Cuprins

Aceasta lucrare poate fi descarcata doar daca ai statut PREMIUM si are scop consultativ. Pentru a descarca aceasta lucrare trebuie sa fii utilizator inregistrat.

Extras din document

CUPRINS
INTRODUCERE 3
CAPITOLUL I Caracteristicile pietei vinului 6
1.1. Vinul - produs agroalimentar 7
1.2. Piata vinului in ansamblul pietelor agroalimentare 19
1.3. Conjunctura pietei internationale a vinului 23
1.4. Functiile multiple ale viti-viniculturii 32
CAPITOLUL II Piata romineasca a vinului 36
2.1. Politica viti-vinicola romineasca contemporana 37
2.2. Potentialul productiv autohton 44
2.3. Oferta de vin din Rominia 51
2.4. Consum, comert intern si international 59
2.5. Politica fiscala aplicata in sectorul viti-vinicol 63
CAPITOLUL III Coordonatele activitatii S.C. VINICON VRANCEA S.A.
3.1. Locul VINCON in vitivinicultura judetului Vrancea 66
3.2. Prezentarea S.C. VINCON VRANCEA S.A. 67
3.3. Analiza diagnostic a activitatii financiare 70
3.4. Concluzii pe baza diagnosticului financiar 79
CAPITOLUL IV Analiza activitatii de marketing la S.C. VINCON VRANCEA S.A. 81
4.1. Generalitati privind marketingul vinului 81
4.2. Politica de produs 84
4.3. Politica de pret 97
4.4. Politica de distributie 107
4.5. Politica promotionala 110
CONCLUZII SI PROPUNERI 117
BIBLIOGRAFIE 120
ANEXE

Alte date

?INTRODUCERE

Vinul in existenta umana

Din timpuri stravechi, vinul a fost integrat in existenta umana. Alaturi de paine si untdelemn, el face parte din triada saraca a hranei si a riturilor fundamentale a omenirii. Folosirea lui este transpusa in diferite scene sculptate, gravate, desenate, pictate si este mentionata inca din scrierile cele mai vechi, hieroglifa, cuneiforma etc. Vechii egipteni aduceau lui Osiris, zeul vietii de dupa viata, ofrande din care nu lipsea vinul. Arheologul Howard Carter, deschizand in 1922 mormantul lui Tuthankhamon (1333-1325 i.Ch.), a gasit 26 de amfore care continusera vin.

Se spune ca Dionysos, zeul vitei si al vinului in mitologia greaca, l-ar fi pierdut la o vanatoare pe Ampelos, cel mai bun preieten al sau. Zeii, dorind sa-l consoleze, au facu sa apara din trupul neinsufletit al lui Ampelos, vita de vie. Gustand sucul mirific al strugurilor, Dionysos a aflat in el alinarea si apropierea de un prieten disparut. Se pare ca, de atunci oamenii gasesc in vin mangaiere si uitare. Dupa numele lui Ampelos s-a dat in limba greaca numele vitei de vie, iar stiinta care studiaza speciile si soiurile acesteia s-a numit ampelografia.

Dintr-un orgoliu imperial, Octavian Augustus a cerut poetului Horatiu sa latinizeze pe Dionysos si astfel, la romani, zeul vinului si al vitei de vie a primit numele de Bacchus.

Istoria atesta ca vinul a fost asociat momentelor fericite ca si celor de cumpana ale vechilor popoare. În spatiul carpatic, geto-dacic, viticultura si producerea vinului s-au bucurat de pretuire din cele mai indepartate timpuri. În perioada cuceririi Daciei de catre romani si ulterior, viticultura si producerea vinului erau atat de dezvoltate incat, alaturi de alte bogatii, constituiau chiar o atractie pentru popoarele migratoare.

În Evul Mediu, cultura vitei de vie a capatat o extindere si mai mare. Un rol important au avut si domeniile manastiresti care produceau cantitati apreciabile de vin, atat pentru acoperirea nevoilor traditionalei ospitalitati a manastirilor.

Denumirea pentru „vin”

În limba romana, in toate cele patru dialecte (dacoroman vin, aroman, yin, meglenoroman, yin, istroroman vir), provine din cuvantul latinesc vinum, care s-a mentinut, de altfel, in toate limbile romanice (italiana, spaniola, vino, franceza, retoromana vin, provensala, catalana vi, portugheza vinho). De aici a patruns si in limbile germanice (de exemplu, gotica Wein vechea germana literara, vechea saxona, anglosaxona win, germana Wein etc.), celtice, slave si in altele.

Originea cuvantului latinesc este controversata. Unii lingvisti, comparand denumirea latineasca vinum cu cea greceasca oivo? (oinos), cu cea armeneasca, gini, cu cea albaneza vens si cu cea hitita uiiana, au crezut ca pot reconstitui un radical indo-european comun, neatestat, *uoinom, din care s-au dezvoltat formele din limbile mentionate.

Altii, in frunte cu marele lingvist francez Antoine Meillet (1866-1936), au sussinut ca denumirile asemanatoare din limba latina, greaca, armeana, albaneza, hitita, toate limbi indo-europene din spatiul mediteraneano-pontic, ar proveni dintr-un radical existent intr-o limba pre-indo-europeana din zona mentionata, anume din cuvantul reconstituit *voino. Întrucat patria primara a vitei de vie a fost, atat in sudul Caucazului, cat si teritoriul de la nordul muntilor Balcani, adeptii ultimei explicatii localizeaza limba pre-indo-europeana din care provine radicalul *voino, fie in Caucaz, fie in Balcani. Din zona mediteraneano-pontica, denumirea s-a propagat si in spatiul lingvistic semitic de vest: arabo-etiopian wain, ebraica jajin, asiriana inu, precum si limba georgiana din Caucaz yvino (hvino).

