic, a fost lansat Planul Marshall de ajutorare a statelor europene aflate in dificultati economice si sociale la sfarsitul razboiului, sub conditia aplicarii de catre aceste state a unor programe de restructurare, iar pe plan politico - militar se evidentieaza infiintarea Organizatiei Atlanticului de Nord.

O data cu lansarea in cadrul unei Conferinte de presa ce a avut loc la Paris, la 9 mai 1950, a planului ,,Schuman" se trece la o faza hotaratoare in destinul comunitatii europene. S-a trecut la adoptarea Tratatului care a stabilit Comunitatea Europeana a carbunelui si Otelului - CECO - la 18 aprilie 1951, care a intrat in vigoare la 25 iulie 1952. La acest tratat au aderat sase state, printre care: Belgia, Franta, Germania, Italia, Luxemburg si Olanda. Marea Britanie nu a aderat la aceste principii, deoarece avea unele temeri privind abandonarea suveranitatii si realizarea bunastarii nationale si din cauza angajamentelor din Commonwealth..

La 20 mai 1955 a fost elaborat un Memorandum al tarilor Beneluxului prin care se afirma principiul ca integrarea economica ar trebui sa preceada integrarea politica. S-a constituit un Comitet de Reprezentanti guvernamentali, a carui presedintie a fost incredintata lui Paul-Henry Spaak. Raportul intocmit de acel comitet, denumit si raportul ,,Spaak" a fost stabilit in forma sa finala in aprilie 1956, si a evidentiat masuri necesare pentru edificarea unei piete comune. Raportul a stabilit o uniune vamala, inlaturarea restrictiilor vamale, libera circulatie a serviciilor si o politica agricola comuna. Raportul ,,Spaak" a fost adoptat de catre cei sase ministri de externe ai statelor mentionate la Venetia, la 29 mai 1956, ca baza de negocieri privind incheierea unor tratate.

La 25 martie 1957 au fost semnate la Roma. Tratatul stabilind Comunitatea Economica Europeana si Tratatul privind instituirea unei Comunitati Europene a Energiei Atomice, care impreuna cu Tratatul CECO, au constituit cadrul legislativ fundamental al integrarii economice europene.

O faza decisiva a procesului integrarii europene a inceput o data cu semnarea de catre cei doisprezece membri ai Comunitatilor europene, la 7 februarie 1992, a Tratatului de la Maastricht privind instituirea unei Uniuni Europene. Prin acest tratat, se dorea promovarea unui progres economic si social echilibrat si durabil, in special pentru crearea unui spatiu fara frontiere interne, prin stabilirea unei uniuni economice si monetare, afirmarea identitatii pe scena internationala in special punerea in aplicare a unei politici externe si de securitate comune, inclusiv definirea unei politici de aparare comuna, intarirea protectiei drepturilor si intereselor resortisantilor statelor membre prin instituirea unei cetatenii a Uniunii, dezvoltarea unei cooperari stranse in domeniul justitiei si afacerilor interne, asigurandu-se siguranta si securitatea popoarelor in conditiile facilitarii liberei circulatii a persoanelor.

Tratatul de la Maastricht a cuprins sapte titluri. Primul Titlu - se refera la trasaturile si obiectivele Uniunii Europene ce a fost instituita. Titlul II contine dispozitii de modificare a tratatului instituind CECO si EUROATOM. Titlul III se refera la politica externa si de securitate comuna.Titlul VI face referiri la cooperarea in domeniile justitiei si afacerilor interne, Titlul VII, disozitii finale. Tratatul de la Maastricht a instituit cei trei piloni ai Uniunii Europene: Pilonul unu sau fundamentul1, se refera la cele trei Comunitati Europene, al doilea pilon, PESC, politica Externa si de Securitate Comuna, si pilonul III, cel al Justitiei si Afacerilor Interne.

Tratatul de la Maastricht a fost completat si modificat prin Tratatul de la Amsterdam.