În familia cuvantului romanesc vin, mai exista substantivul vie, care provine din derivatul latinesc, vinea, -ae, si substantivul vinat, plural vinaturi, „sortimente de vin”, care este continuatorul derivatului latinesc vinaceus.

Definitia vinului este data in Lexique de la vigne et du vin, elaborat de Oficiul International al Viei si Vinului (O.I.V.), dupa care „vinul este bautura rezultata exclusiv din fermentatia completa sau partiala a strugurilor sau a mustului din struguri proaspeti”. Calitatile si rolul sau in existenta umana au generat si alte definitii, uneori cu o tenta realista sau/si metaforica, in raport cu mediul, cu prilejul si scopul pentru care a fost folosit.

Astfel, Pasteur, in Traite des maladies du vin scria in 1866 ca „vinul este cea mai sanatoasa si mai igienica dintre bauturi” si avea dreptate pentru ca traia intr-o epoca in care apa potabila, adesea contaminata, era cauza multor boli infectioase de origine hidrica. Dupa altii, „vinul poate fi considerat ca o expresie fidela a acordului perfect dintre generozitatea naturii si inteligentei omului”. El „este o bautura infailibila pentru testarea inteligentei, a intelepciunii, a facultatii volitive”.

Asemuindu-i-se evolutia cu cea a unui organism ducand o existenta dinamica, unii apreciaza ca vinul este o „fiinta lichida”, care se naste, traieste si moare.

Multitudinea calificativelor dupa care vinul poate fi „o formula de credinta”, „un prieten”, o „personificare”, o „notatie”, strecoara senzatia ca o definitie unica si completa nu este posibila, ca orice incercare de a o gasi este zadarnica. Singura alternativa ramane ca si in materie de vin „nimic bun si durabil nu se creeaza fara stradanii, fara confruntarea cu timpul si supunerea la reguli severe”.

Fragment din DISCURSUL DE RECEPTIE la ACADEMIA

ROMÂN?, al D-lui Academician Valeriu D. Cotea,

rostit la 12 septembrie 1994, in sedinta publica

Capitolul 1

Caracteristicile pietei vinurilor

Analiza pietei vinurilor implica mai multe operatiuni si anume : reperajul prealabil al pietelor concrete, comensurarea dimensiunii lor geografice, a organizarii lor materiale, numarul si importanta operatorilor, volumul si metodele de tranzactie.

Aceasta analiza trebuie situata in raport cu sistemul agro-alimentar si cu principlaii poli de influenta asupra formarii pretului precum: politicile agricole, comerciale si fiscale ale statului, rolul organismelor publice sau semi-publice de comercializare precum si strategiile firmelor locale, nationale si multinationale.

În teoria economica se diferentiaza pietele agricole, ce vizeaza schimburile de produse agricole netransformate, de cele agro-industriale unde schimbarile se efectueaza cu produse agricole transformate prin intermediul industriilor agro-industriale.

Din acest punct de vedere, piata vinului se circumscrie notiunii de piata agro-industriala – schimburile efectuandu-se cu produse agricole transformate de catre industria vinicola si celelalte activitati post-vinificatie (invechire, imbuteliere, ambalare, promovare, desfacere).

Doua caracteristici fac ca piata vinului sa prezinte o specificatie in raport cu pietele altor produse agro-alimentare: cresterea valorii vinului prin invechire si posibilitatile de reglarea pietei prin stocare.

1.1 Vinul – produs agro-alimentar

Potrivit legii franceze a vinului din 4 august 1889 vinul este produsul exclusiv al fermentarii sucului proaspat de vin. Daca putem obtine vin pornind de la sucul de vin, bautura astfel obtinuta ar fi de neconsumat fara actiunea inteligenta a omului ce precede anumite lucrari pentru rectificarea sau chiar oprirea numit procese naturale in scopul obtinerii unui produs comercializabil. În “Lexique de la vigne et du vin” elaborat de Oficiul International al Viei si Vinului, “vinul este bautura rezultata exclusiv din fermentarea completa sau partiala a strugurilor sau a mustului din struguri”. Potrivit Cartei Vinului adoptata la Conferinta Europeana a Regiunilor viticole cu ocazia celei de-a treia sesiuni plenare tinuta la Vilafranca del Penedes in Catalonia la 21 octombrie 1991, “au dreptul la denumirea nobila de vin numai produsele provenind din fermentarea strugurilor proaspeti sau a mustului de struguri, fruct al Vitis-Vinifera sau al incrucisarilor izvorate din aceasta recunoscute ca atare de institutiile competente”.

Istoria vinului este inseparabila de istoria umanitatii. Vinul, rodul viei si al muncii omului este mai mult decat un simplu bun de consum. Însotitorul omului de milenii, vinul tine in acelasi timp de sacru si de profan. El este o valoare a civilizatiei si un criteriu al calitatii vietii constituind pe langa un bun de consum si un bun cultural. El este si ramane un factor al vietii sociale, este o conditie a dezvoltarii economice dar si al progresului tehnologic si stiintific a numeroase regiuni din Europa si din lume. De-a lungul timpului vinul a fost utilizat in scopuri religioase, medicale, politice, sociale si economice.